Sărbătorile Mănăstirii Partoș

Mănăstirea Partoș, străvechi așezământ monahal, loc de retragere și de îngropare pentru Sfântul Ierarh Iosif cel Nou, mitropolitul Banatului, este cunoscută pentru intensa viață duhovnicească și culturală, liturgică și social-filantropică, precum și pentru manifestările artistice pe care le organizează. Întru cinstirea Sfântului Ierarh Iosif cel Nou și a hramului bisericii monument istoric care adăpostește mormântul acestui ocrotitor spiritual al Banatului, mănăstirea Partoș a organizat o suită de activități bisericești și culturale, derulate în toate duminicile și sărbătorile lunii septembrie, încununate de săvârșirea sfintei Liturghii. Grupurile vocale și corurile parohiale din București, Arad și Timișoara, prezența și cuvântul de învățătură al Părintelui Mitropolit Ioan, predicile unor vrednici slujitori ai altarului, monahi și clerici de mir, prezentările de carte și concertele din biserica catolică a satului Ofsenița, pelerinajul „Calea sfântului Iosif”, au polarizat atenția a sute de credincioși din sat, din satele vecine, din Deta și Timișoara, care s-au zidit duhovnicește, au gustat din potirul prea frumoaselor cântări bisericești și al muzicii clasice, au trăit momente de mare și de negrăită înălțare spirituală.

În duminica a 18-a după Rusalii (25 septembrie), oaspeții mănăstirii Partoș au fost membrii coralei „Doina Banatului” a parohiei ortodoxe române Timișoara Iosefin, dirijată de către dl. prof. Florin Nicolae Șincari și însoțiți de preotul paroh Ionel Popescu, vicar eparhial. Corul timișorean a dat răspusurile la sfânta Liturghie, oficiată de părinții slujitori ai mănăstirii, preotul Ioan Bociu din SUA și semnatarul acestor rânduri, împodobind momentul liturgic cu un frumos buchet de pricesne și cu troparul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș. După citirea sfintei Evanghelii a predicat preotul Ioan Bociu, care a accentuat lucrarea Sfântului Duh în Biserică, de la începuturile Sale până astăzi, a subliniat frumusețile duhovnicești ale Ortodoxiei și a mărturisit că, peste ocean, tot mai mulți oameni se înveșmântează în credința noastră dreptmăritoare. În cuvântul ținut la finalul sfintei Liturghii, preotul Ionel Popescu s-a referit la Evanghelia duminicală și la învățăturile care se desprind din consemnarea sfântului evanghelist Luca:- dragostea arătată de mulțimea galileenilor față de Hristos Domnul;- ascultarea celor patru pescari de Mântuitorul, răsplătită cu pescuirea unei cantități mari de pește;- sfatul Său adresat pescarilor și, prin ei, nouă, de a „pescui în adâncuri”, adică de a aprofunda învățătura Evangheliei prin lectură și studierea cărților sfinte, a scrierilor Sfinților Părinți etc. Părintele exarh Simeon Stana, starețul mănăstirii, a mulțumit bunului Dumnezeu pentru „Sărbătorile mănăstirii Partoș”, care se încheie în această sfântă duminică, cuvinte de aleasă mulțumire fiind adresate oaspeților veniți de la Timișoara și din America, precum și numeroșilor credincioși prezenți la sfânta Liturghie și la manifestările organizate pe parcursul lunii septembrie. După sfânta Liturghie am așezat o candelă, o rugăciune și o lacrimă la crucea care străjuiește mormântul ieromonahului Varlaam Almăjanu, ocrotitorul copiilor nevoiași și al vârstnicilor neajutorați din comunitatea locală și neobositul inițiator al manifestărilor duhovnicești, culturale, didactice și filantropice care au plasat mănăstirea pe firmamentul Bisericii bănățene, iar corala „Doina Banatului” a interpretat priceasna „În casa Tatălui meu …” și „Veșnica pomenire!”.

Preot Ionel Popescu

Minunile sfântului Iosif, mărturie de suflet

Manifestarea cu titlul de mai sus, organizată de Casa de Cultură a municipiului Timișoara în seara zilei de 15 septembrie și dedicată celui de-al doilea hram al catedralei mitropolitane, a fost programată în Piața Sfântul Gheorghe din orașul nostru .
La această manifestare de suflet urmau să participe actori din Timișoara, cunoscuta corală „Contrast” , formată din artiști de la Opera Națională din capitala Banatului și corala „Doina Banatului” a Parohiei Ortodoxe Române Timișoara Iosefin, dirijată de prof. Florin Nicolae Șincari.
După cuvântul de deschidere, rostit de către d-na Codruța Mărginean, corala parohiei noastre, costumată în ținută de concert, a deschis programul cu piesa corală „Tatăl nostru…” și a continuat cu impresionantul tropar închinat ocrotitorului Banatului: „Din tinerețe cu totul te-ai supus Domnului…”, armonizat pe patru voci. Au urmat apoi două piese folclorice, în timpul cărora peste Timișoara au început să cadă, încet, stropi de ploaie binecuvântată care, îndesindu-se, au făcut imposibilă continuarea minunatului program închinat Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș.
Prezența corului nostru parohial la această manifestare culturală este o mărturie în plus despre calitatea și dăruirea dovedite de acesta în cei aproape o sută de ani neîntreruptă activitate.
Inițiativa Casei de Cultură a municipiului nostru este demnă, de asemenea, de toată admirația . Asemenea manifestări cu caracter religios – cultural sporesc prestigiul acestei instituții reprezentative a orașului martir Timișoara.
Preot dr. Ionel Popescu

Predică audio la Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

Predica pr. dr. Ionel Popescu – Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

Nașterea Maicii Domnului sărbătorită la Iosefin

La sărbătoarea Nașterii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, numită în popor „Sfânta Mărie Mică”, mulți credincioși timișoreni și-au îndreptat pașii către „catedrala mică”, biserica Parohiei Timișoara-Iosefin.

Programul liturgic a debutat încă din ajun, cu săvârșirea Vecerniei, unită cu Litia, oficiate de părintele vicar Ionel Popescu, parohul bisericii, împreună cu preoții coslujitori și cu părintele diacon, în prezența unui număr mare de credincioși.

La finalul slujbei, părinții slujitori și credincioșii au înconjurat lăcașul de cult, în armonia imnurilor mariologice, săvârșindu-se ectenii și rugăciuni în cele patru laturi ale lăcașului de cult.În ziua praznicului, bucuria credincioşilor a fost încununată de prezenţa în mijlocul lor a Întâistătătorului eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan, care a participat la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de părintele paroh Ionel Popescu, împreună cu părintele consilier Timotei Anișorac și ceilalți preoți slujitori.

După Rugăciunea Amvonului a fost săvârșită slujba Parastasului întru pomenirea ctitorilor şi preoţilor slujitori ai bisericii din cartierul timişorean Iosefin și au fost binecuvântate îndătinatele prinoase aduse de credincioși.Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Doina Banatului” a parohiei, dirijată de prof. Nicolae Florin Șincari.

În continuare, Chiriarhul Banatului a rostit un cuvânt despre sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, pornind de la textul Sfintei evangheliei citite în cadrul Sfintei Liturghii. Înaltpreasfinția Sa, a subliniat frumusețea chipului duhovnicesc al Maicii Domnului, care ne-a invitat pe toți, azi la ziua nașterii sale, și care este ocrotitoarea spirituală a bisericii din Iosefin și a tuturor celor care o cheamă în ajutor.

Sărbătoarea hramului a fost înfrumusețată cu prezența și rugăciunea zecilor de credincioși cu deficiențe de auz și vorbire din Timișoara, cărora li s-a transpus, de către preotul Eugen Bendariu, Dumnezeiasca Liturghie în limbaj mimico-gestual.

La final, preotul paroh a mulțumit Mitropolitului Banatului pentru bunăvoința de a participa la cel de-al 86-lea hram al bisericii, deși alte 52 de biserici din eparhie și-au cinstit, prin rugăciune și acțiuni filantropice, ocrotitoarea spirituală, pe Maica Domnului. În semn de gratitudine, toți credincioșii prezenți au primit daruri de alimente.

Primenirea bisericii noastre parohiale, la început de an bisericesc

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan și cu aprobarea Consiliului parohial, în urmă cu trei săptămâni au început lucrările de șlefuire a marmurei din biserica „Nașterea Maicii Domnului” a parohiei Timișoara-Iosefin.
Placarea lăcașului nostru de cult cu marmură de Rușchița a fost realizată în anul 1936 și, odată cu trecerea anilor, unele plăci s-au desprins, altele au fost ciobite ori s-au fisurat, chitul dintre rosturi s-a înnegrit și
s-a deteriorat.
Prin efectuarea acestor lucrări, biserica noastră și-a redobândit strălucirea din momentul târnosirii ( 8 septembrie 1936 ), spre bucuria preoților slujitori și a bunilor credincioși care ne-au sprijinit financiar, ca întotdeauna, cu toată dragostea.
Mulțumim bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să finalizăm această lucrare de înfrumusețare a bisericii, pe care o închinăm sărbătorii hramului, „Nașterea Maicii Domnului”.

Binecuvintează, Doamne, pe toți ce iubesc podoaba casei Tale!

Monahia Varvara Seracin s-a mutat la Domnul

Duminică, 21 august 2022, după sfânta Liturghie (ora 12:30), monahia Varvara Seracin (prof. Doina Seracin) și-a început călătoria spre Împărăția lui Dumnezeu.Născută la data de 16 iulie 1935, în localitatea Vasiova (azi orașul Bocșa), copila Doina s-a întărit în credință și s-a format duhovnicește în atmosfera de rugăciune a mănăstirii „Sfântul Ilie de la Izvor”, Bocșa-Vasiova, unde a deprins tainele cântării bisericești și rânduiala sfintelor slujbe, de care s-a atașat pentru toată viața.Înzestrată de bunul Dumnezeu cu mulți talanți, tânăra Doina Seracin a absolvit Liceul „Carmen Sylva” din Timișoara, unde a susținut și bacalaureatul, în anul 1953, apoi s-a înscris la Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii timișorene, ale cărei cursuri le-a finalizat, cu licență, în anul 1958. După absolvirea facultății a funcționat ca inginer chimist la o intreprindere din Timișoara, apoi, din anul 1966, a fost încadrată pe postul de asistent universitar la Facultatea de Agronomie din capitala Banatului.Vremurile de atunci nu erau, însă, compatibile cu valorile spirituale, intelectualii creștini erau supravegheați, marginalizați și chiar îndepărtați de la catedră, așa cum s-a întâmplat, din păcate și cu profesoara Doina Seracin.Postul de asistent universitar a fost desființat și ea a fost numită profesor titular la Liceul de Construcții („Ion Mincu”), unde a funcționat până în anul 1990, când s-a pensionat. Ivindu-se iarăși zorii libertății noastre și reluîndu-se predarea religiei în școlile de stat, preotul Ioan Olariu de la parohia Timișoara Iosefin a invitat-o pe profesoara Doina Seracin, cunoscută pentru atașamentul ei față de Biserică, să predea religia în școlile de pe raza parohiei, misiune pe care ea a îndeplinit-o, cu multă dăruire, vreme de 15 ani (doi ani fără remunerație).Dragostea față de Dumnezeu și de Biserică, precum și dorința de a aprofunda tainele Teologiei au îndrumat-o spre Facultatea de Teologie, recent înființată la Timișoara. A susținut, așadar, examenul de admitere, în anul 1994, și a absolvit facultatea ca șefă de promoție, în anul 1998.Pe lângă bogata activitate didactică, profesoara Doina Seracin s-a implicat activ și în organizarea unor manifestări culturale și filantropice derulate la Timișoara. Astfel, ea a fost membră fondatoare a Societății Femeilor Creștin-Ortodoxe din Timișoara, pe care a condus-o ca președintă, de la înființare, 2 mai 1991 și până în anul 2015. În această calitate, împreună cu credincioasele societății, a organizat ample acțiuni culturale și de ajutorare a credincioșilor nevoiași.Spre pildă, în pagina rezervată societății de redacția revistei arhiepiscopale „Învierea”, membrele societății publicau articole, știri și poezii, făceau cunoscute multiplele activități desfășurate, cum ar fi concertele de Paști și de Crăciun, vizitele efectuate la așezămintele social-caritative din oraș, la spitale și penitenciar, pregătirea și distribuirea la persoanele vârstnice a hranei calde de la cantina parohiei Timișoara Iosefin.Cunoscătoare a muzicii bisericești, încă din copilărie, monahia Varvara Seracin a cântat peste patruzeci de ani în corala „Doina Banatului” a parohiei Timișoara Iosefin, pe care a și dirijat-o în anul 1991, vreme de șase luni. De asemenea, a făcut parte, câțiva ani, și din corul bisericii Timișoara Fabric Vest, a cântat în corul Societății Femeilor Creștin-Ortodoxe din orașul nostru, pe care l-a și dirijat.După plecarea la Domnul a soțului său, prof.univ.dr. Eugen Seracin (2013), profesoara Doina Seracin a ascultat chemarea Domnului și s-a închinoviat în obștea schitului „Nașterea Maicii Domnului” din stațiunea balneo-climaterică Băile Herculane, unde a fost tunsă în monahism, la 21 noiembrie 2016.În liniștea acelui așezământ monahal și-a trăit monahia Varvara Seracin ultimii ani de viață, în rugăciune și viață curată, citind Sfânta Scriptură și alte cărți folositoare sufletului, înălțând cântări de preamărire lui Dumnezeu, Maicii Domnului și tuturor sfinților.Înainte de odovania sărbătorii Adormirea Maicii Domnului, sufletul monahiei Varvara Seracin, purificat prin Sfintele Taine, s-a întors acasă, la Tatăl ceresc, Domnul și Stăpânul vieții sale, ai Cărui talanți nu i-a îngropat, ci i-a înmulțit, cu râvnă și evlavie, în vremea viețuirii sale pământești.Dumnezeu a rânduit să o întâlnesc pe cărările vieții și să o cunosc îndeaproape pe monahia Varvara Seracin, mai ales în perioada cât i-am fost preot duhovnic (2001-2016). Acum, în pragul despărțirii noastre vremelnice de monahia Varvara, mărturisesc, în calitate de preot duhovnic, cu emoție și deplină sinceritate că, în cele patru decenii de slujire la altarul Bisericii strămoșești, am avut prilejul de a spovedi o credincioasă și o monahie care „s-a deșertat pe sine” de răutate și invidie, de mândrie și lăcomie, de plăcerile și de grijile vieții și s-a înveșmântat în credință și rugăciune, în smerenie și viața curată, în dragoste față de Dumnezeu și de Biserică, chiar în vremuri de prigoană, împlinindu-și cu pilduitoare bucurie, misiunea de mamă, de dascăl și de vrednică slujitoare a cinului monahal. Dumnezeu să-i așeze sufletul în cetele monahiilor iubitoare de Hristos!

Preot dr. Ionel Popescu

Sfântul Pantelimon – tânărul care și-a închinat cariera medicală slujirii lui Hristos și semenilor

În fiecare an, la 27 iulie, Biserica îl cinstește pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon.

Născut în cunoscutul oraș Nicomidia (Asia Mică, Turcia), din părinți bogați, tatăl păgân, mama creștină, Pantoleon (trad. „cel puternic ca un leu”) s-a bucurat de educație aleasă și instrucție pe măsură în familie și în cele mai bune școli ale vremii sale.

După studii temeinice de filosofie și medicină, a ales medicina și a devenit unul din cei mai cunoscuți și apreciați medici din imperiu, desemnat să-l trateze chiar pe împăratul Maximian (270-313).

Tânăr, bogat și renumit pentru cunoștințele și tămăduirile sale, Pantoleon avea toate șansele de a-și făuri o carieră medicală de excepție,  răsplătită cu substanțiale beneficii materiale, cu cinstea și admirația concetățenilor săi, însă Dumnezeu a avut un alt plan cu el.

Momentul de răscruce al vieții sale a avut loc atunci când l-a întâlnit pe sfântul Ermolae, preotul bisericii din Nicomidia. Cuvintele preotului martir Ermolae, „… la ce-ți folosesc toate cunoștințele pe care le-ai dobândit în această artă (a medicinei n.n.), din moment ce nu cunoști știința mântuirii”, l-au marcat profund pe tânărul Pantoleon, căruia i-au revenit în minte sfaturile și învățăturile creștinești pe care i le sădise în suflet mama sa.

Catehizat și botezat de către sfântul Ermolae, Pantoleon a primit numele de botez Pantelimon (cel a toate milostiv) și s-a dedicat vindecării bolnavilor, fără a percepe de la ei foloase materiale. De aceea, el este cinstit în ceata doctorilor fără de arginți (doctor care trata gratuit).

Tânărul Pantelimon s-a dedicat cu trup și suflet misiunii sale de medic, a vindecat pe cei bolnavi, și-a convertit tatăl la creștinism, a eliberat sclavii, a împărțit averea săracilor și a propovăduit cu mult curaj Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos. Pentru credința, smerenia, milostenia și viața sa  curată s-a învrednicit de darul săvârșirii de minuni.

Medicii păgâni l-au reclamat la împăratul Maximian că este creștin și medicul tânăr a fost supus unor chinuri greu de imaginat și de suportat, cerându-i-se a se lepăda de credință. În final, a primit moartea martirică prin decapitare, împăratul poruncind ca trupul sfântului să fie ars.

Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon s-a bucurat de cinstire încă din secolul al IV-lea, moaștele sale fiind păstrate în multe biserici și mănăstiri din toată lumea creștină.

Acest medic creștin și sfânt a renunțat la plăcerile, beneficiile și cinstea oferite de către conaționalii săi, și-a dăruit viața slujirii lui Hristos și semenilor și a rămas, pentru totdeauna, în sinaxarul și în istoria Bisericii noastre.

Sfântul Pantelimon, asemeni sfântului Vasile cel Mare, sfântului Ioan Gură de Aur ori fericitului Augustin, putea fi un savant laic în medicina vremii sale, așa după cum ceilalți trei puteau onora catedrele universitare pentru care se pregătiseră, dar cu toții au ales cea mai frumoasă, mai folositoare și mai importantă carieră și anume aceea de a conduce semenii „pe cărarea Împărăției lui Dumnezeu”.

De altfel, din secolul al IV-lea încoace, mulți oameni de cultură păgâni sau cu alte orientări de natură spirituală au îmbrățișat credința creștină și au contribuit la dezvoltarea științei teologice și a spiritualității ortodoxe.

Chiar în vremea noastră, medici, intelectuali, cercetători, inventatori și oameni de știință au devenit creștini și fie au intrat în mănăstirile din țară, din Muntele Athos și  din Occident, fie au devenit preoți de mir, cu apreciabilă activitate teologică și pastorală.

Prin urmare, prin pilda vieții sale, Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon a făcut să rodească învățătura sfântă în sufletul multor oameni de bine, care au ascultat chemarea Domnului, dăruindu-și viața pentru slujirea aproapelui.

                                                                      Preot dr. Ionel Popescu

Predică audio – Duminica a IV-a după Rusalii

Predică – Vindecarea slugii sutașului – pr. dr. Ionel Popescu

Emisiunea spirit și credință – invitat pr. dr. Ionel Popescu

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

„Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți

din femei unul mai mare ca Ioan Botezătorul” (Matei 6, 11).

 Cuvintele de mai sus, rostite de către Domnul nostru Iisus Hristos și consemnate de sfântul apostol și evanghelist Matei, subliniază personalitatea prorocului, Înaintemergătorului și Botezătorului Domnului, Ioan, a cărui naștere, la data de 24 iunie, o cinstește toată Biserica.

Termenul„mare” folosit de Mântuitorul nu se referă aici la statura fizică înaltă, impunătoare a sfântului Ioan Botezătorul, ci la amplitudinea sa morală, teologică, profetică, socială și martirică, la înălțimea cugetării sale duhovnicești și la vocația sa ascetică.

Părinții sfântului Ioan, Elisabeta, înrudită cu Sfânta Fecioară Maria și Zaharia, preot la templul din Ierusalim, l-au dobândit pe acest prunc minunat prin credință curată, nădejde neîmpuținată și rugăciune stăruitoare. Astfel, pe când slujea la templu, Zaharia s-a învrednicit de o anghelofanie și arhanghelul Gavriil i-a prevestit că Elisabeta, soția sa, „va naște un fiu și-l vei numi Ioan …, și acesta va fi, mare înaintea Domnului” (Luca 1, 13-15). „Măreția” sfântului Ioan rezultă din episodul legat de punerea numelui său. Obiceiul locului era ca pruncul nou născut să poarte numele tatălui său, însă mama sa a spus că el se va numi Ioan, fapt confirmat mai apoi și de preotul Zaharia prin scrierea numelui Ioan pe o tăbliță.

Sfântul evanghelist Luca descrie, la rândul său, un moment impresionant legat de întâlnirea sfintei Elisabeta cu Sfânta Fecioară Maria, din care rezultă în mod clar că Ioan nu este un copil obișnuit. „Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei și Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt” (Luca 1, 41).

Doi dintre profeții perioadei dinainte de Hristos, Isaia și Maleahi, văzători cu duhul, scriu despre rolul sfântului Ioan Botezătorul în istoria mântuirii neamului omenesc, ca înaintemergător al Domnului și pregătitor al omenirii pentru primirea lui Mesia.

Isaia profețește că Ioan va activa în pustiu (40, 3-4), iar Maleahi arată că acest profet este trimis de Dumnezeu „și va găti calea înaintea feței Mele …” (3, 1).

Iosif Flaviu, cunosut istoric evreu, în lucrarea sa „Antichități iudaice”, depune o mărturie de foarte mare importanță despre sfântul Ioan Botezătorul. Astfel, el scrie că Ioan „era un om ales, care îi îndemna pe iudei să cultive virtutea și să fie drepți unul față de altul, arătându-și evlavia față de Dumnezeu prin intermediul botezului […]. Deoarece mulțimea se aduna pretutindeni în jurul lui (așa de uimitoare era puterea de pătrundere a cuvintelor sale), Herodes s-a temut că prin marea lui autoritate asupra oamenilor poate să-i ademenească pe supușii lui spre revoltă”[1].

Așadar, prorocii care au profețit cu sute de ani înainte de Hristos, sfântul evanghelist Luca și Iosif Flaviu, cel mai important istoric evreu al antichității, apreciază că Ioan Botezătorul este ca un înger al lui Dumnezeu trimis pe pământ, că misiunea sa se va derula în pustiu, că este „mare” înaintea Domnului și „om ales” să pregătească spiritual poporul pentru venirea Mântuitorului.

„Iar copilul – menționează Luca evanghelistul – creștea și se întărea cu duhul” (1, 80). Creșterea și întărirea sa nu erau doar din punct de vedere fizic, trupesc ci mai ales duhovnicesc și intelectual.

Din fragedă pruncie, sfinții săi părinți i-au așezat în suflet virtutea dragostei de Dumnezeu și frumusețea negrăită a rugăciunii, acasă și la templul din Ierusalim, l-au instruit întru cunoașterea scrierilor sfinte și l-au sprijinit să-și împlinească misiunea de Înaintemergător al Domnului.

„Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel” (Luca 1, 80). Pustiul Iudeii și al văii Iordanului a fost locul potrivit pentru întărirea sa duhovnicească, prin aspre nevoințe, rugăciune și meditație, misiunea sa fiind de a-i chema pe conaționali la pocăință adevărată, pentru a fi vrednici să-L primească pe Mântuitorul lumii.

Viețuirea curată și sfântă a prorocului pustiei, L-au impresionat pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care a afirmat că Ioan, Botezătorul Său, este cel „mai mare bărbat născut din femeie”, adică mai presus de Moise și Ilie.

La rândul său, Ioan Botezătorul mărturisește, cu pilduitoare smerenie, că Iisus trebuie să crească, „iar eu să mă micșorez” (Ioan 3, 30). Așa vorbește un om al lui Dumnezeu, un om sfânt, „pentru că Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este pe pământ pământesc este și de pe pământ grăiește. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor” (Ioan 3, 31).

Sărbătoarea nașterii Sfântului Proroc Înaintemergător și Botezător Ioan este o frescă în imagini care ilustrează purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de familie și de soții credincioși, nădăjduitori în Dumnezeu, cu viață curată și iubitori de rugăciune.

Sfântul Ioan Botezătorul, rămâne, peste veacuri și milenii, un adevărat model pentru copiii și tinerii care sunt în căutarea unui țel în viață, dispuși să accepte sacrificiile, să se desăvârșească prin cultură și prin respectarea valorilor morale, care nu înțeleg să se afirme în carieră doar pentru sine, călcându-i în picioare pe ceilalți, ci se împlinesc prin echilibru duhovnicesc, smerenie, bun simț, credință și fapte pilduitoare de viețuire creștină.

                                                                  Preot dr. Ionel Popescu


[1] Flavius Josephus, Antichități iudaice, II, Ed. Hasefer, București, 2001, p. 454.

Revedere colegială

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului, luni 13 iunie a.c., la sărbătoarea Sfintei Treimi, în biserica „Nașterea Maicii Domnului” a parohiei Timișoara Iosefin, a avut loc întâlnirea de 20 de ani a absolvenților Seminarului teologic liceal „Ioan Popasu” din Caransebeș, (clasele A și B), organizată de către preotul Eugen Babescu.

Foștii absolvenți, înpreună cu părinții profesori și cu preoții parohiei Iosefin, au slujit la sfânta Liturghie și au oficiat un parastas pentru preoții profesori, domnii profesori și preotul coleg, preotul Nicolae Ileana care au trecut la Domnul, apoi au săvârșit sfințirea mică a apei la troița din fața bisericii și, potrivit tradiției, au binecuvântat spicele de grâu și pe credincioșii prezenți în număr foarte mare la acest praznic binecuvântat.

Tradiționala oră de dirigenție a fost ținută în sala de festivități „Pr. Ioan Imbroane” a parohiei Timișoara Iosefin, de către părinții profesori Dănuț Coste de la Caransebeș, Ioan Mezinca și Constantin Train din Timișoara, domnul prof.univ.dr. Dumitru Jompan de la Marga, în vârstă de 84 de ani, prof. Suzana Râncu și preotul Ionel Popescu, vicar eparhial, fost director al seminarului (în perioada 1995-2001).

Marcați de bucuria și emoția revederii, foștii absolvenți au rememorat momentele deosebite trăite pe parcursul anilor de studii în cetatea teologică a Caransebeșului, fiecare prezentându-și familia, apoi activitatea pastorală, culturală, social-filantropică și administrativ-bisericească desfășurată la parohie în cele două decenii de slujire.

În buchetul cu admirabile învățături primite în anii de studii la seminar și la facultate, foștii absolvenți au așezat, vreme de două decenii, remarcabile înfăptuiri familiale și spirituale, fiecare mărturisind, cu glasul încărcat de emoție, despre greutățile și bucuriile slujirii în parohiile rurale, despre grija față de păstoriți și lăcașul de cult, despre provocările pastorației în comunitățile izolate, îmbătrânite și tot mai depopulate, în care preotul este singurul intelectual rămas, pe umerii căruia se sprijină nevoile, problemele, singurătățile enoriașilor.

Pentru modul pilduitor de slujire, foștii elevi ai seminarului au fost promovați la parohii de categorie superioară, în mediul rural și urban, unii fiind chemați la slujiri în administrațiile eparhiale sau protopopești.

La finalul întâlnirii, în cadrul agapei frățești, prof. Dumitru Jompan a organizat un concert ad-hoc cu foștii seminariști, în cadrul căruia au fost interpretate cântări religios-patriotice învățate în perioada studiilor și cântate în țară ori în Turcia, Republica Moldova, Serbia, Ungaria, inclusiv imnul Gaudeamus igitur …, fapt ce a contribuit la crearea unei atmosfere încărcate de bucurie și negrăite emoții.

Profesorii prezenți la această revedere a foștilor absolvenți am avut posibilitatea de a constata, cu satisfacție, că sămânța învățăturii semănate în sufletul lor, vreme de cinci ani, a „căzut pe pământ bun și a  adus rod însutit”.