Predică audio la duminica a 31-a după Rusalii – Vindecarea orbului din Ierihon
Sfântul Apostol Andrei – ocrotitorul României și Sfântul Ierarh Andrei Șaguna- mitropolitul Transilvaniei
Biserica noastră a rânduit să-i pomenim, la 30 noiembrie, pe sfântul Andrei, apostolul care a semănat cuvântul Evangheliei pe pământul strămoșesc și pe sfântul Ierarh Andrei Șaguna, restauratorul Mitropoliei Transilvaniei și luptătorul neînfricat pentru luminarea prin cultură a neamului nostru.
Această sărbătoare națională bisericească are însă pentru parohia și biserica noastră o semnificație aparte. Astfel, la solicitarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a dăruit bisericii noastre un fragment din moaștele sfântului Ierarh Andrei Șaguna. În felul acesta, a fost creată, peste ani, o punte de legătură între Sibiu și Timișoara, între Timișoara și Vârșeț, orașul în care sfântul Andrei a studiat și apoi a fost profesor.
Bucuria primirii darului de moaște a fost și este mare atât pentru noi, preoții, cât și pentru credincioșii parohiei, sfântul Ierarh Andrei Șaguna având o legătură specială cu Banatul. De pildă, el a purtat o bogată corespondență cu protopopul Timișoarei, Meletie Drăghici, căruia i-a trimis, pentru credincioșii bănățeni, cunoscutul ziar bisericesc, „Telegraful român “.
Sfântul Ierarh Andrei Șaguna a fost darul lui Dumnezeu pentru poporul român dreptcredincios. Păstorirea sa a fost atât de bogată în realizări pe plan pastoral, teologic, juridic-canonic, cultural, școlar , național și administrativ-bisericesc, încât a fost considerat sfânt încă din vremea viețuirii sale pe pământ. Spre exemplu, Ioan Slavici scria, la doar câțiva ani de la moartea mitropolitului, că „astăzi creștinii ortodocși din Ardeal îl socotesc între sfinți “.
Îmi reamintesc, cu bucurie, de anii studenției noastre la Sibiu, când ziua de 30 noiembrie era cu totul deosebită, deși nu fusese rânduită ca sărbătoare în calendarul bisericesc. Astfel, un grup de studenți, însoțit de părintele duhovnic sau de un părinte profesor, participa, cu emoție adâncă, în fiecare an, la 30 noiembrie, la parastasul oficiat pentru sfântul Andrei, lângă mormântul său din cimitirul bisericii din Rășinari. Cu acest prilej, studenții cântau imnul dedicat mitropolitului Andrei Șaguna, compus de de preotul Dimitrie Cunțan, pe versurile consilierului Zaharia Boiu:
„Românime mult cercată,
Pune doliu înnoit;
Că pierduși o stea din ceru-ți,
Pe Andreiu metropolit!
Da, Andrei întâiu chematul,
Da, Andreiu adânc oftatul,
Ce ca viața-și Te-a iubit,
Ah, Andrei a adormit!
Viața lui de fapte-nalte,
Ca diamante, șir de șir;
Moartea lui în suferințe,
Moarte sfântă de martir!
Unde-s lacrămi, unde-i jale,
Juste cum sunt ale tale?!
Unde e a lor finit?
Ah, Andrei a adormit!
O! Părintele-ndurării,
Cel-ce totul cârmuiești,
Care și-n cercări profunde,
Totdeauna ne iubești,
Pre Andrei îl odihnește,
Unde viața înflorește!
Nemurirea și-a gătit;
Da, Andrei, Tu n-ai murit!
Atmosfera creată de versurile și melodia acestei minunate cântări era cu adevărat impresionantă. Aveam cu toții certitudinea că cinstim un sfânt al Ortodoxiei transilvănene, un ierarh care și-a dăruit viața lui pentru a sluji lui Dumnezeu, Bisericii și păstoriților săi.
Canonizarea mitropolitului Andrei Șaguna a fost, așadar, o recunoaștere a unei stări de fapt, a credinței și a simțămintelor pe care le nutrea față de el poporul dreptcredincios, de peste o sută de ani.
Din anul 2014, biserica parohiei noastre, preoții și credincioșii Iosefinului ortodox îl avem ca ocrotitor și împreună rugător pe sfântul Ierarh Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei, cinstit la 30 noiembrie, împreună cu sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României,
pentru ale căror rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi păcătoșii!
Preot Dr. Ionel Popescu
Părintele Arsenie Boca cinstit la parohia Timișoara Iosefin
Părintele Arsenie, „sfântul Ardealului “, se bucură de o cinstire deosebită din partea preoților și a credincioșilor parohiei Timișoara Iosefin. În ultimii douăzeci de ani, preoții parohiei noastre au organizat, de altfel, în fiecare an, câte două sau trei pelerinaje la mănăstirea Prislop, uneori și cu trei autocare. Trei ani la rând a fost organizat pelerinajul intitulat „Pe urmele părintelui Arsenie”, pe traseul Timișoara- Vața de Sus, localitatea natală a părintelui; Timișoara – mănăstirea Sâmbăta de Sus și ultimul de la Timișoara la Drăgănescu, parohie situată nu departe de București, a cărei biserică a pictat-o.
Anul acesta, o sută de credincioși ai parohiei noastre, însoțiți de preoții Eugen Babescu și Emanuil Petrulescu, s-au deplasat la mănăstirea Prislop, au participat la sfânta Liturghie și la parastasul oficiat pentru părintele Arsenie.
La întoarcerea acasă, ne-am întâlnit în biserica parohială, împreună cu alți credincioși și am oficiat parastasul pentru părintele Arsenie, așa cum procedăm de mulți ani, rugându-l pe Tatăl ceresc să-i așeze sufletul în cetele monahilor iubitori de Hristos din ceruri.
Format din punct de vedere teologic și duhovnicesc la Institutul teologic de la Sibiu, la mănăstirea Sâmbăta de Sus și la Muntele Athos, părintele este inițiatorul unei mișcări spirituale de mare amploare, care a cuprins întreg Ardealul și a transformat mănăstirea de la poalele Munților Făgăraș într-o cetate națională de spiritualitate creștin-ortodoxă.
Predicator cu har și cu dar, duhovnic luminat, cunoscător ca nimeni altul al Sfintelor Scripturi și al scrierilor Părinților Sfinți, traducător al acestora și pictor, părintele Arsenie era căutat cu ardoare de preoți, monahi și credincioși, pentru că toți vedeau și simțeau că el este „omul lui Dumnezeu “. Părintele avea o vorbă bună și un sfat duhovnicesc pentru fiecare și chiar dacă uneori îi mustra pe unii, nimeni nu se supăra, știind că avea dreptate. Arestat, amenințat, batjocorit, bătut, înfometat, el le-a răbdat pe toate, cu credință și i-a iertat pe asupritorii săi.
Astăzi, datorită părintelui Arsenie, mănăstirea Prislop a devenit unul din cele mai importante locuri de pelerinaj ale Bisericii noastre, spre care credincioșii se îndreaptă nu doar la hramuri, ci în fiecare zi. De ce? Pentru că nu puțini din cei ce s-au rugat în biserica mănăstirii și la crucea care-i străjuiește mormântul, au avut parte de mângâiere sufletească și de tămăduire, au trăit bucurii duhovnicești deosebite și au simțit că rugăciunile lor au fost ascultate.
Așadar, părintele Arsenie Boca a fost și rămâne în istoria Bisericii și a vieții monahale ca un slujitor de vocație, un mărturisitor al dreptei credințe în vremuri de prigoană și de grea încercare pentru creștini, un sfeșnic de lumină, călăuzitor pe cărarea noastră spre Împărăția lui Dumnezeu.
Preot Dr. Ionel Popescu
Eveniment comemorativ închinat Mitropolitului Nicolae Corneanu la 100 de ani de la nașterea sa
În a doua parte a zilei de 21 noiembrie, mitropolitul Nicolae Corneanu a fost comemorat la Centrul Eparhial al Episcopiei Caransebeșului. Întrucât de dimineață un sobor de arhierei, preoți și diaconi au săvârșit Sfânta Liturghie și l-au pomenit la slujba Parastasului la 100 de ani de la nașterea sa, în sala de festivități ce îi poartă numele a fost rememorată viața și activitatea arhipăstorului Mitropoliei Banatului printr-un film documentar realizat de televiziunea Patriarhiei Române.
„Am trăit astăzi la Caransebeș momente de excepție și de aleasă emoție. Aș putea spune fără să exagerez că ziua de astăzi a fost și rămâne o zi istorică pentru Episcopia Caransebeșului dar și pentru Mitropolia Banatului, pentru că ierarhii, preoții, credincioșii din această parte de țară l-am pomenit și l-am cinstit pe ierarhul Nicolae Corneanu, fiu al străvechii cetăți grănicerești a Caransebeșului cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea sa. Este foarte greu să sintetizezi în câteva cuvinte personalitatea complexă a acestui episcop, fost la Arad, arhiepiscop al Timișoarei și Caransebeșului și mitropolit al Banatului, însă din ceea ce s-a auzit astăzi aici, din ceea ce au subliniat ierarhii prezenți, din filmul comemorativ realizat de Episcopia Caransebeșului la inițiativa Preasfințitului Părinte Episcop Lucian, reținem că mitropolitul Nicolae Corneanu a scris una dintre cele mai frumoase pagini din viața bisericească a acestor meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Episcop și mitropolit dar și teolog, om de cultură și de știință, ecumenist sincer, membru în cele mai înalte foruri internaționale ale Bisericii, purtător de grijă de frații noști din Voivodina și de diaspora românească, mitropolitul Nicolae a fost un om al detaliilor, a fost un ierarh atent la tot ceea ce se întâmpla în viața Bisericii și a fost un ierarh care a ars ca o lumânare pentru Biserica pe care el a arhipăstorit-o”, a precizat părintele dr. Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei.
La evenimentul comemorativ au participat ierarhi, reprezentanți ai altor culte, autorități locale, oameni de cultură, ucenici și colaboratori ai mitropolitului Nicolae Corneanu, studenți teologi și elevi seminariști. În cadrul evenimentului s-a prezentat medalia omagială emisă la Monetăria Statului cu acest prilej și a fost prezentat filmul documentar realizat de Trinitas TV. Regizorul Victor Ion Popa și părintele consilier patriarhal Alexandru Trușcă, realizatorii documentarului, au fost decorați de Părintele Episcop Lucian cu Ordinul Eparhial „Crucea Episcop Elie Miron Cristea”. La final grupul psaltic „Ethos” al Episcopiei Caransebeșului a recitat buchet de pricesne și cântări specifice perioadei.
sursa: episcopiacaransebesului.ro
Mitropolitul Nicolae Corneanu – o sută de ani de la naștere
Fiu de preot din cetatea grănicerească a Caransebeșului, cu strămoși preoți, Nicolae Corneanu a studiat la cunoscutul liceu „Traian Doda” din orașul natal, apoi s-a înscris la Facultatea de Teologie din București. Concomitent cu studiile teologice, a urmat și cursurile Facultății de Filologie și de Limbi clasice din capitală.
Dragostea pentru studiu și cercetare l-a determinat să urmeze cursurile de doctorat în Teologie, pe care le-a finalizat cu susținerea tezei în anul 1949, la vârsta de numai 26 de ani.
Profesor la Academia teologică și la Seminarul teologic de la Caransebeș, secretar și consilier eparhial la Arhiepiscopia Timișoarei, conferențiar la Institutul teologic din Sibiu, cunoscut, deja, în mediul teologic prin materialele publicate încă din anii studenției, mai ales în domeniul patristicii, diaconul Nicolae Corneanu a fost hirotonit preot și tuns în monahism la mănăstirea Cernica.
La data de 15 decembrie 1960, Nicolae Corneanu a fost ales episcop al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, iar la 17 februarie 1962, Colegiul electoral Bisericesc îl alege în demnitatea de Arhiepiscop al Timișoarei și Caransebeșului și Mitropolit al Banatului.
După instalarea sa, la 4 martie 1962, mitropolitul Nicolae a pus început bun unei activități pastoral-misionare, cultural-științifice, filantropice, administrativ-gospodărești și ecumenice de excepție, derulată mai bine de jumătate de secol.
Pe plan pastoral-misionar, fostul mitropolit s-a ocupat îndeaproape de viața bisericească a celor două județe care formau Arhiepiscopia Timișoarei, pe seama cărora a hirotonit sute de preoți formați la Seminarul teologic din Caransebeș, la Institutul teologic de la Sibiu și la Seminarul de la Curtea de Argeș. Preoții foști deținuți politic nu au rămas fără o bucată de pâine, mitropolitul îngrijindu-se să fie încadrați la parohie.
În vremea păstoririi sale au fost construite zeci de biserici noi, atât înainte de 1989, cât și după 1990, au fost, apoi, renovate, restaurate și pictate nenumărate lăcașuri de cult și alte așezăminte bisericești, inclusiv bisericile monument istoric, unele fiind salvate de la distrugere. La acestea se adaugă, de bună seamă, inițiativa sa de reînființare a Episcopiei Caransebeșului, aprobată de Sfântul Sinod.
Viața monahală din cuprinsul eparhiei s-a aflat, de asemenea, în atenția fostului ierarh de la Timișoara. Astfel, prin purtarea sa de grijă au fost reînființate mănăstirile de la Timișeni, Cebza și Partoș și au fost înființate mănăstirile de la Petroasa Mare, Fârdea, Luncanii de Sus, Dobrești (ctitorie a patriarhului Daniel) și Cenad (Morisena).
Mitropolitul Nicolae Corneanu s-a ocupat îndeaproape și de viața bisericească și culturală a fraților români ortodocși din Voivodina sârbească, pe care i-a vizitat adeseori, a participat la manifestările lor, le-a sfințit bisericile și le-a hirotonit preoții, le-a dăruit calendarele și tipăriturile eparhiale. Pe lângă acestea, ierarhul timișorean a coordonat, o vreme, comunitățile românești ortodoxe din Europa de Vest și din Statele Unite ale Americii.
Pe lângă multiplele probleme pastoral-misionare, mitropolitul Nicolae s-a dedicat, în mod pilduitor, și celor cultural-științifice. Preocupările sale în acest domeniu însumează 28 de cărți, sute de studii, articole, prelegeri, conferințe, susținute în țară și peste hotare, traduceri, recenzii. Materialele sale au apărut atât în revistele bisericești, și în cele laice, precum: „Gândirea”, „Jurnalul literar”, „Academica” etc. La acestea se adaugă numeroasele conferințe susținute la filiala locală a Academiei Române, la sediul Uniunii Scriitorilor, ASCOR, Liga tinerilor, în cadrul universităților timișorene ș.a.
Om de carte și de școală, mitropolitul Nicolae a avut un rol esențial în activitatea de redactare a revistei „Mitropolia Banatului”, transformată, tot de către el, în „Altarul Banatului”. Împreună cu Preafericitul Părinte Daniel, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, mitropolitul a înființat foaia „Învierea” și a transformat „Îndrumătorul bisericesc, misionar și patriotic” în „Almanahul bisericesc al Arhiepiscopiei Timișoarei”. Tot fostului mitropolit i se datorează și înființarea Facultății de Teologie la Timișoara.
Tipografia eparhială a fost reorganizată într-un local nou și înzestrată cu aparatură modernă, iar obiectele de patrimoniu bisericesc-cultural din parohii au fost așezate în colecțiile muzeale de la Catedrala mitropolitană și de la Reșița, dar și de la muzeul parohial Lugoj.
Seminarul teologic din Caransebeș și Institutul teologic din Sibiu au fost sprijinite permanent, elevilor și studenților merituoși fiindu-le acordate burse și semiburse. Tinerilor teologi cu rezultate bune la învățătură le-a acordat, apoi, binecuvântare pentru a urma cursurile de doctorat în țară și peste hotare.
Sub aspect administrativ-gospodăresc menționăm extinderea corpurilor de clădiri la reședința mitropolitană și la Seminarul teologic Caransebeș, edificarea a numeroase așezăminte parohiale și mănăstirești în toată eparhia, lucrările de renovare și de desprăfuire a picturii la catedrala mitropolitană etc.
Mitropolitul Nicolae Corneanu a derulat și o notabilă activitate social-filantropică. Înainte de 1989, vizita adeseori spitalele de la Jebel și Gătaia, oferind sprijin financiar bolnavilor, acorda ajutoare în bani credincioșilor nevoiași din cadrul eparhiei și din afara ei, iar după 1990 s-a ocupat de reluarea acestei activități într-un cadru organizat. Mărturie în acest sens sunt ajutoarele substanțiale acordate familiilor revoluționarilor uciși sau răniți în decembrie ’89, implicarea sa în acțiunea de ridicare a unui bloc operator nou la Spitalul de copii, casele de tip familial și cantinele parohiale înființate, ridicarea de biserici în incinta spitalelor și a altor instituții ale statului, construirea a zeci de case în localitățile afectate de inundații, crearea de centre educaționale, de consiliere și de incluziune socială, accesarea de fonduri europene pentru derularea unor proiecte social-caritative, înființarea fundației „Filantropia” și implicarea ONG-urilor bisericești („Oastea Domnului”, „ASCOR”, Liga tinerilor ortodocși, fundațiile parohiale) în activitatea filantropică.
Foarte activ pe tărâm ecumenic, mitropolitul Nicolae a participat, din încredințarea Sfântului Sinod, la numeroase întruniri internaționale, a fost membru permanent al „Grupului de studii patristice”, al Comitetului Central al Consiliului Mondial al Bisericilor și a participat la lucrările Adunării Generale a Conferinței creștine pentru pace de la Praga. Mai presus de toate, fostul chiriarh al Banatului a contribuit în mod concret la stabilirea unui climat de pace, bună înțelegere și colaborare cu bisericile și confesiunile creștine din Banat, dar și cu comunitatea israelită, fiind un promotor neobosit al dialogului interconfesional și interreligios.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Membru de onoare al Academiei Române și Doctor honoris causa al unor universități, mitropolitul Nicolae Corneanu, pe care-l comemorăm cu prilejul împlinirii unui secol de la nașterea sa, la plecarea din lumea aceasta nu a lăsat moștenire bunuri materiale valoroase, ci doar zecile de volume, studii, articole întocmite, revistele, ziarele și cărțile donate, prin testament, Centrului eparhial. La centenarul nașterii sale înălțăm, așadar, smerită rugăciune către Tatăl ceresc, pe Care-L rugăm să așeze sufletul robului său, Nicolae mitropolitul, părintele nostru, în cetele drepților Săi!
pr. dr. Ionel Popescu
Casă nouă pentru o familie cu cinci copii
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, Fundația „Filantropia” a Arhiepiscopiei Timișoarei, Societatea Femeilor Creștin-Ortodoxe, Fundația „Preot Ioan Olariu” și Parohia Timișoara Iosefin finanțează construirea unui corp de clădire pentru o familie cu cinci copii (cel mai mic are doar șase luni) din localitatea Bazoșu Vechi, județul Timiș.
Părinții – care lucrează ca zilieri – și cei cinci copii, împovărați de lipsuri și nevoi, locuiesc într-o singură cameră, fără grup sanitar, condițiile lor de trai fiind mai mult decât insalubre. Cu toate acestea, cei doi soți au reușit să achiziționeze o mare parte din materialele necesare extinderii casei, însă nu mai au bani pentru manopera necesară construcției.
Dată fiind această situație, cu purtarea de grijă a Părintelui Mitropolit Ioan și cu sprijinul preotului paroh Cristian Băican, ONG-urile mai sus amintite s-au angajat să suporte cheltuielile necesare ridicării noului corp de clădire pentru această familie, format din două camere și un grup sanitar. Lucrările au avansat, astfel, destul de repede, în momentul de față casa fiind ridicată și acoperită. De asemenea, acum se lucrează la montarea ferestrelor și a ușilor.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduim ca, până la sfintele sărbători, casa să fie finalizată în interior și înzestrată cu mobilierul necesar.
Corala „Doina Banatului” la manifestarea aniversară a corului „SARGEȚIA”
Sâmbătă, 28 octombrie, în sala mare a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, a avut loc concertul aniversar SARGEȚIA 25, manifestare corală prilejuită de împlinirea a 25 de ani de la înființarea coralei mixte „Sargeția”.
Această corală s-a înființat în luna ianuarie a anului 1998, la inițiativa dirijorului Nicolae Icobescu, continuator al unei bogate tradiții în arta corală a Banatului din care provine și a solistului Gheorghe Pop. Denumirea coralei are rezonanță istorică locală, preluată și din versurile: „Pe-ale Sargeției maluri / Se-nalță Sarmisegetusa mândră” (din lucrarea corală „Sarmisegetusa”, de Gheorghe Dumitrescu).
În toți acești ani, corala „Sargeția” și-a câștigat un binemeritat loc în ierarhia corală națională și locală, fiind adesea denumită „un Madrigal hunedorean”, datorită unui timbru vocal expresiv și rafinat, bun conducător al emoției și mesajului muzical, sub bagheta neobositului său dirijor, Nicolae Icobescu.
În ultimii cinci ani, bagheta dirijorală a fost preluată de doamna profesoară Mihaela Popa, membră a corului din anul 2004, cu experiență dirijorală dobândită la conducerea altor ansambluri corale.
La această manifestare corală, pe lângă corala gazdă, au fost invitate alte două ansambluri corale: Corul „Doina” din Hunedoara, dirijat de profesorul Marin Dârvă și corul mixt „Doina Banatului” al Parohiei Timișoara Iosefin, dirijat de Florin-Nicolae Șincari.
Toate cele trei formaţii corale au prezentat repertorii alcătuite din lucrări religioase, patriotice, prelucrări folclorice, dar și creații din repertoriul universal.
Până să ajungă la Deva, coriștii bănățeni au vizitat Castelul Corvinilor din Hunedoara și au cântat în Sala Dietei, „Trompetele răsună”, de Gavriil Musicescu, iar în capela acestuia „Pe Tine Te lăudăm”, de Dimitrie Cusma, în Capela din acest important edificiu hunedorean.
Parohia Timișoara Iosefin și membrii corului bisericesc din cartierul Iosefinului ortodox au oferit trei ACTE DE CINSTIRE (DIPLOME ANIVERSARE) domnului Nicolae Icobescu – fondatorul și primul dirijor al coralei „Sargeția”, doamnei prof. Mihaela Popa – dirijorul coralei și membrilor coralei „Sargeția”.
Membrii corului „Doina Banatului” le mulțumesc colegilor din corala „Sargeția” pentru onoarea de a fi invitați la acest moment aniversar și le doresc ANI MULȚI CU SĂNĂTATE în slujba artei corale românești.
Zeci de nevoiași primesc o masă caldă de la Parohia Iosefin
Bolnavi și sărmani, împovărați de griji și nevoi, zeci de timișoreni beneficiază de un sprijin important din partea Parohiei Iosefin. Preotul Ionel Popescu, coordonatorul proiectului, nu ține cont de confesiunea religioasă a beneficiarilor cantinei sociale și nici de parohia de care aparțin. În fiecare sâmbătă, abonații cantinei sociale primesc hrană caldă, dar și rece, care să le ajungă mai multe zile.
În urmă cu 22 de ani, când s-a mutat la Timișoara și a devenit parohul Bisericii Iosefin, preotul Ionel Popescu a găsit o inițiativă ce presupunea prepararea a 15 porții de mâncare la o pizzerie din cartier, care erau împărțite unor enoriași cu grave probleme financiare. A hotărât imediat să crească numărul persoanelor care beneficiază de ajutor și a luat o decizie importantă în acest sens.
„Constatând că sunt nevoi mai multe de a primi hrană, ne-am gândit să amenajăm demisolul casei parohiale pentru această activitate social-caritativă și, în urmă cu 22 de ani, a fost amenajat, iar anul acesta a fost igienizat, reamenajat, renovat, izolat și aici avem posibilitatea de a găti în condiții igienico-sanitare mai mult decât corespunzătoare, pentru a putea fi de folos semenilor noștri care se confruntă cu probleme de natură financiară. Avem aici personal care efectuează o muncă de voluntariat, cam 30 de credincioși care au dorit să se înscrie în acest program de voluntariat și care gătesc pe rând aici la cantina parohială, oferind persoanelor vulnerabile o mâncare gătită în condiții perfecte și foarte gustoasă”, ne-a spus preotul Ionel Popescu.
De cumpărături se ocupă preoteasa Rodica Popescu, însă parohia primește ca donații multe alimente.
„În fiecare săptămână avem mașina parohiei cu care aprovizionăm și aici aș dori să menționez în mod cu totul și cu totul special parteneriatul deosebit pe care îl avem cu Banca pentru Alimente din Dumbrăvița, prin intermediul căreia primim săptămânal anumite cantități de legume, fructe, conserve, iaurturi, lapte și așa mai departe, pe care le distribuim imediat. Pentru că pe lângă cele 50 de persoane ce le avem în evidențele noastre cu anchetă socială efectuată și care primesc mâncare de aici, de la punctul nostru parohial, mai avem încă alte zeci de persoane îndeosebi familii cu mulți copii, cărora le oferim aceste alimente pe care le primim prin instituția amintită și care le sunt de mare folos. De asemenea, tot pentru asemenea persoane și familii, în fiecare săptămână asigurăm și alte alimente neperisabile, precum zahăr, ulei, făină, orez, paste făinoase, conserve, pateuri. Le oferim aceste alimente ca să-și gătească acasă, pentru că unii dintre ei au posibilitatea de a face acest lucru. Cei care nu au posibilitatea și sunt mai ales persoane în vârstă și fără aparținători, vin și primesc mâncarea gătită aici la noi sau avem, de asemenea, voluntari care transportă mâncarea la domiciliul familiilor și persoanelor respective”, a declarat pentru Tion preotul Ionel Popescu, parohul Bisericii Iosefin.
În fiecare sâmbătă, în bucătăria parohiei se pregătesc aproximativ 40 de porții de mâncare caldă ce constau în ciorbă sau supă, felul doi cu carne dacă nu este post și desert.
Lucica Ruginescu este preoteasă văduvă și a lucrat ca bucătăreasă până în urmă cu doi ani, când s-a pensionat. Sâmbăta trecută le-a pregătit beneficiarilor cantinei sociale a bisericii din Iosefin ciorbă de pui și orez, iar la felul doi pilaf de orez cu carne de pui. La desert, abonații cantinei au primit croissant cu ciocolată. În post gătește fără carne. Iar când e dezlegare la pește, întotdeauna gătește pește.
Potrivit preotului Ionel Popescu, 40 de persoane care au probleme de sănătate primesc mâncare gătită plus hrană rece, iar alte 50 de familii nevoiașe beneficiază de alimente pentru a le prepara acasă.
„Avem în jur de 50 de familii în evidențele noastre și pe care ajutăm uneori și cu ajutoare de natură financiară, dacă au probleme deosebite, pentru că prin intermediul Fundației noastre parohiale «Preot Ioan Olariu» distribuim și burse pentru elevi și studenți, cu rezultate remarcabile la școală și cu o conduită corespunzătoare. Deci tot pe baza unei anchete sociale pe care o efectuăm împreună cu profesorii, cu diriginții, acordăm și 11 burse, care sunt de mare folos. Pornim de la 400-500 de lei de persoană până la 1.000-1.200 de lei de persoană pe lună în funcție de greutățile cu care familiile se confruntă. Deci sunt o sumedenie de activități filantropice pe care le desfășurăm cu ajutorul celor două instituții pe care le avem aici, Parohia Ortodoxă Română Timișoara Iosefin și Fundația parohială Preot Ioan Olariu”, a afirmat preotul Ionel Popescu.
Persoanele care doresc să ofere un parastas în memoria celor dragi fac acest lucru la biserica din Iosefin, existând în fiecare sâmbătă programări pe mai multe luni.
„De asemenea, masa aceasta pe care noi o gătim este donată de familiile unor credincioși care au de pildă parastas de șase săptămâni, de șase luni, de un an, pentru o ființă dragă, mama, tata, fratele, sora, cumnatul, cumnata și așa mai departe, și fac slujba de pomenire la biserică, iar apoi pentru sufletul celor care au plecat la ceruri plătesc masa din sâmbăta respectivă, cum este cazul și astăzi (n.r. – sâmbătă), masă pe care, iată, noi o acordăm cu dragoste frățească celor care au nevoie de ajutorul nostru. Avem credincioși din tot orașul, pentru că deja suntem destul de cunoscuți la nivelul orașului și uneori nici nu putem face față solicitărilor pe care le avem și programăm pe luni înainte cine va suporta cheltuielile pentru masa de pomană pe care o oferim persoanelor vulnerabile”, a mai spus acesta.
Preotul Ionel Popescu susține că există dezinformare și dezinteres în rândul mai multor persoane în ceea ce privește activitățile caritabile derulate de biserică.
„Ați observat că există tendințe în societatea în care facem parte de pildă. Unii spun, nu mă interesează, nu vreau să am de-a face cu biserica, nu contribui la activitățile filantropice pe care biserica le desfășoară. Dar alții spun așa: biserica nu face nimic, nu ajută cu absolut nimic, nu se implică, nu este de folos celor care se află în situații grele de viață. Biserica face, totul este să vii și să întrebi, să te informezi, să citești, pentru că uneori mai și mediatizăm activitățile noastre. E drept, nu suntem toată ziua pe ecrane sau în presă, însă sunt mii de credincioși deja în parohia noastră și în orașul acesta care știu de faptele acestea ale iubirii milostive pe care le avem, le facem în folosul semenilor. Deci sunt deja foarte mulți credincioși care vin, fac donații, se implică, întreabă cu ce pot fi de folos și acest lucru este foarte important pentru noi. Iar când nu vine nimeni, suportăm din fondurile proprie ale parohiei și ale fundației fără niciun fel de problemă și ne ținem cu regularitate de programul acesta de a oferi și hrană caldă și alimente neperisabile celor care știm că au nevoie de ele”, a adăugat părintele.
Una dintre beneficiare, Ileana Rusu are 74 de ani și vine în fiecare sâmbătă din Freidorf pentru a ridica hrana oferită de Parohia Iosefin.
„Am pensie mică și îmi este de folos, sunt singură. Ne este de ajutor masa de la biserică”, a afirmat Ileana Rusu.
sursa: tion.ro
Lucrări de extindere la casa unor credincioși nevoiași
Viața grea pe care o duce o familie cu cinci copii într-un sat din apropierea Timișoarei se va îmbunătăți curând, datorită implicării Fundației Filantropia, a Arhiepiscopiei Timișoarei, Societății Femeilor Creștin-Ortodoxe, parohiei Timișoara-Iosefin și Fundației „Preot Ioan Olariu”.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, aceste fundații și organizații bisericești și-au unit eforturile pentru a veni în ajutorul greu încercatei familii din parohia Bazoșul Vechi. Deși sunt nevoiași, acești credincioși au reușit să achiziționeze mare parte din materialele necesare extinderii locuinței insalubre în care viețuiesc.
„Împreună cu Fundația Filantropia a Arhiepiscopiei Timișoarei, cu Societatea Femeilor Creștin-Ortodoxe și cu sprijinul preotului paroh Cristian-Gabriel Băican, parohia și fundația noastră ne străduim să oferim un spațiu nou unei familii nevoiașe cu cinci copii care locuiește într-o singură cameră. Astfel, cu materialele existente și cu manopera suportată de noi construim, în continuarea casei, o cameră, o bucătărie și un grup sanitar. În felul acesta familia în cauză va avea condiții mai bune de trai. Având în vedere că instituțiile menționate suportă cheltuielile cu privire la manoperă, nădăjduim că în două-trei săptămâni, construcția va fi gata și, înainte de sfintele sărbători, familia se va bucura de ea. Aceasta este doar una din acțiunile filantropice pe care le desfășurăm în Arhiepiscopia Timișoarei prin cantinele sociale, așezămintele pentru vârstnici, casele de tip familial etc.”, a declarat preotul Ionel Popescu.
De altfel, Părintele Mitropolit Ioan s-a ocupat de ridicarea și cumpărarea mai multor case pentru credincioșii nevoiași, iar parohia Timișoara Iosefin și Fundația „Preot Ioan Olariu” au ridicat, la rândul lor, o casă pentru o asemenea familie în parohia Cornești.
Troițele bisericii din Iosefin
În curtea și parcul bisericii „Nașterea Maicii Domnului” a parohiei Iosefin au fost amplasate, de-a lungul anilor, trei troițe.
Prima, așezată în lateralul dinspre curte al bisericii, a fost ridicată în anul 1937, pe vremea păstoririi preotului Ioan Imbroane. Inscripția sculptată pe această troiță, din păcate incompletă, este următoarea: „Ridicatu-s-a această troiță în anul Domnului 1937 de stolul (grupul, ceata) Școalei Primare de Fete nr. 3 întru preamărirea lui Dumnezeu și pomenirea eroilor din inițiativa doamnei directoare…”.
Cea de-a doua troiță, amplasată lângă gardul lăcașului de cult, între clopotniță și poarta de intrare în curtea bisericii, a fost înălțată în cinstea eroilor revoluției din decembrie 1989. Sfințirea ei a fost săvârșită la 21 decembrie 1996, ora 14:00, în prezența mitropolitului Nicolae Corneanu, a oficialităților orașului, revoluționarilor, preoților parohiei, Consiliului parohial și a credincioșilor.
Troița a treia, înălțată între clopotniță și biserică, a fost sculptată în lemn de stejar, ca și celelalte două și a fost sfințită la data de 11 septembrie 2011. Donată de familiile consilierilor parohiali Ștefan Dună, Vasile Gherman și Ioan Hampu, troița aceasta este dedicată „eroilor, martirilor și ostașilor români din toate timpurile și din toate locurile”.
Arse de razele soarelui, udate de ploaie și uscate de vânt, aceste troițe sfințite, semne ale biruinței vieții asupra morții și mărturii ale iubirii de Dumnezeu, de Biserică, de neam și de țară, au fost recondiționare și consolidate, ca să rămână, peste decenii, flori ale recunoștinței noastre față de toți înaintașii care s-au jertfit pentru noi în închisori, în lagăre și în deportări.
Veșnică să fie pomenirea lor, din neam în neam!
