Concert aniversar la Iosefin

Cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Ioan al Banatului, parohia Timișoara Iosefin a marcat, dumincă, 06 iunie, aniversarea  a 90 de ani de la înființarea coralei bisericești „Doina Banatului”.

Înființată de către preotul paroh Ioan Imbroane, cu sprijinul consiliului parohial, al cărui membru era și muzicianul Sabin  Drăgoi, corala de la Iosefin a fost dirijată, la începuturile sale, de diaconul Alexandru Bocșianu, apoi de Sabin Drăgoi, Ilie Lina, Nicolae Firu, Nicolae Ursu, preotul Petru Bogdan, Dumitru Beleuță, Gheorghe Ciorogar, Doina Seracin, Aurel Cioban și, din anul 2005, de prof. Florin-Nicolae Șincari.

Manifestarea corală a debutat cu slujba de Vecernie, oficiată de preoții parohiei și de preoții invitați și a continuat cu concertul aniversar susținut de către trei formații corale:

  • Corul claselor de Teologie ortodoxă de la Colegiul Național Pedagogic ”Carmen Sylva” din Timișoara;
  • Corala „Doina Banatului” a parohiei Timișoara Iosefin;
  • Corala bărbătească „Epifania” formată din preoți, diaconi, cântăreți bisericești, profesori și artiști lirici.

Cele trei coruri, dirijate de prof. Florin-Nicolae Șincari, au  oferit credincioșilor prezenți un buchet de cântări bisericești specifice acestei perioade post-pascale, în programul concertului fiind incluse și piesele patriotice: Hora Unirii, Trompetele răsună și Limba noastră.

Interpretarea artistică de înaltă ținută, costumele naționale purtate de coriști, împodobite cu tricolorul nostru strămoșesc, dorința credincioșilor de a gusta iarăși din potirul armoniilor corale, întrerupte mai bine de un an, au creat o stare de emoție adâncă în sufletul tuturor celor prezenți, în rândul cărora s-au aflat personalități ale vieții muzicale și culturale din Timișoara, emoții de care s-au împărtășit, vizibil și membrii celor trei formații corale.

Manifestarea bisericească, muzicală și patriotică organizată de parohia Timișoara Iosefin, pentru a aniversa nouăzeci de ani de cântare corală neîntreruptă în această biserică, s-a transformat într-un adevărat regal artistic, într-un „concert al recunoștinței” dedicat întemeietorilor corului „Doina Banatului”, dirijorilor și credincioșilor care l-au preamărit pe Dumnezeu prin rugăciunea cântată, vreme de nouă decenii.

Lăudabilă și vrednică de cinstire este osteneala dirijorului, profesorul Florin-Nicolae Șincari, de a pregăti minuțios acest concert aniversar și dăruirea tuturor coriștilor care au participat la multe și îndelungate repetiții.

Prin activitatea corală bisericească derulată din anul 1931 și până astăzi, s-a scris o frumoasă și impresionantă pagină muzical-culturală în istoria parohiei, a bisericii și a orașului nostru, în care citim despre atașamentul, dăruirea, statornicia în credință și dragostea față de Biserică și de valorile perene ale culturii și spiritualității creștin-ortodoxe, a preoților și credincioșilor din acest cartier istoric al Timișoarei.

La mulți și binecuvântați ani coralei „Doina Banatului”!

                                                                                 Preot dr. Ionel Popescu

În anul pandemiei – Bucurii din pridvorul credinţei strămoşeşti

Scrierile preotului dr. Ionel Popescu din Timişoara sunt aşezate într-o arhitectură teologică şi literară cum rar întâlneşti în lumea livrescă de astăzi. Cea mai recentă lucrare a Domniei Sale, intitulată ,,Bucurii din pridvorul credinţei strămoşeşti’’, apărută la Editura ,,Eurobit’’Timişoara, 2021, cuprinde gânduri şi reflecţii duhovniceşti, care sensibilizează  cititorul  şi îl introduc în tainele credinţei strămoşeşti. Ea a fost scrisă în perioada 1 martie 2020 şi până la finalul lunii martie 2021, în condiţiile pandemiei, când bisericile au fost închise, restricţiile greu de suportat,  suferinţa şi frica prezentă la tot pasul şi virusul ,,cucerind’’întreaga planetă. Cuvântul introductiv este semnat de către Mitropolitul Banatului, Ioan şi poartă titlul ,,Semne pe cărarea credinţei’’

         Structura cărţii este aşezată pe soclul teoretic şi practic al vieţii şi experienţei pastorale a autorului, dar şi a talentului său de scriitor, cuprinzând două părţi distincte, bine conturate şi minuţios nuanţate. Prima parte, ,, Pridvoarele credinţei’’este o metaforă de excepţie, demnă de un scriitor cu vocaţie, capabil să construiască o asemenea sintagmă plină de frumuseţe şi rezonanţă. Conţinutul acestei prime părţi poate fi considerat un studiu de etnologie  privind sărbătorile şi practicile religioase de peste an, prezentate într-un stil autentic şi o documentare biblică riguroasă,  cu multe explicaţii legate de înţelegerea corectă a tradiţiilor noastre  creştine. Fiind şi un jurnalist de excepţie în sfera profesiunii sale, foloseşte cu succes reportajul, valorificându-l în câteva articole din această carte.. Elocvente sunt pelerinajele din Ţara Sfântă sau ieşirile Coralei ,,Doina Banatului’’la Viena şi în Maramureş. Cele mai multe materiale aparţin ,,domeniului teologiei pastorale şi liturgice, elaborate, pe de o parte, pentru a răspunde la unele  întrebări ale enoriaşilor şi, pe de altă parte, pentru instruirea în dreapta credinţă a celor care frecventează biserica noastră’’ (Argument ). Prin elocinţa expunerii şi expresivitatea limbajului folosit  pe înţelesul tuturor credincioşilor, predicile cuprinse în cartea de faţă sunt adevărate eseuri care luminează mintea şi sufletul oricărui cititor. Şirul sărbătorilor prezentate în carte se deschide cu Săptămâna  Patimilor, săptămâna care marchează istoria omenirii, cea mai sublimă lecţie predată pe pământ, ,,Lecţia Nemuririi’’, adică Invierea Domnului. Sunt realizate apoi, pagini pline de o puternică încărcătură emoţională despre Sărbătoarea  Naşterii Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Sărbătoarea Sfântului  Apostol Andrei, ocrotitorul României (30 noiembrie), Sărbătoarea Sf. Ierarh Nicolae (6 decembrie), a  Sf. Mucenic Ignatie Teoforul ( 20 decembrie ), Naşterea Domnului (25 decembrie ), Botezul Domnului (6 ianuarie), Bunavestire sau Blagoveştenia (25 martie). Cu expresivitatea şi frumuseţea cuvântului scris, preotul Ionel Popescu ne dă informaţii despre ,,modul de întrebuinţare a Aghiazmei Mari, despre pomenirea celor adormiţi la Moşii de Toamnă, de Iarnă şi de Vară, despre pâinea sfinţită de Paşti, despre Liturghie şi Filantropie în vremuri de pandemie, despre post şi rugăciune. Folosind interogaţiile  retorice privind viaţa cotidiană, autorul acestei minunate cărţi supune atenţiei condiţia omului modern care, ,,celebrează şi înţelege Sărbătoarea creştină, pierzând adeseori, din vedere profunzimea, realitatea şi dimensiunea ei spirituală’’.Între bucuriile din pridvorul credinţei, Ionel Popescu aşază şi bucuria lecturii şi a recenziilor sale pertinente şi bine argumentate, cum este şi  cea intitulată ,,…Şi dincolo de gratii. Jurnal’’,lucrare descoperită şi îngrijită  chiar de Domnia Sa.

         Cea de-a doua parte a cărţii este într-adevăr un ,,Florilegiu istoric şi literar’’, aşa cum o numeşte autorul, în care, sunt evocate ,,personalităţi bisericeşti, istorice şi  culturale din Banat’’. Portretul este specia literară  pe care o stăpâneşte cu  măiestrie prin arta cuvântului, evidenţiind valorile spirituale din arealul timişorean :  slujitori ai altarelor, profesori de teologie, preoţi din parohie şi mireni, precum şi tineri implicaţi în evenimentele din decembrie 1989. Spre bucuria mea, aflu că între participanţi se găseşte şi preotul Dumitru Ilie din Becicherecul Mic, originar din comuna Nepos, jud Bistriţa-Năsăud, care în memoriul său descrie desfăşurarea revoluţiei declanşate la Timişoara.  Cartea preotului Ionel Popescu este scrisă cu ,,colţul inimii’’şi a izvorât dintr-o  aleasă dăruire profesională şi o neostoită chemare  literară. Felicitări, domnule părinte!

sursa: https://rasunetul.ro/anul-pandemiei-bucurii-din-pridvorul-credintei-stramosesti

Eugen Dorcescu – „un meșteșugar al stihului învățat să zboare”

Eugen Dorcescu ne-a dăruit, înainte de Sfintele Paști, ediția 2021 a Biblicelor (Editura Eurostampa, 2021), revăzută și adăugită, care „reproduce integral textul – revizuit – publicat în 2003, căruia îi adaugă și versificarea Psalmului 41/42” (Numerotarea psalmilor în textul grec și în cel ebraic nu este identică n.n.).

Cuvântul înainte (p. 5-21), din care tocmai am citat, este semnat de Mirela-Ioana Dorcescu, hăruita și neobosita exegetă a operei poetului, prozatorului, eseistului, traducătorului, editorului și doctorului în științe filologice, Eugen Dorcescu, în vreme ce cuvântul – recomandare de pe coperta a IV-a aparține mitropolitului Bartolomeu (Valeriu) Anania, „leul Ardealului”, vrednic semănător al cuvintelor evanghelice în sufletul credincioșilor și inspirat diortositor al Scripturilor Sfinte.

Dacă la primirea ediției Princeps a Biblicelor (Editura Marineasa, 2003), ierarhul cărturar Bartolomeu a fost străfulgerat de gândul că  „o Psaltire în versuri este un non-sens, de vreme ce originalul ebraic, urmat de cel grecesc, este o carte de poeme în înțelesul deplin al cuvântului …”, după ce a citit primele pagini și-a dat seama „că autorul – un mare meșteșugar al stihului învățat să zboare cu aripile larg deschise – nu se mulțumește să versifice textele biblice, ci le re-creează la măsura limbii contemporane …”.

Deși, cu ceva timp în urmă, profesorul universitar și scriitorul Cornel Ungureanu sublinia că „nu-i simplu să scriem despre Eugen Dorcescu”, acest minunat „dresor de cuvinte” cum îl considera neuitatul său prieten Aurel Gheorghe Ardeleanu, de curând plecat „pe cărarea Împărăției lui Dumnezeu” (ieromonah Arsenie Boca), mă încumet și eu să aștern câteva cuvinte despre Biblicele  sale, pentru că, în calitate de slujitor al Bisericii, mă simt îndatorat a face acest lucru bine plăcut Domnului și mai ales, pentru că, pur și simplu, mi-e drag să scriu despre omul credincios Eugen Dorcescu, despre acest „om al chiliei”, iubitor de isihie care îndeplinește, ca nimeni altul, cuvântul Mântuitorului: „Cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și acelea sunt care mărturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39).

De ce s-a aplecat Eugen Dorcescu asupra stihuirii Psalmilor, Pildelor lui Solomon, Ecclesiastului, Cântării Cântărilor și Rugăciunii regelui Manase, care, împreună cu cartea Iov și cu Plângerile lui Ieremia, fac parte din rândul cărților didactico-poetice ale Vechiului Testament, mai ales că nu mulți poeți creștini s-au încumetat să facă acest lucru, m-am întrebat și mă întreb adesea.

Răspunsul la această întrebare l-am aflat în cartea lui Amos, păstorul din Tecoa, chemat de Dumnezeu la misiunea profetică: „Dacă leul mugește – spunea el – cine nu se va înfricoșa și dacă Domnul grăiește, cine nu va prooroci?” (3, 8). Sigur, Amos vorbește despre momentul sublim al chemării și al trimiterii sale la profeție, dar cred că și maestrul Dorcescu a trăit un asemenea moment atunci când, în stare de meditație și de rugăciune fiind, va fi simțit un fior sacru și va fi auzit înlăuntrul său, ca și Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor, „cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (II Corinteni 12, 4).

Așa se explică, înclin să cred, interesul, atenția, respectul, evlavia și dragostea poetului Eugen Dorcescu față de cărțile poetice și sapiențiale ale Bibliei, izvodite de autorii inspirați, în urmă cu câteva milenii.

Neavând calitatea de specialist în vastul domeniu al filologiei, nu mă hazardez să formulez opinii, păreri, aprecieri critice, judecăți de valoare cu privire la metoda de lucru a autorului, la stilul său ori referitor la aspectele tehnice ale Biblicelor. Pe acestea le las în seama specialiștilor.

Ca teolog, însă, nu pot să nu remarc și să subliniez, totodată, că Eugen Dorcescu dovedește o cunoaștere matură și profundă a textelor Sfintei Scripturi, dobândită prin lectură stăruitoare în mai multe limbi și mai ales prin studiu temeinic, prin aprofundarea și explicarea corectă a termenilor și expresiilor biblice. În acest context, experiența sa de traducător în spaniolă și franceză i-a fost, cred, de mare ajutor.

De asemenea, textele biblice versificate de autor poartă pecetea erudiției, clarității și a expresivității, se citesc ușor, cu bucurie și cu mare folos duhovnicesc. Frumusețea lor literară, pătrunsă de muzicalitate și de fiorul sacru al credinței, atinge corzile sensibile ale sufletului și îl înalță pe cititor spre zările veșniciei.

Trăitor într-un oraș modern, Eugen Dorcescu a rămas, după umila mea părere, un „om al chiliei”, un poet, scriitor și credincios iubitor de isihie, un creștin care vede în creația sa voia și lucrarea lui Dumnezeu. De aceea mai cred, ca și Smaranda Vultur, că „nu întâmplător a stihuit, cum îi place să spună, Psalmii, Ecclesiastul, Pildele lui Solomon, gest de smerenie și căutare a unei înțelepciuni ocrotitoare, a unei bune vecinătăți cu Cel Care ne dă și ne ia deopotrivă totul”. Nu întâmplător, ci proniator este efortul stihuitorului de a transpune în matca adevărului scripturistic și a spiritualității iudeo-creștine aceste texte sacre și de a le oferi credincioșilor și preoților, teologilor și specialiștilor.

Psalmii izvodiți în acordurile harpei davidice, Proverbele sau Pildele lui Solomon, maxime și zicători sublime ale înțelepciunii iudaice care își au izvorul în Dumnezeu, Ecclesiastul, „străfulgerare transcendentă” a autorului inspirat și operă admirabilă prin profunzimea-i duhovnicească, care stă la inima monahilor, Cântarea Cântărilor splendid poem de dragoste omenească, despre care rabinii spun că subliniază relația dintre Iahvé și poporul Său, în timp ce Părinții Bisericii noastre văd în el metafora perfectă a legăturii intime din Hristos și Biserica Sa, precum și rugăciunea de pocăință a regelui Manase, prin versificația maestrului Eugen Dorcescu îmbogățesc, îndrăznesc să afirm, tezaurul spiritual și cultural al Bisericii noastre.

Prin aceste osteneli, numele lui Eugen Dorcescu se așază la loc de cinste în rândul ierarhilor, părinților, oamenilor de cultură de la noi și de pretutindeni care, într-un fel sau altul, au tălmăcit, au tradus și au versificat cărțile didactico-poetice ale Vechiului Testament, de la Psaltirile Șcheiană, Voronețeană, Hurmuzachi și până la Grigorie de Nissa, diaconul Coresi, mitropolitul Dosoftei, Paul Claudel, Petru Creția, Ioan Alexandru, Șerban Foarță, Dumitru Stăniloae.

În partea a II-a a Biblicelor, Poeme originale, autorul așază, spre meditație și lectură pioasă, un buchet cu douăzeci și șapte de poezii îmbibate de mirul preacurat al trăirilor sale lăuntrice, de dulceața inconfundabilă și inepuizabilă a tezaurului religios. Aici, în aceste versuri emoționante, îl descoperim încă o dată pe sensibilul poet Eugen Dorcescu, credincios dictonului: „Eu dorm, dar inima mea veghează”, care va deveni, de altfel, reazemul tradiției isihaste, al rugăciunii neîncetate, pe care mintea coborâtă în inimă o deapănă chiar în timpul somnului.

Partea a treia a volumului, Mărturia stihuitorului nu este altceva decât o confesiune a autorului după modul în care a versificat 71 de Psalmi, Ecclesiastul și Pildele din care reținem mărturisirea sa sinceră: „Din fericire, eu știu că, indiferent ce întreprind, sunt doar scriitor și nu neapărat autor (Textul sacru este Cuvântul lui Dumnezeu) și-mi pun, necondiționat, nădejdea în Autorul a tot ce există” (p. 281).

Mulțumim, iubite maestre, pentru darul de suflet pe care îl faceți Bisericii și culturii române și Vă invit să rostim împreună Pilda 18, 10:

„Puternic e Numele divin,

Spre care drepții și-nțelepții vin.

Primește-ne, sub ziduri, și pe noi,

Căutătorii vremii de apoi,

Pe noi, robiți celestelor comori,

Ai slovei fantomatici slujitori;

Primește-ne, să ne adăpostim,

S-agonizăm, noi bieții soferim (scribi),

Sub scutul Tău etern, Yah Elohim!”

                                                                            Preot dr. Ionel Popescu

Manifestări bisericești și culturale la parohia Iosefin

În contextul aniversării a 100 de ani de la înființarea parohiei Timișoara Iosefin ( Principele Carol ), duminică 30 mai a.c., după Sfânta Liturghie a avut loc prezentarea cărții preotului Ionel Popescu, „Bucurii din pridvorul credinței strămoșești” și a fost binecuvântată icoana „Nașterii Maicii Domnului”.


Lucrarea preotului Ionel Popescu, tipărită cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Ioan al Banatului, căruia îi aparține si Cuvântul înainte, „Semne pe cărarea credinței”, a fost prezentată de către dl. conferențiar univ. dr. Claudiu T. Arieșan de la Universitatea de Vest din Timișoara, în prezența unui număr mare de credincioși.

În continuarea acestui moment teologic și cultural a avut loc binecuvântarea icoanei „Nașterea Maicii Domnului”, hramul bisericii parohiale, realizată în tehnica mozaic și amplasată pe peretele exterior al Sfântului Altar.
Această icoană, de dimensiuni apreciabile, este donată de preoții și diaconii slujitori, împreună cu membrii Consiliului parohial. Prin această donație, slujitorii bisericii și consilierii parohiali urmează exemplul înaintașilor care, în anul 1936, au donat unul dintre clopotele așezate în turnul clopotniță. Fapta aceasta creștinească arată că enoriașii ce fac parte din Consiliul parohial nu doar consiliază, ci și realizează lucruri demne de toată admirația.

Profund recunoscători preoților, diaconilor și Consiliului parohial pentru această donație importantă și impresionantă, închinată vrednicilor înaintași care au înființat parohia și ne-au dăruit impunătorul lăcaș de cult, aducem tuturor alese mulțumiri și rugăm pe Hristos Domnul ca, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici să le dăruiască pace sufletească și bucurie sfântă, sănătate și mântuire.

Pr. dr. Ionel Popescu – Duminica Samarinencei – 2021

Corala „Doina Banatului” la Festivalul „Bucuria Învierii”

            Membrii corului mixt „Doina Banatului” au fost invitați și au participat la Festivalul coral „Bucuria Învierii”, ediția a III-a, duminică, 23 mai 2021, organizat de parohia ortodoxă română din localitatea Șag, împreună cu Primăria și Consiliul Local.

            Evenimentul s-a desfășurat în Parcul Central de lângă biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Șag, fiind prezidat de un un juriu format din personalități ale comunei și ale județului nostru.

            Alături de corul  nostru parohial „Doina Banatului” au participat următoarele formații corale: Corul mixt „Armonii Divine” al Parohiei Timișoara Fratelia, Corul mixt „Theofora Dacica Timisiensis” al Parohiei Timișoara Dacia, Corul mixt „Apostolia” al Parohiei Timișoara Viile Fabric, Corala bărbătească „Giroceana” a Parohiei Giroc, Corala mixtă „Lira” din Timișoara și Corala bărbătească a Parohiei Ortodoxe Șag.

            Repertoriile prezentate de fiecare ansamblu coral au cuprins lucrări din perioada Penticostarului, chinonice și cântări din Sfânta Liturghie. Corul nostru parohial, dirijat de prof.  Florin-Nicolae Șincari a prezentat următorul repertoriu: Luminânda Sfintelor Paști – Nicolae Lungu, Troparul Sfintelor Paști – Gavriil Musicescu, „Învierea Ta, Hristoase” – Timotei Popovici și chinonicul „Ce vă vom numi, pe voi, sfinților” – Ioan D. Chirescu.

În aplauzele celor 150 de spectatori, corurile prezente la acest festival au fost răsplătite de organizatori cu diplome, plachete cu însemnele festivalului, iar la final de eveniment toți membrii corurilor au participat la o agapă frățească în curtea bisericii ortodoxe din localitatea Șag.

O nouă apariție editorială

Autorul cărții, Părintele Dr. Ionel Popescu, cunoscut spațiului ecleziastic și cultural prin contribuția consecventă și bine conturată în slujirea Bisericii și a școlilor teologice din Banat, oferă cititorilor aceste gânduri ce împletesc, deodată, prezentul cu trecutul într-o memorie comună, așternută în scris.     

Lucrarea de față, structurată pe două planuri, are în vedere atât creionarea unor momente sau personalități recente, cât și redescoperirea trecutului prin fapte, evenimente și persoane luminoase. Explicațiile simple, concise și pe înțelesul fiecărui creștin, dedicate cu precădere omului recent, completează o necesitate pastorală actuală. Dacă în societatea contemporană informația devine tot mai sterilă, iar interogațiile esențiale se sting, fiind asaltate de insensibilitatea pragmatismului egolatru, cartea Părintelui Ionel Popescu, vine ca o reflecție lucidă asupra conștiinței, demnității și nobleței umane conturate de cultura spirituală.           

   Această cronică duhovnicească beneficiază de un „cuvânt înainte” al Părintelui Mitropolit Ioan al Banatului, urmată de un argument al autorului și de două capitole distincte, cu teme dintre cele mai diverse.

Primul capitol, denumit Pridvoarele credinței, cuprinde un buchet de articole dedicate Teologiei pastorale și liturgice, punctând câteva tâlcuiri la Sărbătorile presărate de-a lungul anului bisericesc. În debut este surprinsă perioada Săptămânii Mari în care sunt reliefate Patimile Mântuitorului Hristos, sensul suferinței mântuitoare și Iubirea dumnezeiască ce s-a manifestat deplin și fără margini în aceste zile în care Biserica a trăit sub semnul „tristeții radioase”. Și așa cum era și firesc, autorul așază și „Sărbătoarea Sărbătorilor” în dezbaterea sa teologică, subliniind importanța decisivă a Tainei Învierii Lui Hristos ca Taină a învierii ființei umane. Ne sunt prezentate și câteva clarificări terminologice ce țin de această perioadă pascală, făcându-se astfel și diferența, necesară, dintre Sfânta Euharistie și Pâinea sfințită de Paști. De asemenea, pomenirea morților rânduită în răstimpurile anului este un alt subiect abordat, fiind arătată, atât necesitatea rugăciunii pentru cei adormiți, cât și legătura pomenirii celor adormiți ca act de înveșnicire în gândurile noastre și în Memoria veșnic vie a Împărăției Lui Dumnezeu.      Postul și felul în care trebuie să fie înțeleasă Sărbătoarea creștină sunt alte teme dezbătute de-a lungul acestui capitol. Părintele Ionel Popescu remarcă și atrage atenția asupra asaltului secularizării ce se manifestă tot mai pregnant în societatea postmodernă și la modul în care omul modern celebrează și înțelege Sărbătoarea creștină, pierzând, adeseori, din vedere profunzimea, realitatea și dimensiunea ei spirituală.                                                                

  Pe lângă aceste meditații, sunt inserate o seamă de evenimente și acțiuni filantropice petrecute în mijlocul parohiei Timișoara Iosefin. Finalul capitolului este dedicat muzicii religioase și laice din perioada Vechiului Testament, studiu ce reliefează întrepătrunderea artei muzicale religioase cu cea de factură populară.                                                                             

Cel de al doilea capitol, intitulat „Florilegiu istoric și literar” surprinde și creionează profilul unor personalități ce s-au remarcat pe tărâm bisericesc și cultural, lăsând o moștenire inepuizabilă, nouă, celor de acum și acelora ce vor veni după noi. Este cartografia unei pilde vii ce descrie împlinirea dezideratului vocațional, valorificat în domenii multiple, precum cel teologic, literar, istoric și artistic.            
                                                                                   
 În căușul amintirilor, autorul îi evocă pe doi dintre ierarhii bănățeni, slujitori ai Bisericii din aceste meleaguri. Cel dintâi, Înaltpreasfințitul Ioan, actualul mitropolit al Banatului care a împlinit șase ani de arhipăstorire în slujba Lui Dumnezeu și a poporului dreptcredincios, iar cel de al doilea, Episcopul de pie memorie, Emilian Birdaș, cel care a reînființat eparhia Caransebeșului, după ce, vreme de aproape cincizeci de ani, a fost desființată printr-un decret abuziv, emis de organele comuniste în anul 1948. Această filă de istorie reparatorie, redă solemnitatea momentului instalării bătrânului vlădică chemat, din nou, la reclădirea unei vechi vetre episcopale ce poartă și astăzi adânci reverberații teologice și culturale.                           
     Alături de cei doi ierarhi, răsună, ca un ecou netăcut al trecutului, chipul distinsului preot și profesor, Mircea Păcurariu, membru al Academiei Române și „dascăl model, documentat, serios, cinstit, harnic, exigent, patriot luminat, dăruit familiei și misiunii preoțești”(p. 116), înscris pentru „totdeauna în galeria celor mai vrednici slujitori ai Bisericii” (p. 117).  Sunt alăturate și profilurile preoților: Atanasie Conciatu, martir al Marii Uniri, al scriitorului evreu convertit la ortodoxie, Mihail Avramescu și al cunoscutului profesor Nicolae Achimescu, istoric al religiilor, recent trecut la Domnul. Oamenii de cultură, precum avocatul Mihail Gropoștianu, cel care s-a numărat printre susținătorii înființării Patriarhiei Române și sculptorul, prozatorul și dramaturgul Aurel Gheorghe Ardeleanu, întregesc lucrarea de față.              

   Cartea se încheie cu două mărturii de asumare mărturisitoare înfăptuită de clericii și credincioșii din Biled și Becicherecu Mic, atunci când poporul român se lupta, cu durere și speranță, pentru eliberarea de sub dictatura regimului comunist-ateu.          
  De asemenea, autorul ne oferă o clarificare asupra anumitor noțiuni teologice a căror semnificație nu este întotdeauna înțeleasă pe deplin de omul contemporan, așa încât, putem spune că această carte se înscrie, atât pe linia preocupărilor pastorale, catehetice și de teologie actuală, cât și pe linia descrierii istorice și comemorative, coordonate ce pot contribui la edificarea spirituală și culturală a cititorului.     
  
Așadar, cartea de față adună laolaltă cugetările și reflecțiile personale ale Părintelui Dr. Ionel Popescu asupra trecutului recent al Bisericii, ceea ce face ca arhitectura întregii lucrări să fie pecetluită de o viziune lucidă și realistă, ușor de parcurs și de înțeles.   

Diacon Dr. Alexandru Dan Adam     

Predică la duminica Sfântului Apostol Toma ( a II- a după Paști )

Pr. dr. Ionel Popescu – Predica la Duminica Tomii

Sărbătoarea Învierii Domnului

Săptămâna Pătimirilor, Duminica Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și Săptămâna Luminată sunt zile sfinte pe care fiecare credincios se străduiește să le cinstească atât prin primenirea sufletului, cât și prin participarea la slujbele rânduite de Biserică.

Deniile străvechi, citirea celor 12 Evanghelii, impresionantă istorisire a Pătimirilor și Prohodul Domnului au fost trăite de preoți și credincioși cu emoție, în atmosfera inegalabilei cântări din seara Vinerii Mari.

Tainica noapte a Învierii a adunat laolaltă în fața bisericii noastre mii de credincioși dornici de a primi Sfânta Lumină izvorâtă din Mormântul Domnului și de a se bucura împreună de frumusețea negrăită a sărbătorii Paștilor.

La momentul îndătinat, imnul creștin „Hristos a Înviat” s-a înălțat din mii de piepturi spre ceruri, în vreme ce piața din fața lăcașului de cult s-a îmbrăcat în Sfânta Lumină primită din cetatea Ierusalimului.

În dangătul clopotelor, a fost înconjurată biserica, pentru a vesti tuturor Învierea, apoi sfânta slujbă a continuat în interiorul lăcașului de cult.

Bucuria, pacea și lumina Învierii au luat în stăpânire inimile credincioșilor dornici să-și deschidă sufletul, pentru a intra „Împăratul Măririi”.

Cu aceleași simțăminte au fost cinstite zilele sărbătorii Paștilor și ale Săptămânii Luminate, în liniștea sfintelor Liturghii, precum și vinerea „Izvorului Tămăduirii”, minunata sărbătoare închinată Maicii Preacurate. În duh de comuniune liturgică am săvârșit sfințirea mică a apei, pe care credincioșii au luat-o la casele lor și am continuat cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

Despre Învierea Domnului – radio – pr. dr. Ionel Popescu

Parohia, Fundația „Preot Ioan Olariu” și Societatea Femeilor Creștin Ortodoxe nu au uitat, înainte de praznic, de semenii care sunt apăsați de griji, de necazuri și lipsuri și, cu ajutorul bunilor credincioși, au oferit acestora hrană caldă dar și sute de pachete cu diferite alimente, dulciuri, îmbrăcăminte, încălțăminte și chiar obiecte de uz casnic.

Așa a fost tradiția la Iosefin, statornicită de către preotul ctitor Ioan Imbroane și așa ne străduim cei de azi să o păstrăm, spre folosul celor de lângă noi și spre slava lui Dumnezeu.

Cuvânt de învățătură la Joia Săptămânii Pătimirilor

Joia Pătimirilor – pr. dr. Ionel Popescu

Predică audio la Duminica Floriilor

Predică audio la Duminica Floriilor 2021 – pr. dr. Ionel Popescu

Fapte ale milei creștine pentru persoanele vulnerabile

În ajunul Praznicului Intrării Domnului în Ierusalim (Floriile) Parohia Timișoara – Iosefin este alături de persoanele vulnerabile și de cei aflați în nevoi materiale.

La inițiativa părintelui paroh Ionel Popescu, a Consiliului parohial, a Fundației Preot „Ioan Olariu” și a Societății Femeilor Creștin Ortodoxe a fost organizată o acțiune pentru persoanele vârstnice cu posibilități materiale reduse, a familiilor cu mulți copii și a elevilor cu rezultate foarte bune la învățătură, dar care provin din familii monoparentale, cu mulți copii dar fără posibilități materiale. În acest an cei implicați au pregătit aproximativ 200 de pachete cu alimente  neperisabile, necesare acestor familii nevoiașe pentru a se bucura de Sfântul praznic al Intrării Domnului în Ierusalim și de Sfintele Paști.   

Voluntarii parohiei, echipați corespunzător, cu mănuși și măști de protecție, au distribuit pachetele la domiciliul fiecărui beneficiar, care din motive de sănătate sau vârstă nu s-a putut deplasa până la oficiul parohial.

Nu sunt uitați nici sportivii de performanță, elevii și studenții, proveniți din familii nevoiașe, dar cu merite deosebite la învățătură, cărora parohia le oferă lunar burse de studii, cu menirea de a contribui la creșterea calității educației și de a preveni atât factorii de risc socio-educaționali, cât și abandonul școlar.

În cadrul parohiei Timișora-Iosefin funcționează și cantina săptămânală care oferă hrană caldă persoanelor nevoiașe.   

În prezent, pe baza anchetelor sociale efectuate, aproximativ 50 de persoane primesc hrană caldă și alimente neperisabile din partea parohiei si a Fundației „Preot Ioan Olariu „. Credincioşii care nu pot veni la parohie, primesc alimentele acasă prin bunăvoinţa unor credincioşi tineri. Activitatea acestei cantine este coordonată de doamna preoteasă Rodica Popescu.