Sfântul Pantelimon – tânărul care și-a închinat cariera medicală slujirii lui Hristos și semenilor

În fiecare an, la 27 iulie, Biserica îl cinstește pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon.

Născut în cunoscutul oraș Nicomidia (Asia Mică, Turcia), din părinți bogați, tatăl păgân, mama creștină, Pantoleon (trad. „cel puternic ca un leu”) s-a bucurat de educație aleasă și instrucție pe măsură în familie și în cele mai bune școli ale vremii sale.

După studii temeinice de filosofie și medicină, a ales medicina și a devenit unul din cei mai cunoscuți și apreciați medici din imperiu, desemnat să-l trateze chiar pe împăratul Maximian (270-313).

Tânăr, bogat și renumit pentru cunoștințele și tămăduirile sale, Pantoleon avea toate șansele de a-și făuri o carieră medicală de excepție,  răsplătită cu substanțiale beneficii materiale, cu cinstea și admirația concetățenilor săi, însă Dumnezeu a avut un alt plan cu el.

Momentul de răscruce al vieții sale a avut loc atunci când l-a întâlnit pe sfântul Ermolae, preotul bisericii din Nicomidia. Cuvintele preotului martir Ermolae, „… la ce-ți folosesc toate cunoștințele pe care le-ai dobândit în această artă (a medicinei n.n.), din moment ce nu cunoști știința mântuirii”, l-au marcat profund pe tânărul Pantoleon, căruia i-au revenit în minte sfaturile și învățăturile creștinești pe care i le sădise în suflet mama sa.

Catehizat și botezat de către sfântul Ermolae, Pantoleon a primit numele de botez Pantelimon (cel a toate milostiv) și s-a dedicat vindecării bolnavilor, fără a percepe de la ei foloase materiale. De aceea, el este cinstit în ceata doctorilor fără de arginți (doctor care trata gratuit).

Tânărul Pantelimon s-a dedicat cu trup și suflet misiunii sale de medic, a vindecat pe cei bolnavi, și-a convertit tatăl la creștinism, a eliberat sclavii, a împărțit averea săracilor și a propovăduit cu mult curaj Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos. Pentru credința, smerenia, milostenia și viața sa  curată s-a învrednicit de darul săvârșirii de minuni.

Medicii păgâni l-au reclamat la împăratul Maximian că este creștin și medicul tânăr a fost supus unor chinuri greu de imaginat și de suportat, cerându-i-se a se lepăda de credință. În final, a primit moartea martirică prin decapitare, împăratul poruncind ca trupul sfântului să fie ars.

Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon s-a bucurat de cinstire încă din secolul al IV-lea, moaștele sale fiind păstrate în multe biserici și mănăstiri din toată lumea creștină.

Acest medic creștin și sfânt a renunțat la plăcerile, beneficiile și cinstea oferite de către conaționalii săi, și-a dăruit viața slujirii lui Hristos și semenilor și a rămas, pentru totdeauna, în sinaxarul și în istoria Bisericii noastre.

Sfântul Pantelimon, asemeni sfântului Vasile cel Mare, sfântului Ioan Gură de Aur ori fericitului Augustin, putea fi un savant laic în medicina vremii sale, așa după cum ceilalți trei puteau onora catedrele universitare pentru care se pregătiseră, dar cu toții au ales cea mai frumoasă, mai folositoare și mai importantă carieră și anume aceea de a conduce semenii „pe cărarea Împărăției lui Dumnezeu”.

De altfel, din secolul al IV-lea încoace, mulți oameni de cultură păgâni sau cu alte orientări de natură spirituală au îmbrățișat credința creștină și au contribuit la dezvoltarea științei teologice și a spiritualității ortodoxe.

Chiar în vremea noastră, medici, intelectuali, cercetători, inventatori și oameni de știință au devenit creștini și fie au intrat în mănăstirile din țară, din Muntele Athos și  din Occident, fie au devenit preoți de mir, cu apreciabilă activitate teologică și pastorală.

Prin urmare, prin pilda vieții sale, Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon a făcut să rodească învățătura sfântă în sufletul multor oameni de bine, care au ascultat chemarea Domnului, dăruindu-și viața pentru slujirea aproapelui.

                                                                      Preot dr. Ionel Popescu

Predică audio – Duminica a IV-a după Rusalii

Predică – Vindecarea slugii sutașului – pr. dr. Ionel Popescu

Emisiunea spirit și credință – invitat pr. dr. Ionel Popescu

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

„Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți

din femei unul mai mare ca Ioan Botezătorul” (Matei 6, 11).

 Cuvintele de mai sus, rostite de către Domnul nostru Iisus Hristos și consemnate de sfântul apostol și evanghelist Matei, subliniază personalitatea prorocului, Înaintemergătorului și Botezătorului Domnului, Ioan, a cărui naștere, la data de 24 iunie, o cinstește toată Biserica.

Termenul„mare” folosit de Mântuitorul nu se referă aici la statura fizică înaltă, impunătoare a sfântului Ioan Botezătorul, ci la amplitudinea sa morală, teologică, profetică, socială și martirică, la înălțimea cugetării sale duhovnicești și la vocația sa ascetică.

Părinții sfântului Ioan, Elisabeta, înrudită cu Sfânta Fecioară Maria și Zaharia, preot la templul din Ierusalim, l-au dobândit pe acest prunc minunat prin credință curată, nădejde neîmpuținată și rugăciune stăruitoare. Astfel, pe când slujea la templu, Zaharia s-a învrednicit de o anghelofanie și arhanghelul Gavriil i-a prevestit că Elisabeta, soția sa, „va naște un fiu și-l vei numi Ioan …, și acesta va fi, mare înaintea Domnului” (Luca 1, 13-15). „Măreția” sfântului Ioan rezultă din episodul legat de punerea numelui său. Obiceiul locului era ca pruncul nou născut să poarte numele tatălui său, însă mama sa a spus că el se va numi Ioan, fapt confirmat mai apoi și de preotul Zaharia prin scrierea numelui Ioan pe o tăbliță.

Sfântul evanghelist Luca descrie, la rândul său, un moment impresionant legat de întâlnirea sfintei Elisabeta cu Sfânta Fecioară Maria, din care rezultă în mod clar că Ioan nu este un copil obișnuit. „Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei și Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt” (Luca 1, 41).

Doi dintre profeții perioadei dinainte de Hristos, Isaia și Maleahi, văzători cu duhul, scriu despre rolul sfântului Ioan Botezătorul în istoria mântuirii neamului omenesc, ca înaintemergător al Domnului și pregătitor al omenirii pentru primirea lui Mesia.

Isaia profețește că Ioan va activa în pustiu (40, 3-4), iar Maleahi arată că acest profet este trimis de Dumnezeu „și va găti calea înaintea feței Mele …” (3, 1).

Iosif Flaviu, cunosut istoric evreu, în lucrarea sa „Antichități iudaice”, depune o mărturie de foarte mare importanță despre sfântul Ioan Botezătorul. Astfel, el scrie că Ioan „era un om ales, care îi îndemna pe iudei să cultive virtutea și să fie drepți unul față de altul, arătându-și evlavia față de Dumnezeu prin intermediul botezului […]. Deoarece mulțimea se aduna pretutindeni în jurul lui (așa de uimitoare era puterea de pătrundere a cuvintelor sale), Herodes s-a temut că prin marea lui autoritate asupra oamenilor poate să-i ademenească pe supușii lui spre revoltă”[1].

Așadar, prorocii care au profețit cu sute de ani înainte de Hristos, sfântul evanghelist Luca și Iosif Flaviu, cel mai important istoric evreu al antichității, apreciază că Ioan Botezătorul este ca un înger al lui Dumnezeu trimis pe pământ, că misiunea sa se va derula în pustiu, că este „mare” înaintea Domnului și „om ales” să pregătească spiritual poporul pentru venirea Mântuitorului.

„Iar copilul – menționează Luca evanghelistul – creștea și se întărea cu duhul” (1, 80). Creșterea și întărirea sa nu erau doar din punct de vedere fizic, trupesc ci mai ales duhovnicesc și intelectual.

Din fragedă pruncie, sfinții săi părinți i-au așezat în suflet virtutea dragostei de Dumnezeu și frumusețea negrăită a rugăciunii, acasă și la templul din Ierusalim, l-au instruit întru cunoașterea scrierilor sfinte și l-au sprijinit să-și împlinească misiunea de Înaintemergător al Domnului.

„Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel” (Luca 1, 80). Pustiul Iudeii și al văii Iordanului a fost locul potrivit pentru întărirea sa duhovnicească, prin aspre nevoințe, rugăciune și meditație, misiunea sa fiind de a-i chema pe conaționali la pocăință adevărată, pentru a fi vrednici să-L primească pe Mântuitorul lumii.

Viețuirea curată și sfântă a prorocului pustiei, L-au impresionat pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care a afirmat că Ioan, Botezătorul Său, este cel „mai mare bărbat născut din femeie”, adică mai presus de Moise și Ilie.

La rândul său, Ioan Botezătorul mărturisește, cu pilduitoare smerenie, că Iisus trebuie să crească, „iar eu să mă micșorez” (Ioan 3, 30). Așa vorbește un om al lui Dumnezeu, un om sfânt, „pentru că Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este pe pământ pământesc este și de pe pământ grăiește. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor” (Ioan 3, 31).

Sărbătoarea nașterii Sfântului Proroc Înaintemergător și Botezător Ioan este o frescă în imagini care ilustrează purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de familie și de soții credincioși, nădăjduitori în Dumnezeu, cu viață curată și iubitori de rugăciune.

Sfântul Ioan Botezătorul, rămâne, peste veacuri și milenii, un adevărat model pentru copiii și tinerii care sunt în căutarea unui țel în viață, dispuși să accepte sacrificiile, să se desăvârșească prin cultură și prin respectarea valorilor morale, care nu înțeleg să se afirme în carieră doar pentru sine, călcându-i în picioare pe ceilalți, ci se împlinesc prin echilibru duhovnicesc, smerenie, bun simț, credință și fapte pilduitoare de viețuire creștină.

                                                                  Preot dr. Ionel Popescu


[1] Flavius Josephus, Antichități iudaice, II, Ed. Hasefer, București, 2001, p. 454.

Revedere colegială

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului, luni 13 iunie a.c., la sărbătoarea Sfintei Treimi, în biserica „Nașterea Maicii Domnului” a parohiei Timișoara Iosefin, a avut loc întâlnirea de 20 de ani a absolvenților Seminarului teologic liceal „Ioan Popasu” din Caransebeș, (clasele A și B), organizată de către preotul Eugen Babescu.

Foștii absolvenți, înpreună cu părinții profesori și cu preoții parohiei Iosefin, au slujit la sfânta Liturghie și au oficiat un parastas pentru preoții profesori, domnii profesori și preotul coleg, preotul Nicolae Ileana care au trecut la Domnul, apoi au săvârșit sfințirea mică a apei la troița din fața bisericii și, potrivit tradiției, au binecuvântat spicele de grâu și pe credincioșii prezenți în număr foarte mare la acest praznic binecuvântat.

Tradiționala oră de dirigenție a fost ținută în sala de festivități „Pr. Ioan Imbroane” a parohiei Timișoara Iosefin, de către părinții profesori Dănuț Coste de la Caransebeș, Ioan Mezinca și Constantin Train din Timișoara, domnul prof.univ.dr. Dumitru Jompan de la Marga, în vârstă de 84 de ani, prof. Suzana Râncu și preotul Ionel Popescu, vicar eparhial, fost director al seminarului (în perioada 1995-2001).

Marcați de bucuria și emoția revederii, foștii absolvenți au rememorat momentele deosebite trăite pe parcursul anilor de studii în cetatea teologică a Caransebeșului, fiecare prezentându-și familia, apoi activitatea pastorală, culturală, social-filantropică și administrativ-bisericească desfășurată la parohie în cele două decenii de slujire.

În buchetul cu admirabile învățături primite în anii de studii la seminar și la facultate, foștii absolvenți au așezat, vreme de două decenii, remarcabile înfăptuiri familiale și spirituale, fiecare mărturisind, cu glasul încărcat de emoție, despre greutățile și bucuriile slujirii în parohiile rurale, despre grija față de păstoriți și lăcașul de cult, despre provocările pastorației în comunitățile izolate, îmbătrânite și tot mai depopulate, în care preotul este singurul intelectual rămas, pe umerii căruia se sprijină nevoile, problemele, singurătățile enoriașilor.

Pentru modul pilduitor de slujire, foștii elevi ai seminarului au fost promovați la parohii de categorie superioară, în mediul rural și urban, unii fiind chemați la slujiri în administrațiile eparhiale sau protopopești.

La finalul întâlnirii, în cadrul agapei frățești, prof. Dumitru Jompan a organizat un concert ad-hoc cu foștii seminariști, în cadrul căruia au fost interpretate cântări religios-patriotice învățate în perioada studiilor și cântate în țară ori în Turcia, Republica Moldova, Serbia, Ungaria, inclusiv imnul Gaudeamus igitur …, fapt ce a contribuit la crearea unei atmosfere încărcate de bucurie și negrăite emoții.

Profesorii prezenți la această revedere a foștilor absolvenți am avut posibilitatea de a constata, cu satisfacție, că sămânța învățăturii semănate în sufletul lor, vreme de cinci ani, a „căzut pe pământ bun și a  adus rod însutit”.

Predică audio la praznicul Cinzecimii

Predică audio Rusalii 2022 – pr. dr. Ionel Popescu

Biblioteca mileniului trei 

Marți, 17 mai a.c., în Aula Filialei din Timișoara a Academiei Române, a avut loc simpozionul științific „Biblioteca mileniului trei”, eveniment moderat de către conf. univ. dr. Ioan David, directorul Bibliotecii Academiei Române, Filiala Timișoara.

Cuvântul de deschidere a aparținut acad. Dan Dubină, președintele Filialei Timișoara a Academiei Române.

Au participat oameni de cultură, istorici, scriitori, cadre universitare din județele Timiș, Arad și Caraș-Severin, preoți, jurnaliști și un număr impresionant de studenți și elevi ai Liceului „Vlad Țepeș” din Timișoara.

În cadrul evenimentului au fost prezentate mai multe comunicări, ce au evidențiat tendințele de modernizare și racordare a bibliotecilor din țara noastră, la noile standarde europene, precum și conectarea lor în marea rețea de biblioteci universitare occidentale. În acest mod digitalizarea este o necesitate pentru cititori, cercetători, cadre didactice, facilitând accesul la ziare, reviste, cărți, ceea ce reduce în mod semnificativ costurile de achiziție a valorilor intelectuale. 

Au prezentat referate științifice directori de biblioteci și cadre universitare implicate în acest domeniu specific, precum: dr. ing. Agneta-Elisabeta Lovasz, directorul Bibliotecii Universității „Politehnica” Timișoara și dr. Simona Bursașiu, bibliotecar, Biblioteca Universității „Politehnica” Timișoara, comunicarea Biblioteca Universității „Politehnica” Timișoara, în pragul mileniului trei; dr. Doru Sinaci, directorul Bibliotecii Județene „Alexandru D. Xenopol” din Arad și subprefect al județului Arad – Biblioteca digitală și conservarea identităților locale; Henrieta Szabo, directorul Bibliotecii Municipale Lugoj – Biblioteca publică – instituție comunitară între clasic și modern; lect. univ. dr. Maria Micle, Universitatea de Vest Timișoara, director al programului postuniversitar Biblioteconomie şi Știinţele Informării și Documentării – La porțile cunoașterii: cercetarea în științele informării și documentării.

La finalul simpozionului a fost lansat volumul „Vocație culturală și spirit academic în Banat”, de prof. Constantin Brătescu, volum apărut la Editura UZP. Lucrarea pune în lumină personalități culturale ale Banatului, prin opera cărora s-a îmbogățit substanțial istoria culturală și științifică a acestui colț de țară. A fost amintit vrednicul de pomenire mitropolit Nicolae Corneanu, ierarh al Bisericii Ortodoxe Române și om de știință în domeniul culturii și spiritualității naționale românești.

Din partea Centrului eparhial, la această manifestare cultural-științifică a participat pr. Dr. Ionel Popescu, care a rostit un cuvânt de apreciere cu privire la volumul prezentat și a subliniat contribuția profesorului Brătescu la cercetarea trecutului istoric și bisericesc al Banatului.

Simpozionul științific este organizat de Biblioteca Academiei Române, Filiala Timișoara, Filiala Timișoara a Academiei Române și Filiala „Valeriu Braniște” – Timiș a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Predică audio la Duminica a III-a după Paști (a Mironosițelor )

Concerte ale coralei „Doina Banatului”

   Sâmbătă, 7 mai 2022, corala „Doina Banatului a parohiei noastre a participat la Festivalul coral „Episcop Miron Cristea”, ediția a XII-a, organizat de Episcopia Caransebeșului.

   Pregătiți din timp, inclusiv cu o nouă costumație de concert, membrii coralei noastre au interpretat, cu multă dăruire, mai multe piese corale consacrate perioadei post pascale, bucurându-se de binemeritate aprecieri.

   Duminică, 8 mai, în biserica noastră parohială a avut loc un nou concert, dedicat femeilor creștine, cu prilejul Duminicii femeilor purtătoare de mir, susținut de către un grup de elevi de la Colegiul Național Bănățean din Timișoara, instruit de către doamna Profesoară Corina Bichiș și, în continuare, de către corala bisericii noastre.

   Repertoriul coralei „Doina Banatului” dirijată de domnul profesor Florin Nicolae Șincari a cuprins următoarele piese:

   1. Troparul sfântului Iosif de la Partoș, de Stelian Olariu ;

   2. Pe Tine te lăudăm, de Dimitrie Cusma;

   3. Ușile pocăinței, de preot Ioan Șerb (cântată în primă audiție la festivalul de la Caransebeș);

   4. Taina creștinătății, de Gheorghe Dobrean (solistă : Maria-Teodora Șincari) ;

   5. Trompetele răsună, de Gavril Musicescu.

Credincioșii prezenți la Sfânta Liturghie au fost foarte plăcut impresionați, atât de prestația grupului de copii de la Colegiul National Bănățean, cât și de profesionalismul coriștilor parohiei noastre.

   Duminica a 3-a după Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, dedicată femeilor mironosițe (purtătoare de mir) și, totodată, femeilor creștine, a fost cinstită, așadar, cu bucurie și emoție în biserica „Nașterea Maicii Domnului” a parohiei Timișoara Iosefin.

Învierea Domnului sărbătorită în Iosefin

În noaptea sfântă a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, mii de credincioși timișoreni au umplut Piața Alexandru Mocioni (Küttel), pentru a primi Sfânta Lumină și a trăi, în comuniune de iubire frățească, praznicul Paștilor. Lumina sfântă dăruită de către preoții slujitori a transformat piața din fața bisericii „Nașterea Maicii Domnului” într-un uriaș candelabru, pe chipul fiecărui participant fiind vizibile emoțiile adânci și nespusa bucurie de a fi din nou împreună, după doi ani de pandemie. Când creștinescul salut „Hristos a înviat” a străpuns liniștea nopții, din mii de piepturi a venit răspunsul „Adevărat a înviat” și toți credincioșii, cu chipul transfigurat de bucuria momentului, au început să cânte imnul pascal „Hristos a înviat din morți…”, acompaniat de dangătul celor șase clopote ale bisericii. Mare dreptate a avut, cu ani în urmă, un ierarh al Bisericii noastre, care spunea că „bucuria Învierii Domnului a umplut pământul de lumină și cerul de sfinți”. Paștile Domnului stau, cu adevărat, sub semnul bucuriei și al nădejdii. În Pastorala de Paști, Părintele Mitropolit Ioan al Banatului se întreabă „de unde a izvorât totuși această bucurie sfântă pe care o trăim acum? Din jertfa lui Hristos. Dar de unde a izvorât jertfa? Din ascultarea față de Fiul lui Dumnezeu, față de Tatăl ceresc. Și ascultarea de unde izvorăște? Din iubire, pentru că iubire este Dumnezeu”. De la biserică, credincioșii au plecat cu Sfânta Lumină în candele sau în lumânările ascunse în căușul palmelor și cu Paști adică pâinea sfințită, hrană spirituală pentru Săptămâna Luminată și cu sufletul marcat de frumusețea duhovnicească inegalabilă a nopții de Înviere.

Sfânta Liturghie din zilele sărbătorii Paștilor, cântările pascale înveșmântate în armonii corale, împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, atmosfera de adâncă rugăciune, izvorâtă din inimă curată și din credința că și noi vom învia, pentru că „moartea nu este o sentință definitivă, ci doar o trecere”, cum scria Părintele Mitropolit Ioan, au încununat „Praznicul Praznicelor și Sărbătoarea Sărbătorilor” și ne-au așezat în comuniune cu puterile cerești și cu întregul univers, restaurat prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.   Fie ca bucuria și comuniunea de frățească dragoste din noaptea sfântă a Învierii Domnului să ne înroureze sufletul până la Paștile anului viitor și lumina sfântă să ne fie călăuză pe cărarea mântuirii.

            Preot dr. Ionel Popescu

 Vinerea Sfintelor Pătimiri 

    Sărbătorită prin post aspru și prin meditație, Vinerea Mare, Vinerea Neagră sau Paștile Crucii, cum a fost denumită în primele secole creștine, această sfântă zi a Răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos are rânduieli liturgice emoționante și zguduitoare de suflet. Astfel, ziua Sfintelor Pătimiri debutează cu săvârșirea solemnă a „Ceasurilor Împărătești”, numite așa întrucât la oficierea lor în catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol participau împăratul și toată curtea, iar în Țările Românești erau de față domnitorii și curtenii lor. Rânduiala ceasurilor include lecturi din  cărțile Vechiului Testament, citirea Apostolului și a Evangheliei, rugăciuni străvechi și minunate cântări izvodite de către vestiți imnologi ai primelor veacuri creștine.

  După amiază se oficiază „Vecernia Punerii în Mormânt a Domnului”, în cadrul căreia este scos „Epitaful” adică icoana cu Mântuitorul așezat în mormânt. Spre finalul slujbei, preoții slujitori ridică această icoană de pe Sfânta Masă și, ieșind prin ușile împărătești, o așază pe o masa pregătită în mijlocul bisericii. În părțile Banatului sunt biserici care în loc de masă au un „mormânt” sculptat în lemn de tei, pe care este așezat „Epitaful”. Spre pildă, biserica parohiei Timișoara-Iosefin are un astfel de mormânt sculptat de către Ștefan Gajo, în anul 1947, care este o adevărată operă de artă. Cu „Epitaful” așezat pe el și cu mulțimea florilor care îl împodobesc, această piesă sculpturală impunătoare, de o frumusețe aparte, trezește sentimente de admirație și de evlavie în sufletul credincioșilor veniți să se închine în fața icoanei cu punerea Domnului în mormânt.

   În seara Vinerii Mari, preoții și credincioșii din parohia noastră, adunați cu mic și mare în jurul mormântului Domnului, am intonat, cu vădite emoții, impresionantele cântări ale Prohodului, aducă slujba de înmormântare a Mântuitorului. La momentul îndătinat, am pornit în procesiune cu Sfântul Epitaf împrejurul bisericii și, la finalul acesteia, toți credincioșii au trecut pe sub el, act liturgic ce simbolizează trecerea noastră prin mormântul Domnului și învierea împreună cu El. Cuvântul de învățătură a subliniat, la finalul slujbei, momentele cutremurătoare ale Răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos, iubirea și iertarea Sa nețărmurite față de  întreaga omenire și datoria noastră de a ne trăi viața în duhul Evangheliei Sale.