Sărbătoarea Floriilor în Parohia Timișoara-Iosefin

Iubiți credincioși,

După șase săptămâni de post, am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, în pragul minunatei sărbători a Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în cetatea sfântă a Ierusalimului, cunoscută în popor și cu numele de Florii.
În urmă cu 2000 de ani, credincioșii din Ierusalim, din provinciile Țării Sfinte și din diaspora, veniți pentru a sărbători Pesahul la templu, au auzit că în oraș vine Prorocul din Nazaretul Galileii, Învățătorul care vorbea cum nu a mai vorbit nimeni vreodată, care alunga demonii, care vindeca bolnavii, înmulțea pâinile și peștii, potolea furtuna pe mare și care tocmai îl înviase pe Lazăr din Betania, mort de patru zile. La această veste, Muntele Măslinilor și ulițele din preajma templului s-au umplut de oameni dornici să-L vadă și să-L atingă pe Mesia, Mântuitorul, Răscumpărătorul și Izbăvitorul lumii, pregătit să elibereze poporul ales și toate popoarele lumii din robia păcatului și a morții. Templul istoric rămâne gol, jertfele sângeroase și nesângeroase sunt uitate, și un freamăt nemaiîntâlnit pune stăpânire pe Orașul Păcii.
Mulțimea aclamă, strigă, aplaudă, își așterne hainele în fața lui Iisus, Care trece smerit, pe „mânzul asinei”, ramurile de finic și florile împodobesc procesiunea și din mii de piepturi se aud cuvintele psalmistului:” Osana ( ajută-ne, salvează-ne, mântuiește-ne). Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăția ce vine a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!” ( Marcu 11, 7-10 ).
Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim a declanșat o explozie de bucurie, pe care El nu a respins-o, deși știa că merge la pătimire și jertfa supremă și că, peste câteva zile, unii dintre cei ce-L aclamau vor striga cu înverșunare:” Ia-L, ia-L, răstignește-L”.
Cu aceleași sentimente de aleasă bucurie, sărbătorim și noi, creștinii, de două milenii, acest praznic al smereniei Fiului lui Dumnezeu, la care fac referire în scrierile lor Părinți bisericești din secolul al IV-lea și, tot în acel secol, credincioasa pelerină Egeria, venită din Apusul îndepărtat, pentru a se închina la Locurile Sfinte ale creștinătății orientale. Ea menționează, de altfel, că în secolul al IV-lea exista tradiția aducerii ramurilor de salcie la biserică, ceea ce înseamnă că această rânduială era și mai veche.
Ramurile de salcie le binecuvântăm și noi, cu apă sfințită, în biserica parohială, la finalul Sfintei Liturghii din Duminica Floriilor, iar Dumneavoastră le puteți primi în pridvorul lăcașului de cult, începând cu ora 11:00. Aceste ramuri se așază, cu evlavie, deasupra intrării sau la icoanele din casă, ca semn al biruinței vieții asupra morții.
Bucuria sărbătorii este umbrită, însă, de tristețe, pentru că minunata noastră biserică plânge după mulțimea credincioșilor. De Florii, la Sfânta Liturghie, suntem doar noi, preoții și cântăreții, cu sfinții și cu îngerii. Din fața Sfântului Altar, Îl rugăm însă, pe Tatăl ceresc să îndepărteze de la poporul Său boala și suferința, să binecuvinteze medicii, asistenții, infirmierii și pe toți cei ce luptă cu molima și să ne dăruiască bucuria ca, în pace și cu sănătate, să retrăim împreună, cât mai curând, frumusețea inefabilă a Dumnezeieștii Liturghii. Adresăm, totodată, calde felicitări celor care își sărbătoresc ziua onomastică și rugăm pe bunul Dumnezeu să le dăruiască ani mulți și binecuvântați!
Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai intrat biruitor în cetatea Ierusalimului, vino și în Ierusalimul sufletului nostru, curățește-ne de toată întinarea gândurilor și a faptelor rele și ne învrednicește să ajungem ziua cea sfântă și luminată a Învierii Tale!

Preot dr. Ionel Popescu – paroh