Sfântului Ierarh Andrei Şaguna

Cu binecuvântarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel si la solicitarea Înaltpreasfintitului Parinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, a clericilor si a credinciosilor timisoreni, Mitropolitul Ardealului, IPS Laurentiu Streza, a daruit bisericii Nasterea Maicii Domnului a Parohiei Timisoara – Iosefin o particica din moastele Sfântului Ierarh Andrei saguna, Mitropolitul Transilvaniei, la data de 10 mai 2014. Cu ocazia primirii în dar a sfintelor moaste, Înaltpreasfintitul Parinte Laurentiu a adus spre închinare si cinstire racla ce adaposteste capul sfântului ierarh si carturar.

Cinstitele odoare au fost întâmpinate de zeci de clerici si de credinciosi cu imne si cu cântari duhovnicesti închinate celui care, prin prodigioasa sa activitate, a lucrat pentru propasirea spirituala, culturala, sociala si politica a propriului neam.

Dupa ceremonia de primire a sfintelor moaste, s-a savârsit Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie de catre Înaltpreasfintitul Parinte Laurentiu, Mitropolitul Ardealului, împreuna cu Preasfintitul Parinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei, înconjurati de un numeros sobor de slujitori, alcatuit din consilieri de la Centrul eparhial, protopopi ai eparhiei, precum si preoti si diaconi slujitori ai parohiei.

În finalul slujbei, Înaltpreasfintul Laurentiu a înmânat parintelui vicar dr. Ionel Popescu, parohul bisericii, actul oficial de primire al sfintelor moaste, o icoana a Sfântul Ierah Andrei saguna, precum si carti închinate sfântului carturar. De asemenea, Mitropolitul Ardealului a primit în semn de pretuire si de recunostinta, din partea clericilor si a credinciosilor parohiei timisorene o icoana cu Maica Domnului Mângâietoarea.

Dupa Sfânta Liturghie, Înaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Laurentiu a dus racla cu cinstitul cap al Sfântului Ierarh Andrei saguna la resedinta mitropolitana, spre închinare, Înaltpreasfintitului Parinte Mitropolit Nicolae al Banatului.

Sarbatoarea primirii sfintelor moaste la Parohia Timisoara – Iosefin a constituit un prilej binecuvântat, de întarire în credinta si de sporire a evlaviei credinciosilor si, totodata, de cunoastere a vietii si a nevointelor Sfântului Ierarh Andrei saguna. De acum înainte, credinciosii timisoreni vor avea posibilitatea sa înalte rugaciuni sfântului ierarh si sa se închine la sfintele sale moaste, asezate în naosul bisericii, într-o frumoasa racla de lemn.

Sfintele Moastele, particele dintr-o coasta a Sfântului Ierarh Andrei, sunt fixate într-o cutiuta circulara aurita, pastrata într-o racla din lemn frumos sculptat si ornata cu motive florale si cruci treflate, realizata de scuptorul timisorean Ionel Paun. Pe suprafata raclei se dinsting sase coloane, câte trei pe fiecare latura, decorate cu motive vegetale. Capacul din sticla are o rama sculptata din lemn si doua încuietori laterale. Dimensiunile raclei sunt: L:80 cm, l:30 cm, H:40 cm.

Sinaxarul Sfântului Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei

Întru aceasta zi, 30 noiembrie, se face pomenirea Sfântului Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei. Acest minunat parinte, trimis de Dumnezeu ca un apostol pentru a aduce nadejde si pace neamului românesc ortodox oprimat si umilit din Ardeal, a stralucit în întunericul veacului al XIX-lea ca o lumina, pe care vânturile si furtunile nu au reusit sa o stinga.

S-a nascut din parinti tematori de Dumnezeu, aromâni din Peninsula Balcanica (Grecia, Albania. Macedonia, Kosovo de azi), care, din cauza stapânirii turcesti, în veacul al XVIII-lea, s-au refugiat în câteva tari crestine din Imperiul Austriac: Austria, Ungaria, Transilvania, Slovacia si o parte din Polonia.

Familia Saguna, în care, din voia lui Dumnezeu, a venit pe lume Anastasiu, viitorul sfânt ierarh al Ardealului, s-a asezat în orasul Miscolt, în nord-estul Ungariei. Vrednica sa mama, Anastasia (nascuta în 1785), a dat pruncului nou-nascut, pe 20 decembrie 1808, de începutul înainte-praznuirii Nasterii Domnului, numele ei, care înseamna înviere. Simtea cu duhul ca, asa cum Nasterea Domnului anunta deja praznicul învierii, tot asa si Anastasiu, nascut în ajunul Craciunului, avea sa aduca învierea Ortodoxiei neamului românesc din care facea parte. Pruncul Anastasiu se adauga ca a treia floare a buchetului familiei binecuvântate de Dumnezeu. La câtiva ani numai, tatal sau, cazând în dificultati materiale, a trecut la catolicism, murind dupa putin timp, nu înainte de a-si lasa copiii minori sub tutela arhiepiscopului catolic de Agria pentru a fi educati în romano-catolicism. Anastasia saguna s-a gasit în fata necazurilor vietii cu trei copii: Evreta, Ecaterina si Anastasiu, ramasi orfani de tata si încredintati unor asezaminte de educatie catolice. Ca o leoaica, Anastasia si-a crescut cu dârzenie exemplara copiii în duhul Ortodoxiei. Astfel ca, la vârsta de 18 ani, toti cei trei copii ai ei au facut cerere oficiala de reprimire în Biserica Ortodoxa. Ortodoxia viitorului mare ierarh este opera fericitei sale mame, Anastasia. Ziua de 29 decembrie 1826, când Anastasiu saguna si-a declarat, la 18 ani, în limba latina hotarârea de a redeveni ortodox, e tot atât de memorabila pentru istoria Bisericii Ortodoxe ca si ziua nasterii lui. Se încheia astfel o drama sufleteasca adânca. Anastasia saguna s-a preocupat în special de Anastasiu, care a fost dat sa învete la cele mai bune scoli ale timpului: gimnaziul superior (liceul) din Pesta (azi, Budapesta); apoi Universitatea din acel oras, unde a facut studii stralucite de filosofie si de drept. La terminarea studiilor, tânarului Anastasiu i se deschidea în fata o frumoasa cariera de avocat, de judecator sau de profesor. Însa, la îndemnul mamei sale, a plecat la Vârset (în Banatul sârbesc de azi) si s-a înscris la Seminarul Teologic româno-sârb de acolo. La absolvire intra ca frate în manastirea sârbeasca Hopovo, unde, la nici 25 de ani, cere sa fie tuns în monahism. A primit numele Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, numai Dumnezeu stiind atunci ca Andrei saguna avea sa fie cel menit sa restaureze si sa reînvie Ortodoxia româneasca din Transilvania asuprita si umilita de stapânitorii nedrepti ai acestui pamânt. Multumita sa-si vada fiul monah ortodox, virtuoasa lui mama, Anastasia, pilda de jertfelnicie crestin-ortodoxa, s-a mutat împacata la Domnul, în vârsta de 51 de ani, pe 17 ianuarie 1836.

Andrei Saguna era un calugar învatat, cu studii de drept, filosofie si teologie, bun cunoscator al limbilor româna (inclusiv dialectul aromân), maghiara, germana, sârba, greaca, latina si slavona. Cu toate acestea, noul ostas în slujba Domnului Hristos s-a ostenit întru smerenie si ascultare deplina, lucrând cu timp si fara timp în împlinirea virtutilor, sporind în evlavie si în rugaciune curata, desavârsindu-se duhovniceste si înaltându-se, prin cunoastere, catre asemanarea cu Dumnezeu. A fost apreciat foarte mult de ierarhii ortodocsi sârbi, care l-au rugat sa paraseasca linistea manastirii si sa activeze în cadrul Mitropoliei sârbe de la Carlovit. Facând ascultare, împlineste aceasta chemare si, timp de 13 ani, activeaza ca rector, ca asesor (consilier) mitropolitan, ca profesor de seminar si ca egumen la patru manastiri sârbesti (Iazak, Besenovo, Hopovo si Covil).

În vara anului 1846, mitropolitul de la Carlovit l-a numit vicar general al Episcopiei românesti vacante a Transilvaniei, cu sediul la Sibiu; în decembrie 1847, soborul protopopilor ardeleni l-a propus ca episcop; confirmat de Curtea Imperiala din Viena, a fost hirotonit arhiereu de catre mitropolitul din Carlovit, în Duminica Tomii a anului 1848, în plina izbucnire a revolutiei în Ardeal, si în întreaga Europa.

Chiar în ziua hirotonirii a plecat spre Sibiu, unde poporul român ortodox îl astepta ca pe un izbavitor. S-a implicat direct si cu multa daruire in toate actiunile de reabilitare a identitatii culturale si spirituale a natiunii românilor ardeleni, pe primul loc fiind atât recunoasterea lor ca natiune egala in drepturi cu maghiarii, cu sasii si cu secuii, cât si desfiintarea iobagiei. S-a implicat în toate sectoarele vietii social-politice ale vremii sale. De aceea, la Marea Adunare Nationala de la Blaj din 3/15 mai 1848, si dupa aceea, falnicul episcop ortodox de la Sibiu, Andrei saguna, a fost considerat, pe buna dreptate, ca diplomatul reformelor românesti din Ardeal, alaturi de teoreticianul sau ideologul ei, Simion Barnutiu, si de conducatorul de osti populare, Avram Iancu. Mai târziu, a devenit membru în Dieta din Pesta, membru în Senatul Imperial din Viena si presedinte al unor Conferinte national-politice românesti ce s-au întrunit la Sibiu si la Alba Iulia. Peste tot a sustinut si a aparat cu demnitate drepturile legitime ale tuturor românilor ardeleni.

În plan bisericesc, Mitropolitul Andrei saguna a luptat cu mult curaj, timp de 15 ani, pentru iesirea Bisericii românesti din Ardeal de sub jurisdictia Mitropoliei sârbe de la Carlovit, sub care a fost asezata in mod abuziv de Curtea Imperiala de la Viena. Lupta lui a fost încununata de izbânda în decembrie 1864, când s-a aprobat restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului (desfiintata în 1701 de autoritatile de stat de atunci, prin trecerea la unire cu Roma a unei parti a clerului ortodox), iar Andrei saguna a devenit arhiepiscop al Sibiului si mitropolit al românilor din Ardeal, din Banat si din partile de vest (Crisana). El a întocmit apoi o lege de organizare, cunoscuta sub numele de Statutul organic, aprobata de un Congres National-Bisericesc în anul 1868, prin care se prevedea autonomia Bisericii fata de stat, dar si participarea laicilor la conducerea vietii bisericesti, în probleme administrative si economice. Biserica din Ardeal s-a condus dupa acest statut pâna în anul 1925, dar principiile lui de baza s-au pastrat si în Statutele urmatoare ale Patriarhiei Ortodoxe Române, pâna în ziua de astazi.

Mitropolitul Andrei a fost un adevarat ctitor de viata si limba româneasca în Transilvania, un adevarat ministru al culturii si învatamântului. El a reorganizat vechea scoala teologica de la Sibiu (existenta din 1786) ca un Institut Teologic-Pedagogic, cu doua sectiuni, în care se pregateau viitorii preoti, dar si învatatorii celor aproximativ 800 de scoli primare din Ardeal, îndrumate de Biserica (mai mult de jumatate fiind înfiintate în timpul lui saguna). Tot el (împreuna cu protopopul Ioan Popasu) a întemeiat Gimnaziul cu opt clase din Brasov (actualul Colegiu Andrei saguna), un Gimnaziu la Brad, jud. Hunedoara, o scoala reala-comerciala în Brasov si a initiat cursuri pentru nestiutorii de carte în fiecare parohie. La Sibiu a înfiintat o tipografie diecezana, în 1850, în care s-au tiparit ziarul Telegraful Român (din ianuarie 1853 pâna azi, fara întrerupere), Calendarul eparhial (numit azi Îndrumatorul bisericesc, din 1852 pâna azi), o serie de manuale pentru scolile primare, dar si manuale pentru învatamântul teologic (unele scrise de el însusi), toate cartile de slujba, unele în mai multe editii, o noua editie a Bibliei, între 1856 si 1858, si multe altele. Tot saguna a fost acela care a obtinut acordul autoritatilor pentru înfiintarea Asociatiunii Transilvane pentru Literatura si Cultura Poporului Român (Astra), al carei presedinte a fost timp de sase ani. A acordat burse din fondurile Arhiepiscopiei unor tineri care urmau studii gimnaziale si universitare, din rândul carora s-a format elita intelectuala a Ardealului de altadata.

Sub raport gospodaresc, a cumparat actuala resedinta mitropolitana din Sibiu si câteva cladiri din apropiere pentru Institutul Teologic-Pedagogic si alte imobile. Tot el a ctitorit biserica din Gusterita (azi, cartier al Sibiului) si a îndemnat preotii si credinciosii sa contribuie cu banii si bratele lor la ridicarea unor biserici si cladiri scolare. Intentiona sa zideasca o catedrala în Sibiu, dar nu a reusit sa strânga banii necesari pentru începerea lucrarilor. De aceea, slujea în biserica de pe groapa si apoi în biserica greceasca din cetate, pe locul actualei catedrale. A fost un ales rugator si postitor, un desavârsit liturghisitor, predicator si pastor de suflete, care a pastrat în permanenta legatura cu clerul si cu credinciosii prin minunatele pastorale trimise la Craciun, la Pasti si în alte ocazii. Acesta a fost mitropolitul Andrei saguna, ierarhul trimis de Dumnezeu în mijlocul românilor ortodocsi din Ardeal, pe seama carora a creat atâtea institutii bisericesti si culturale, care au rezistat în fata tuturor vitregiilor istoriei, ajungând pâna la noi. A trecut la Domnul în 16/28 iunie 1873, la vârsta de 65 de ani, fiind îngropat lânga biserica mare din Rasinari, asa cum a rânduit el însusi prin testament, fiind prohodit de un singur preot, fara predica si fara pompa.

Cu toata smerenia lui, cu adevarat calugareasca, poporul drept-credincios l-a cinstit cum se cuvine si dupa moarte, încât s-a creat un adevarat cult popular al mitropolitului Andrei cel Mare si Sfânt. Zeci de oameni de cultura, români, dar si straini, au scris carti si alte lucrari despre viata si stradaniile sale întru slujirea Bisericii si a neamului sau, socotindu-l între cei mai de seama ierarhi pe care i-a avut Biserica Româneasca în tot decursul istoriei sale.

Daca Dumnezeu da fiecaruia dupa intensitatea dragostei si dupa sfintenia vietii, Sfântului Andrei, Mitropolitului Ardealului, Mântuitorul i-a dat din prisosul iubirii Sale. Nascut si crescut în Ortodoxie curata de o mama credincioasa, a renascut si a crescut în Ortodoxie un neam întreg. De numele acestui mare ierarh se leaga tot ceea ce înseamna spiritualitatea, cultura, istoria si Ortodoxia unui tinut românesc rastignit de mai multe ori, dar tot de atâtea ori înviat prin alesii trimisi de Dumnezeu la vreme potrivita. Asadar, minunea cea mai mare pe care a savârsit-o Dumnezeu prin acest neînfricat slujitor al sau si viteaza lui mama este reînvierea întru Ortodoxie a unui neam obidit si asuprit pe nedrept în propria tara. Dumnezeu sa ne lumineze si pe noi toti, care îi cinstim sfânta pomenire.

Sursa bibliografica: Sfântul Ierarh Andrei saguna, Mitropolitul Transilvaniei. Slujba si Acatistul. Argumente pentru canonizare, tiparita cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului Dr. Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului, Editura Andreiana, Sibiu, 2012, pp. 15-18.