[:en]Past and Present[:ro]Istoricul Parohiei[:]

[:en]The first efforts to set up a Romanian parish in the Iosefin district (called after the emperor Joseph II,1780 – 1790) of Timisoara were made by Iacob Marian, a devout Christian, and lasted for almost ten years. On January 25th 1902, Iacob Marian and his wife donated their entire fortune to the Arad Diocese Consistory in order to support a confessional school and to build a parish church in the Iosefin district. Although the couple did not see their dream come true, they may be regarded as the first founders of this parish, due to their donation and initiative.

After the World War I, this family`s efforts were successfully continued by the great leader of Romanian movement in this region, Maecenas Emanuil Ungurianu, one of the enthusiastic supporters of the setting up of the Bishopric of Timisoara.

On the 17th April 1921, the lawyer Ungurianu held the parish meeting and was elected president of the parish council. After the members of the parish council and committee were elected, they appointed the RS teacher Stefan Opreanu as the managing priest.

On the 8th July 1921, the parish council sent a letter to the Rector`s office in Timisoara to inform it about the intention of setting up the parish and the inauguration of the district`s primary school. Furthermore, it was requested that this initiative should be brought to the attention of the Diocesan Centre in Arad. The Bishopric of Arad approved the setting up of the new parish (Resolution nr. 1941/1922) and appealed to the government for funds to complete the vicar’s wages.

Lawyer E. Ungurianu asked that the 1319.8 square meters plot in Asanesti Square (Alexandru Mocioni nowadays) to be donated to the parish by the Town hall in Timisoara, (which happened in the meeting of the 25th July 1925) so that a church, a parish house and other church buildings could be built. At the same time, Ungurianu managed to obtain from the government three plots of land for the clergy, which made possible the appointment of a vicar.

Temporarily, Gavril Selegeanu, the vicar of the neighboring Elisabeth parish, was appointed administrator of the newly founded parish. He drew up the list of the 152 members of the parish general council in 1926, with a view to electing the vicar.

On the 22nd July 1927, the parish meeting unanimously elected Ioan Imbroane, RS teacher at Carmen Sylva High School in Timisoara, as the vicar of the parish. The new vicar was ordained on Boxing day in 1927 and soon after that he started collecting the necessary funds to build the church and the parish house. Therefore, he organized public collections, concerts and received numerous donations. A considerable sum of money was left in his will by Emanuil Ungurianu (who died on the 8th October 1929). Before the church was built, the religious service for the new parish was held in the chapel of Secondary School Number 8 in Dragalina Square, which had been hallowed on the 8th April 1929. Two years later, the parish council led by vicar Imbroane entrusted Victor Vlad, engineer, professor at the Polytechnic University of Timisoara, with the task of designing a church worth of the devoutness of the believers in the district and fitted into the architectural environment, with its unique belfry and elements of modern technology (such as the central heating system, the first of its kind in the Timisoara churches). The result was remarkable.

The religious service to hollow the site and set the foundation of the church was held on September 8th 1931 by the bishop of Arad, Grigorie Comsa, assisted by archimandrite Policarp Morusca, Vasile Lazarescu, vicar Ioan Imbroane, rector and priests. The construction of the church and the parish house was committed to the architect Constantin Purcariu on August the 30th 1932. On the 30th October 1932, the parish house was hollowed in the presence of the Minister of Arts and Cults, Dimitrie Gusti.

The building and endowment of the church was concluded in 1936. The church is made of brick and it is ship-shaped. It has a surface of 2000 square meters and it can hold up to 1000 people. Its design was inspired by the famous Saint Sophia Cathedral in Constantinople, with a 24 meters Byzantine central cupola covered within, in the traditional monastery style, with a 33 meters high tin-roofed pyramidal frustum-shaped belfry, buttresses and four flaring balconies.

The mural painting was done in 1935-1936 by professor Catul Bogdan (the apse of the shrine and the continuation) and Ioachim Miloia (the central cupola and the semi cylindrical vault of the shrine, as well as the icons on the iconostasis). In 1958 professor Victor Jurca added 70 scenes and compositional areas in tempera and fresco. The iconostasis, the chandelier and Christ`s Sepulcher were sculpted in lime wood by master Stefan Gajo, in the same style as the baptistery in Curtea de Arges monastery. The thrones, pews and the chairs in the church are sculpted in oak, bearing the same patterns as the iconostasis, by master Traian Novac, while the furniture and the ark in the Holy Shrine were created in 2001-2002 by the sculptor Ilie Sârbu from Caransebes.

The floor is made of white Ruschita marble, with pink marble patterns, and the shrine, which has steps and railings of white marble with lily patterns, illustrates the Seven Holy Mysteries and the Gifts of the Holy Ghost. In the basement of the shrine there is vicar Ioan Imbroane`s tomb, under a marble plate with a frame of lilies. The six bells, harmonized in arpeggio, were molded in 1936. The churchyard and its park are surrounded by a brick wall and a wrought iron lattice work, also built in 1936.

The parish council, gathered on August 30th 1936, decided that the hallowing service should be held on September 8th 1936, on the occasion of the celebration of the church festival. The service was held by the bishop of Arad, Andrei Magieru, together with a group of 22 priests and the Romanian church choir from Costei (Serbia). A few thousand believers attended the service and so did the representatives of the local authorities, commanders of the military quarters and the police, other officials. After restoration, the church was blessed in 1958 by Bishop Vasile Lazarescu and on September 7th 1986 by His Holiness Nicolae Corneanu, the Banat Metropolitan Bishop

Vicar Ioan Imbroane founded the choir „Doina Banatului”, conducted by musicologist Nicolae Ursu, the only permanent religious choir at the time not only in Timisoara, but in the whole Timis-Torontal county. In addition, the vicar also founded the women`s charitable organization „Regina Maria”, a surgery and also organized a sports field by the Bega River „so that the parish youth could have fun under the church supervision” (The Parish Chronicle, page 8).[:ro]Primele demersuri pentru înfiintarea unei parohii ortodoxe române în cartierul timisorean Iosefin, numit astfel dupa numele împaratului Iosif al II-lea (1780 – 1790), au fost facute de vrednicul credincios Iacob Marian si au durat aproape zece ani.

La 25 ianuarie 1902, Iacob Marian si-a transcris întreaga avere pe Consistoriul diecezian Arad, pentru ca din veniturile încasate sa se întretina o scoala confesionala, iar din capitalul donat sa se constituie „Fondul Iacob Marian si sotia sa Lenca”, în scopul zidirii unei biserici parohiale în acest cartier. Cei doi soti nu au avut bucuria de a-si vedea stradaniile implinite, însa pentru donatia facuta si pentru initiativa avuta, pot fi considerati ca primii ctitori ai acestei parohii. Eforturile amintitei familii au fost preluate si continuate cu succes, dupa primul razboi mondial si reîntregirea tarii, de catre marele banatean si neobositul animator al afirmarii românesti pe aceste meleaguri, mecenatul Emanuil Ungurianu, unul din inimosii sustinatori ai actiunii de înfiintare a Episcopiei Timisoarei.

La 17 aprilie 1921, avocatul Emanuil Ungurianu a convocat adunarea parohiala, al carei presedinte a fost ales prin aclamatie. Dupa ce au fost alesi membrii consiliului parohial, au fost desemnati epitropii si preotul administrator în persoana profesorului de religie Stefan Opreanu. La 8 iulie 1921, consiliul parohial a înaintat o adresa oficiului protopopesc Timisoara, prin care aducea la cunostinta cele întreprinse pentru înfiintarea parohiei si inaugurarea unei capele într-una din salile scolii primare din cartier, exprimându-si totodata, rugamintea ca aceasta initiativa sa fie comunicata Centrului eparhial din Arad. Episcopia Aradului a aprobat înfiintarea noii parohii (Hot. nr. 1941/1921) si a facut demersurile necesare la guvern pentru întregirea salariului preotului paroh.

Avocatul Emanuil Ungurianu a cerut primariei Timisoara terenul de 1319,8 m² din Piata Asanesti (actualmente Alexandru Mocioni nr.9) si aceasta l-a donat parohiei (în sedinta din 29 iulie 1925), în scopul zidirii unei biserici, a unei case parohiale si a altor edificii bisericesti. În acelasi timp, Ungurianu a reusit sa obtina de la guvern sesia parohiala, bisericeasca si cantorala, fapt ce permitea numirea unui preot paroh platit de la bugetul de stat. Administrarea noii parohii a fost încredintata, temporar, preotului Gavriil Selegeanu de la parohia vecina Elisabetin, care a întocmit lista cu cei 152 de membri ai adunarii parohiale pe anul 1926, în vederea alegerii preotului paroh.

La 22 iulie 1927, parohia a fost scoasa la concurs si adunarea parohiala l-a ales, în unanimitate, pe preotul Ioan Imbroane, profesor de religie la liceul Carmen Sylva din Timisoara. Instalarea noului preot a avut loc în ziua a doua de Craciun a anului 1927 si imediat dupa aceasta a început sa adune banii necesari pentru construirea bisericii si a casei parohiale. În acest scop, a organizat colecte publice, concerte si a primit numeroase donatii, o suma considerabila fiind lasata prin testament de Emanuil Ungurianu († 8 oct. 1929). Pâna la construirea bisericii, serviciile religioase pentru credinciosii noii parohii au fost oficiate în capela frumos aranjata la Scoala Generala nr. 8 din Piata Dragalina, sfintita la 8 aprilie 1929. Peste doi ani, consiliul parohial, prezidat de preotul Imbroane, a încredintat inginerului Victor Vlad, profesor la Politehnica din Timisoara, sarcina de a proiecta un locas de rugaciune pe masura evlaviei credinciosilor din acest cartier si care sa se încadreze, din punct de vedere arhitectonic, în peisajul urbanistic al orasului de pe Bega. Planurile si executia, de o conceptie arhitectonica originala, cu clopotnita aparte si cu elemente de tehnica moderna (între care si încalzirea centrala, prima de acest fel la bisericile din Timisoara), fac din aceasta biserica o podoaba a orasului martir. Slujba de sfintire a locului si de punere a pietrei de temelie a fost oficiata la data de 8 septembrie 1931 de episcopul Aradului, dr. Grigorie Comsa, asistat de arhim. Policarp Morusca, dr. Vasile Lazarescu, preotul paroh Ioan Imbroane, protopopi si preoti.

Lucrarile de constructie a bisericii si a casei parohiale au fost date în antrepriza arhitectului antrepenor Constantin Purcariu la 30 august 1931. La data de 30 octombrie 1932 a fost sfintita si inaugurata casa parohiala, la acest moment important din viata parohiei fiind invitat si Ministrul Cultelor si Artelor de atunci, dr. Dimitrie Gusti. Lucrarile de zidire si înzestrare a bisericii au fost finalizate în anul 1936. Biserica este cladita din caramida, are forma de nava cu suprafata de 2000 mp si o capacitate de aproximativ 1000 de credinciosi. Constructia ei a fost inspirata de interiorul celebrei Sfânta Sofia din Constantinopol, cu o cupola centrala bizantina, înalta de 24 metri, acoperita cu tabla, reeditând stilul traditional manastiresc, cu clopotnita aparte, în profil de piramida trunchiata, cu contraforturi si patru balcoane evazate, înalta de 33 metri si cu acoperis din tabla.

Pictura murala a fost executata în anii 1935 – 1936 de catre profesorul Catul Bogdan (absida altarului si în continuare) si dr. Ioachim Miloia (cupola centrala si bolta semicilindrica spre altar, precum si icoanele de pe iconostas). În anul 1958, prof. Anastasie Demian a restaurat pictura si a mai adaugat 18 scene biblice la strane, balcoane si cor. O noua restaurare a picturii a fost facuta între anii 1983 – 1985 de catre prof. Victor Jurca, care a mai adaugat 70 de scene si suprafete compozitionale în tehnicile tempera si fresca.

Iconostasul, candelabrul si mormântul Domnului, în stilul baptisteriului de la Curtea de Arges, au fost sculptate în lemn de tei de maestrul Stefan Gajo. Tronurile, stranele si scaunele din biserica sunt sculptate în lemn de stejar, cu aceleasi modele ca si iconostasul, de maestrul Traian Novac, iar mobilierul si chivotul din Sfântul Altar au fost realizate în anii 2001 – 2002 de sculptorul Ilie Sârbu din Caransebes. Pardoseala este din marmura alba de Ruschita, cu modele de marmura roza, iar altarul, înaltat cu trepte si balustrada din marmura alba sapata în ramura de crini, ilustreaza cele sapte Sfinte Taine si darurile Sfântului Duh. În subsolul alatarului se afla mormântul preotului paroh Ioan Imbroane, sub o placa de marmura sculptata cu un chenar de crini.

Clopotele, în numar de sase, armonizate în arpegiu, au fost turnate în anul 1936. Curtea bisericii, amenajata cu parc, este împrejmuita cu zid de caramida si grilaj din fier forjat, construit tot în anul 1936. Consiliul parohial, întrunit la 30 august 1936, a hotarât ca slujba de sfintire sa aiba loc în data de 8 septembrie 1936, cu ocazia sarbatoririi hramului bisericii. Slujba a fost oficiata de episcopul Aradului, dr. Andrei Magieru, în fruntea unui sobor format din 22 de preoti, raspunsurile liturgice fiind date de corul românesc din localitatea Costei (Serbia). În urma lucrarilor de restaurare, biserica a fost binecuvântata în anul 1958 de episcopul Vasile Lazarescu si, la 7 septembrie 1986, de Înaltpreasfintitul Parinte dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului.

Pentru biserica din Iosefin, parintele Ioan Imbroane a înfiintat corul „Doina Banatului”, dirijat de muzicologul Nicolae Ursu, singurul cor bisericesc permanent nu numai în Timisoara, ci în tot judetul Timis-Torontal. De asemenea, preotul paroh a înfintat societatea caritativa a femeilor „Regina Maria”, un dispensar medical care a functionat cu ajutorul medicilor din parohie si a amenajat un teren sportiv pe malul râului Bega „pentru ca tineretul sa aiba loc de distractii sub supravegherea Bisericii” (Condica parohiala, p.8).[:]