Prohodul Maicii Domnului
După două săptămâni de post și de primenire sufletească, prin Spovedanie și Împărtășanie, împodobite cu Acatistele și Paraclisele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, sâmbătă seara, 14 august, în bisericile și mănăstirile noastre se oficiază Prohodul Adormirii Maicii Domnului.
Slujbă străveche a Bisericii, întocmită după rânduiala Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos, Prohodul Maicii Domnului se cântă, cu evlavie, tot în jurul icoanei praznicului, numită și epitaf, așezată în mijlocul lăcașului de cult.
Cântările Prohodului, compuse de imnologul creștin, exprimă negrăita bucurie trăită de Maica Domnului atunci când Gavriil Arhanghelul i-a vestit adormirea și mutarea la ceruri :
„Cine, dar, va spune/Bucuria multă,/ Ce-a cuprins pe Maica Domnului Iisus,/Când i s-a vestit mutarea ei la cer ?”.
Această stare de bucurie a cuprins, de altfel, întreaga făptură, văzută și nevăzută:
„De a ta mutare/ Saltă firea acum,/ Veselindu- se cu îngerii, oamenii,/ Îngroparea ta de obște săvârșind”.
Trupul Maicii Domnului, peste care s-a pogorât Duhul Sfânt, nu a cunoscut stricăciunea, ci a devenit, prin puterea lui Dumnezeu, trup duhovnicesc.
Domnul Hristos a înălțat-o pe Sfânta Sa Maică la ceruri, de-a dreapta Slavei Sale, așa după cum prorocea Psalmistul: „Șezut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată… Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac și în veacul veacului” ( Psalmul 44,11 și 21 ).
Învrednicindu-se de această mutare la ceruri, Maica Domnului devine rugătoare pentru întreaga Biserică, așa cum citim la slujba Acatistului: „Bucură- te cea plină de har, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi”.
Cultul Maicii Domnului, de o frumusețe duhovnicească inegalabilă, cuprinde Acatistele, Paraclisele, pelerinajele la bisericile și mănăstirile care o au ca ocrotitoare, rugăciunile și cântările pe care i le-au închinat preoții, monahii și credincioșii Bisericii noastre, dublate de un inestimabil tezaur teologic și iconografic .
Maica Domnului a fost, este și rămâne, pentru slujitorii Bisericii și pentru credincioși , model de credință și de nădejde, de feciorie și de viață fără de păcat, de smerenie și de ascultare, de mângâiere și de ajutor în necazuri și suferință, de bucurie și de iubire, de sfințenie și de rugăciune.
Dacă poporul român dreptcredincios va cultiva aceste virtuți nepieritoare ale Maicii Domnului, atunci țara noastră își va merita, pe deplin, denumirea de „Grădina Maicii Domnului”.
Cu sufletul înmiresmat de bucuria și de emoția curată a acestei minunate sărbători, să ne detașăm, o clipă, de freamătul și agitația vieții cotidiene și împreună să-i cântăm Maicii Domnului: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții și, prin rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre”.
Preot dr. Ionel Popescu
