Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş

Cu aprobarea Permanenţei Consiliului eparhial, o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la mănăstirea Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş a fost dăruită bisericii „Naşterea Maicii Domnului” din Parohia Timişoara – Iosefin. Părticica din sfintele moaşte este fixată într-o cutiuţă circulară aurită, păstrată într-o raclă din lemn, frumos sculptată şi ornată cu motive florale şi cruci treflate, realizată de scuptorul timişorean Ionel Păun. Pe suprafaţa raclei se dinsting şase coloane, câte trei pe fiecare latură, decorate cu motive vegetale. Capacul din sticlă are o ramă sculptată din lemn şi două încuietori laterale. Dimensiunile raclei sunt: L:80 cm, l:30 cm, H:40 cm.

Sinaxarul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş

Acest ierarh sfânt si purtator de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partos, s-a nascut pe la anul 1568, în orasul Raguza din Dalmatia, dintr-o familie de crestini valahi. Din botez se numea Iacob. Ramânând orfan de tata, mama sa i-a dat o crestere aleasa, iar la vârsta de 12 ani a fost trimis la Orhida sa învete carte. Când avea 15 ani, tânarul Iacob este chemat de Hristos la sfânta nevointa calugareasca, la manastirea Maicii Domnului din localitate. Dupa cinci ani se duce la Muntele Athos si intra în obstea manastirii Pantocrator.

Aici, dupa aspre osteneli duhovnicesti, îmbraca schima marelui si îngerescului chip sub numele Iosif. La Pantocrator, cuviosul schimonah Iosif s-a nevoit multi ani de zile împreuna cu numerosi alti monahi greci, români si macedoneni. Acolo a deprins mestesugul luptei duhovnicesti, postul desavârsit, privegherea de toata noaptea, ascultarea si smerenia. Apoi, facându-se sihastru în padurile din împrejurimi si mult ostenindu-se, a ajuns la masura desavârsirii, învrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor si al rugaciunii neadormite care se lucreaza cu mintea în inima.

Pentru sfintenia vietii sale avea înca si darul facerii de minuni, vindecând multe boli, îndeosebi pe cei ologi. Pentru aceasta era chemat în multe manastiri athonite si vindeca pe calugari de grele suferinte trupesti. Vazându-l umbrit de harul Duhului Sfânt, parintii manastirii au chemat în obste pe Cuviosul Iosif si, facându-l preot, l-au rânduit duhovnic al calugarilor. si era atât de iscusit povatuitor de suflete încât ajunsese vestit pâna la patriarhul de la Constantinopol. Pentru aceea a fost rânduit egumen la manastirea Sfântul stefan din Adrianopol, pe care o conduce cu multa întelepciune sase ani. Apoi este numit egumen în manastirea Cutlumus din Athos, renumita ctitorie a domnilor tarii Românesti, unde se nevoiau multi calugari români si macedoneni.

Dupa ce formeaza numerosi fii duhovnicesti, se retrage în liniste în preajma manastirii Vatoped. Dar, raposând mitropolitul Timisoarei, românii din Banat, calauziti de Duhul Sfânt, au ales pastor în locul lui pe Cuviosul Iosif, desi avea 80 de ani, fiind vestit în toate tarile balcanice si cinstit ca sfânt înca din viata. În anul 1650 este hirtonit arhiereu si aseza în scaunul de mitropolit al Timisoarei. Aici, bunul pastor s-a dovedit mare aparator al Ortodoxiei, mângâind si povatuind catre Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Caci era tare în credinta, întelept la cuvânt, blând la inima si neadormit în rugaciune.

A facut si unele minuni spre lauda lui Dumnezeu si alinarea suferintelor unor credinciosi, punând mâinile pe capul lor si rugându-se pentru ei. De asemenea, a stins cu rugaciunea sa focul ce cuprinsese partea de apus a Timisoarei. Caci iesind din biserica cu Sfintele Taine în mâinile sale si rugându-se cu lacrimi, îndata a trimis Dumnezeu o ploaie puternica si s-a stins focul. În anul 1653, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la manastirea Partos. Aici, mai traind înca trei ani, în toamna anului 1656, îsi da sufletul în mâinile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind în vârsta de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxa Româna l-a canonizat în anul 1956 si se face pomenirea lui la 15 septembrie. Pentru rugaciunile lui, Dumnezeule, miluieste-ne pe noi!

Sursa bibliografica: Proloagele în fiecare zi împreuna cu sfintii, volumul 1 (septembrie-februarie), Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2011, pp. 110-111.