Andrei Mocioni și Vincențiu Babeș – ctitori de instituții bisericești, culturale și luptători pentru drepturile românilor trăitori în Imperiul Austro-Ungar
Cu câteva zile în urmă, castelul Mocioni de la Foeni a găzduit simpozionul omagial-comemorativ consacrat aniversării a 160 de ani de la întemeierea Academiei Române și 75 de ani de la înființarea Filialei Timisoara a acestui înalt for academic. Cu acest prilej, au fost omagiați bănățenii Andrei Mocioni și Vincențiu Babeș, membri fondatori ai Academiei Române.
Manifestarea, de înaltă ținută științifică, a reunit academicieni, profesori universitari, istorici, cercetători, membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala “Valeriu Braniște” Timișoara și slujitori ai Bisericii, sala în care s-a derulat fiind plină până la refuz.
Locul de desfășurare nu a fost ales în mod întâmplător, castelul familiei Mocioni de la Foeni, recent restaurat, fiind un așezământ cu profunde reverberații istorice și culturale.
Audiența a savurat comunicările susținute de dl. Mircea Dumitru, vicepreședintele Academiei Române; dl. Dan Dubină, președintele filialei locale a Academiei Române; dl. Păun Ion Otiman, președintele de onoare al filialei timișorene și dl. prof. univ. emerit, dr. ing. Ionel Sabin, moderate de dl. conf. univ. dr. Ioan David. Participanții au vizionat, de asemenea, filmul „Fondatorii”, realizat de către cineastul Victor Popa.
Un moment aparte în cadrul manifestării a fos acela al lansării excepționalului volum „Castelul Mocioni de Foieni”, prezentat chiar de autorul său, preotul paroh Nicolae Strizu. Bine documentat și bogat ilustrat, cu imagini de valoare istorică, volumul acesta contribuie substanțial la punerea în lumină a familiei Mocioni, oameni credincioși, intelectuali, filantropi, luptători pentru drepturile românilor și pentru apărarea Bisericii Ortodoxe.
Comemorarea și, totodată, omagierea celor doi bănățeni, membri fondatori ai Academiei Române și ctitori ai multor instituții școlare și culturale, luptători pentru drepturile românilor din fosta Monarhie Austro-ungară, aduc în atenție continuitatea legăturilor istorice și culturale profunde existente între românii de dincolo și de dincoace de munți și împreună-lucrarea lor pentru împlinirea idealurilor naționale.
Andrei Mocioni și ceilalți membri ai familiei sale au merite incontestabile pe tărâmul vieții noastre spirituale, culturale, sociale și politice, dar la fel de important este rolul lor în viața bisericească a Banatului și Ardealului.
Astfel, Andrei Mocioni a făcut parte din Senatul imperial de la Viena, unde a militat pentru drepturile românilor și l-a sprijinit pe episcopul, apoi mitropolitul, sfânt Andrei Șaguna în eforturile sale de a separa Biserica noastră de ierarhia sârbă de la Carloviț.
Familia Mocioni a finanțat construirea și înzestrarea a numeroase biserici, inclusiv a Catedralei mitropolitane din Sibiu și a multor școli confesionale românești, unde copiii românilor primeau educație în limba maternă, sub îndrumarea preoților.
Mocioneștii au finanțat Preparandia ( Institutul teologic) de la Arad și au acordat burse tinerilor ortodocși lipsiți de mijloace materiale, care studiau la Viena, Budapesta, Cernăuți etc.
Pe plan filantropic, au donat sume importante parohiilor sărace și spitalelor susținute de Biserică.
Andrei și Alexandru Mocioni au fost membri în Congresul național bisericesc ( Consiliul) de la Sibiu, calitate în care au colaborat îndeaproape cu sfântul Andrei Șaguna la întocmirea Statutului organic al Bisericii Ortodoxe Române din Mitropolia Ardealului.
Vincențiu Babeș, absolvent al Teologiei la Carloviț, a sprijinit, la rândul său, separarea ierarhică de Biserica sârbă și restaurarea mitropoliei sibiene. Ca deputat al Congresului bisericesc de la Sibiu, a participat activ la elaborarea și adoptarea Statutului organic. De asemenea, în calitate de deputat în Dieta de la Budapesta, a militat pentru apărarea Bisericii Ortodoxe și a combătut politicile de maghiarizare prin școală și Biserică, promovate de guvernele dualiste.
Istoric, ziarist, om de cultură și credincios activ, Vincențiu Babeș a cercetat și trecutul Bisericii, însă lucrarea sa de istorie bisericească, rămasă în manuscris, s-a pierdut.
Intelectualii români din secolul al XIX-lea și cei din primele două decenii ale secolului XX, au luptat și au reușit să transforme Biserica într-o instituție națională, prin care s-a păstrat identitatea românească. Ei au stat mereu alături de Biserică, s-au implicat direct în conducerea acesteia și, în ședințele Congreselor Naționale Bisericești (Consiliilor) de la Sibiu, Arad și Caransebeș, au abordat nu numai aspectele bisericești curente, ci și problemele spinoase ale românilor aflați sub stăpânire străină.
Sprijiniți cu fonduri de către Biserică, au ctitorit fundații, asociații și bănci pentru susținerea agricultorilor și a micilor meseriași, a elevilor și studenților, a școlilor confesionale și a autonomiei acestora. De asemenea, au colaborat cu articole la publicațiile bisericești ( „Telegraful român” de la Sibiu, „Biserica și Școala” de la Arad și „Foaia diecezană” de la Caransebeș), au trimis memorii și petiții la Curtea vieneză și Parlamentul de la Budapesta, prin care au cerut ca românilor să li se drepturi egale cu celelalte etnii ale Imperiului.
Admirabil este însă modul în care aceste elite românești și-au trăit credința în care au fost botezați. Legați de viața liturgică a parohiilor din care făceau parte, intelectualii bănățeni și ardeleni și-au manifestat credința prin faptele lor remarcabile: construirea de biserici, școli, spitale, acordarea de burse tinerilor și ajutoare financiare nevoiașilor.
Avocați, medici, profesori, învățători, ingineri, ziariști, duminica treceau pragul bisericii, împreună cu preoții, cântau la strană, dirijau fanfarele, corurile parohiale și sătești, nu puțini fiind membri ai forurilor de conducere ale Bisericii.
Oameni credincioși, cu viață morală exemplară și apărători ai valorilor morale, au săvârșit faptele filantropiei creștine nu pentru a avea mai multă vizibilitate ori pentru a deveni politicieni de succes, ci pentru a-și ajuta conaționalii vulnerabili din punct de vedere material.
Convinși fiind de adevărul mesajului evanghelic, acești vrednici înaintași au privit slujirea neamului și a Bisericii ca pe o formă de slujire lui Dumnezeu. De aceea, ei au rămas pe paginile istoriei și sunt pomeniți, cinstiți, respectați și omagiați ca stâlpi ai identității, culturii și spiritualității noastre.
Sistem de supraveghere video la biserica parohială
Pentru a asigura protecția bisericii noastre și a credincioșilor care o frecventează, în perimetrul parohiei a fost instalat un sistem de supraveghere video, așa cum prevede, de altfel, legislația în vigoare.
Această măsură a fost aprobată de Consiliul parohial pentru prevenirea actelor de vandalism, a furturilor ( în ultimii ani au avut loc mai multe încercări de pătrundere prin efracție în biserică și au fost sustrase bunuri din exteriorul acesteia) și, în același timp, pentru asigurarea ordinii publice.
Sistemul instalat supraveghează intrările în biserică și parcul din jurul lăcașului de cult. Menționăm că un sistem identic a fost instalat și la casa parohială.
Pe această cale, ținem să-i asigurăm pe toți credincioșii că imaginile sunt securizate și stocate conform normelor legale în vigoare. Înregistrările vor fi accesate doar în caz de incidente, exclusiv de către persoanele autorizate și organele de poliție.
Odată cu aceasta, vă mulțumim pentru înțelegere și pentru sprijinul acordat în menținerea unei atmosfere sigure și liniștite, atât de necesară rugăciunii!
Predică la Duminica a II-a după Rusalii (a Sfinților Români)
In memoriam, Doru Dinu Pavel Glăvan (1946–2021)
Sâmbătă, 6 iunie 2026, filiala locală „Valeriu Branişte” a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi Parohia Ortodoxă Română Timişoara Iosefin au organizat manifestarea comemorativă dedicată jurnalistului Doru Dinu Pavel Glăvan, care, la data de 7 iunie, ar fi împlinit vârsta de 80 de ani.
Momentul comemorativ a debutat cu slujba de pomenire, oficiată la mormântul său din cimitirul Calea Şagului, unde îşi doarme somnul de veci alături de fiica sa Oana Maria Cenan, decedată în urmă cu trei ani. Pe lângă membrii familiei, la sfânta rugăciune au participat membri ai filialei ziariştilor timişoreni, în frunte cu domnul preşedinte Ioan David, care au împodobit mormântul cu flori şi candele.
La parastasul oficiat apoi în biserica „Naşterea Maicii Domnului” – Iosefin s-au alăturat alţi jurnalişti şi oameni de cultură timişoreni.
După acest moment emoţionant, în sala de festivităţi „Preot Ioan Imbroane” a parohiei a avut loc o manifestare omagială, în cadrul căreia a fost evocată personalitatea jurnalistului, reporterului, redactorului şi comentatorului sportiv Doru Dinu Pavel Glăvan. Despre viaţa şi ostenelile sale jurnalistice au vorbit preotul dr. Ionel Popescu, prof. univ. dr. Dumitru Mnerie şi preotul Petru Berbentea, participanţii având posibilitatea de a urmări filmul documentar despre cel comemorat, realizat de regizorul Victor Popa. Moderatorul acestei întâlniri comemorative a fost conf. univ. dr. Ioan David, preşedintele filialei locale „Valeriu Branişte” a ziariştilor.
Vorbitorii au evidenţiat calităţile manageriale, profesionale, organizatorice, culturale şi morale ale acestui fiu de seamă al Banatului, o adevărată „voce de aur”, vreme de cinci decenii, a radioului public. Datorită ostenelilor sale remarcabile, a fost înfiinţat Radio Reşiţa, care a primit statutul oficial de post public local al Societăţii Române de Radiodifuziune.
Om de cultură, ataşat încă din copilărie de Biserică, Doru Dinu Glăvan a oferit slujitorilor Bisericii bănăţene posibilitatea de a transmite cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul radioului reşiţean. Astfel, din studioul acestui post de radio s-au adresat credincioşilor episcopii Caransebeşului şi mitropoliţii Banatului, clericii din administraţiile eparhiale, preoţii şi monahii acestui colţ de ţară.
Un alt aspect demn de toată cinstea este acela că, în calitate de preşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Doru Dinu Glăvan a facilitat primirea jurnaliştilor din presa bisericească în cadrul acestei uniuni, pentru care a obţinut statutul de „Uniune de creaţie şi de utilitate publică”.
Pentru toate ostenelile sale, ştiute şi neştiute, Doru Dinu Pavel Glăvan rămâne în amintirea noastră ca un om de omenie, un om bun şi credincios, devotat cu trup şi suflet profesiei de jurnalist, vrednic de preţuirea, recunoştinţa şi neuitarea tuturor celor ce l-am cunoscut şi apreciat.
Veşnică să fie pomenirea lui, din neam în neam!
Zile de sărbătoare sub cupola de lumină a Duhului Sfânt
Rusaliile, Cincizecimea, Pogorârea Duhului Sfânt ne cheamă în fiecare an să cinstim momentul istoric al întemeierii Bisericii noastre dreptmăritoare.
Sfântul evanghelist Luca descrie, în cartea Faptele Apostolilor, minunea Pogorârii Duhului Sfânt, în chipul “limbilor de foc”, peste Sfinții Apostoli și primirea de către aceștia a harismei glosolaliei. Prin acest dar ceresc, apostolii au început să vorbească în limbi pe care nu le cunoșteau, nu le învățaseră niciodată ( greacă, latină, zendă ș.a.), dar care erau înțelese de miile de pelerini veniți la Ierusalim din toate părțile Imperiului Roman.
„Vuietul ca de suflare de vânt puternic”, „limbile de foc” care s-au așezat pe fiecare apostol, predica sfântului Petru și a celorlalți apostoli au impresionat mulțimile aflate în Cetatea Sfântă și 3000 de suflete: bărbați, femei și copii au primit atunci botezul creștin.
Așa a fost întemeiată prima comunitate creștină, prima Biserică din lume, membrii acesteia „stăruind în învățătura apostolilor, frângerea pâinii și în rugăciuni”, scrie cartea Faptele Apostolilor, cap. 2.
De la Ierusalim, apostolii, „îmbrăcați cu putere de sus”, au desfășurat o operă misionară inegalabilă, prin propovăduirea lor fiind încreștinați iudeii și păgânii din Țara Sfântă, Asia Mică, Europa, Africa de nord și din Orientul îndepărtat, până în India. Cu aceste gânduri și simțăminte am întâmpinat sărbătorile Rusaliilor, sfânta Liturghie unită cu Vecernia și rugăciunile speciale din duminica Pogorârii Duhului Sfânt, încununate de armonia cântării corale și de slujba Acatistului Preasfintei Treimi, oficiată la ceas de seară.
Cea de-a doua zi a sărbătorii, închinată cinstirii Sfintei Treimi, a înmulțit bucuriile duhovnicești și ne-a învăluit sufletele în pace și lumină sfântă.
Cu ajutorul credincioaselor din Comitetul parohial, au fost pregătite ramuri de tei, simbol al „limbilor de foc” și mănunchiuri din spice grâu, legate cu panglici tricolore, binecuvântate prin rugăciunile anume rânduite și apă sfințită.
Acestea vor fi așezate deasupra ușii de intrare în casă ori la icoane și vor fi păstrate până la Rusaliile viitoare, ca semn al prezenței harului divin și spre ocrotirea familiei.
Predică la Duminica a VII-a după Paști – 2026
Binecuvântare de icoane în Duminica Mironosițelor
Icoanele sfintelor femei canonizate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române – mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare ale dreptei credințe, au fost binecuvântate la finalul sfintei Liturghii din Duminica a 3-a după Paști, a sfintelor femei Mironosițe.
Despre acest moment istoric din viața Bisericii noastre și despre sfințenia celor 16 femei a vorbit părintele inspector eparhial Cristian Păiș, preot slujitor al parohiei Timișoara Iosefin.
Icoanele acestor sfinte femei, modele de credință, evlavie, dragoste de Dumnezeu și curaj mărturisitor în vremuri grele pentru Biserică, vor fi așezate spre închinare în ziua de prăznuire a fiecăreia, spre a ne fi ajutor și călăuzitoare pe cărarea Împărăției lui Dumnezeu.
Vizită arhierească și binecuvântare de lucrări la Parohia Timișoara Iosefin
În duminica a II-a după Paști, a Sfântului Apostol Toma, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, s-a aflat în mijlocul preoților și credincioșilor parohiei Iosefin. La orele dimineții, Înaltpreasfinția Sa a fost întâmpinat, potrivit tradiției, cu flori, pâine și sare, dar și cu mare bucurie, de către preoții slujitori și de credincioșii veniți în număr foarte mare la sfânta biserică.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de preoții Timotei Anișorac, vicar eparhial, Cristian Păiș, inspector eparhial, conf. univ. dr. Vasile Pop, de la Universitatea „Vasile Goldiș” din Arad, Ioan Bociu, din Statele Unite ale Americii, Florin Carebia, Emanuil Petrulescu, Eugen Babescu, Ionel Popescu și arhid. prof. univ. dr. Ștefan Ioan Stratul.
După sinaxa euharistică, în cadrul căreia credincioși de toate vârstele s-au împărtășit cu Sfintele Taine, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a săvârșit slujba de binecuvântare a lucrărilor efectuate anul trecut și în primul trimestru al anului 2026 la biserica parohială: realizarea unei noi instalații electrice; recondiționarea candelabrului central, sculptat de Ștefan Gajo, aflat într-o stare avansată de deteriorare; amplasarea unor ferestre acționate automat în cupola bisericii; consolidarea și înfrumusețarea iconostasului (partea dinspre sfântul Altar) și a întregului mobilier din altar și a stranelor bisericii; desprăfuirea, spălarea și restaurarea picturii din lăcașul de cult, la rândul ei exfoliată și degradată.
La finalul sfintei slujbe, Chiriarhul a adresat credincioșilor un impresionant și emoționant cuvânt de învățătură cu privire la Evanghelia duminicală. Astfel, Înaltpreasfinția Sa a subliniat că îndoiala lui Toma a devenit, de fapt, o treaptă spre dobândirea certitudinii că Hristos Domnul a înviat din morți. Apostolul a devenit, în felul acesta, unul dintre martorii importanți ai Învierii Domnului. Toma nu a fost necredincios, așa cum pe nedrept este numit, ci un om credincios care a trecut de la credința axată pe rațiune la credința adâncă, profundă, ființială, pentru propovăduirea căreia și-a dedicat toată viața. Întâlnirea cu Hristos Cel înviat din morți l-a ajutat să înțeleagă taina Învierii, așa că a exclamat: „Domnul meu și Dumnezeul meu”. Fiul lui Dumnezeu nu l-a mustrat pentru că a căutat să înțeleagă și cu rațiunea această minune a minunilor, dar a arătat cât de important este să primim credința fără dovezi fizice. De aceea, a concluzionat: „Fericiți sunt cei ce nu au văzut, dar au crezut”.
Preotul paroh Ionel Popescu a precizat că momentul istoric din această duminică binecuvântată a fost dedicat aniversării a 105 ani de la înființarea parohiei Timișoara Iosefin, a 95 de ani de la înființarea coralei parohiale „Doina Banatului” și a 90 de ani de la târnosirea bisericii. De aceea, în semn de recunoștință și de neuitare, ctitorii parohiei și ai bisericii, preoții slujitori și ierarhii care au slujit în biserica Iosefinului și au plecat la ceruri au fost pomeniți, cum pomeniți au fost și credincioșii de azi, deveniți, la rândul lor, ctitori și binefăcători.
Prin urmare, duminica a II-a după Paști, luminată de razele mântuitoare ale credinței, a revărsat peste biserica Iosefinului daruri de pace și înălțătoare bucurii duhovnicești, răsplătite de preoții slujitori și de bunii credincioși cu emoții curate și înlăcrimate. Corala „Doina Banatului”, dirijată de prof. Florin Nicolae Șincari, a sporit, prin minunatele imnuri pascale, frumusețea negrăită a acestei duminici.
Concursul Național Catehetic în Parohia Timișoara Iosefin
În cadrul Concursului Național Catehetic din anul 2026, în Parohia Timișoara Iosefin s-a desfășurat proiectul intitulat „Familia – prima cateheză a vieții și școală a sfințeniei”, care a reunit copii și tineri în jurul unor activități formative, educative, și filantropice.
Programul catehetic s-a desfășurat în cadrul grupului catehetic al parohiei în parteneriat cu Colegiul Național Bănățean din Timișoara și a debutat prin cateheze tematice, adaptate nivelului de vârstă al participanților și centrate pe rolul familiei în viața creștină.
Prima cateheză, cu tema „Familia – dar al lui Dumnezeu și prima școală a credinței”, a fost susținută de către părintele Emanuil Petrulescu, în paraclisul “Sfânta Maria” de la demisolul bisericii parohiale și a evidențiat atât temelia divină a familiei cât și rolul acesteia în formarea credinței.
Cea de-a doua cateheză, „Familia – mica împărăție în care Dumnezeu Se descoperă și Se dăruiește oamenilor”, a fost susținută de către diaconul Pantelimon Răzvan-Ștefan, la Colegiul Național Bănățean și a subliniat importanța comuniunii și a prezenței lui Dumnezeu în viața de familie, în contextul provocărilor contemporane. În cadrul acestei activități, tinerii participanți au fost impresionați de întâlnirea cu părintele Pantelimon care are abilitatea de a comunica în limbajul mimico-gestual și, prin aceasta, credincioșii cu astfel de nevoi au posibilitatea de a participa la sfintele slujbe ale Bisericii.
Cea de-a treia cateheză, „Mame sfinte”, a fost susținută de doamna profesor Corina Bichiș, în sala de festivități ,,Preot Ioan Imbroane” a parohiei și a pus în lumină rolul femeii și al mamei creștine în formarea duhovnicească a copiilor și în transmiterea valorilor credinței. În cadrul acestei întâlniri, copiii au realizat referate și prezentări PowerPoint dedicate sfintelor femei canonizate recent de către Biserica Ortodoxă Română, activitate care a contribuit la aprofundarea cunoașterii modelelor autentice de viață creștină.
Activitățile catehetice au fost completate de momente creative și artistice. Astfel, copiii au confecționat obiecte hand-made cu tematică religioasă.
La sărbătoarea “Izvorul Tămăduirii”, în biserica parohială, însoțiți de doamnele profesoare Corina Bichiș, Rebeca Sfercoci și Carmen Mărgineanu, tinerii elevi ai Colegiului Bănățean au susținut un concert de pricesne și cântări religioase dedicate Sfintelor Paști, care au adus bucurie credincioșilor, părinților și bunicilor prezenți la Sfânta Liturghie.
În spiritul filantropiei creștine, credincioșii parohiei au achiziționat, cu mare bucurie, minunatele obiecte realizate de către elevi, banii donați urmând a fi folosiți pentru sprijinirea cu alimente a unor familii nevoiașe din comunitate.
Impactul acestor activități a fost unul deosebit asupra participanților. Copiii au fost profund impresionați de viața sfintelor femei și de importanța familiei în formarea lor spirituală, unii dintre ei exprimându-și dorința de a se implica în activități de voluntariat în centrele destinate copiilor lipsiți de sprijin familial.
Prin aceste inițiative, Parohia Ortodoxă Română Timișoara Iosefin își continuă misiunea de a forma tinerii în spiritul valorilor creștine, cultivând credința, iubirea față de familie și responsabilitatea față de aproapele.
IOSEFINUL ÎNVEȘMÂNTAT ÎN LUMINA SFINTEI ÎNVIERI
În Sâmbăta Mare, către ora 22: 00 grupuri de credincioși se îndreaptă deja spre biserică. Șirul celor care se închină, se roagă și sărută Epitaf, așezat pe impunătorul mormânt sculptat, începe de pe platoul din fața lăcașului de cult. Mai mulți tineri bat toaca spre bucuria copilașilor aflați în brațele părinților. O mașină de la SMURD oprește în fața bisericii și un cadru medical intră în sfântul lăcaș, ca să ia caserole cu pâinea binecuvântată de Paști, pentru toți colegii care sunt la serviciu. Jandarmii și polițiștii discută cu preotul paroh despre procesiunea de Înviere.În atmosfera, marcată de emoție, dar liniștită și pașnică plutește parcă un freamăt tainic, de așteptare a unui moment deosebit.
La miezul nopții, preoții slujitori și coriștii ies în pridvorul bisericii. Curtea bisericii și bulevardul din fața ei sunt ocupate de mulțimea credincioșilor. O singură lumânare este aprinsă și și spre ea se îndreaptă ochii tuturor. Deodată, în liniștea nopții se aude emoționanta chemare: “VENIȚI SĂ LUAȚI LUMINĂ!” și odată cu ea răsună troparul “ Învierea Ta, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri…”. Clopotele bisericii sparg liniștea nopții și sunetul lor vestește tuturor Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. De la o singură lumânare, se aprind mii de lumânări și candele. Tot spațiul din jurul bisericii a devenit o mare de lumină. E Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim, care se înmulțește, dar nu se împuținează!!! Fiecare credincios dorește să aibă LUMINA și să o ducă acasă, pentru binecuvântarea familiei.
Cuvintele sfintei Evanghelii sunt ascultate cu atenție, iar imnul pascal HRISTOS A ÎNVIAT izbucnește, ca apa unui izvor năvalnic de munte, din pieptul miilor de credincioși. Este cu adevărat un moment inefabil, de o frumusețe duhovnicească aparte, un moment impresionant și electrizant de puritate și de bucurie sinceră, ce izvorăște din mormântul gol al Golgotei.
Cuvântul de învățătură precizează că Învierea Domnului nu este eveniment ci taină și minune mai presus decât toate minunile, este “ sărbătoarea sărbătorilor și praznicul praznicelor”, cum arată sfântul Ioan Gură de Aur.“
Astăzi sărbătorim biruința vieții asupra morții și a luminii asupra întunericului ! Să rămânem așadar în lumină, ca să fim fii ai luminii!”
Învierea Mântuitorului, izvorul învierii noastre, înseamnă însă și învierea noastră la o viață nouă, “ viața în Hristos!” Învierea ne întărește în lupta pe care o ducem adesea împotriva întunericului păcatului, a deznădejdii și a unei vieți fără sens.
ÎNVIEREA ESTE VIAȚĂ ȘI DĂ SENS VIEȚII NOASTRE!
Procesiunea la care pornim, cu icoana Învierii și în ritm de toacă, se transformă într-un cortegiu uriaș de lumină, o mărturisire de credință în minunea care a adus eliberarea omenirii din “ robia păcatului și a morții “.
La crucea ridicată întru cinstirea memoriei lui Constantin Zăbulică, împușcat de către necredincioși în decembrie ‘89, așezăm o candelă și cântăm “Hristos a înviat “, apoi ocolim biserica și intrăm în sfântul lăcaș, pentru a continua Utrenia sărbătorii.
La finalul slujbei, toți credincioșii au plecat acasă cu pâinea binecuvântată de Paști, cu Sfânta Lumină și cu mulțumire către bunul Dumnezeu, Care ne-a dăruit această bucurie negrăită și vremuri de pace în țara noastră.
Călători spre Înviere
Zilele Săptămânii Pătimirilor sunt marcate de trăiri emoționale aparte. Prin intermediul rugăciunilor, cântărilor duhovnicești, deniilor, sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfințite și a sfântului Vasile cel Mare, întreaga noastră ființă este transpusă într-o stare de evlavie profundă și de înălțătoare vibrație sufletească.
Rememorarea momentelor zguduitoare ale ultimelor zile petrecute de Iisus Hristos Mântuitorul în Betania și la Ierusalim, descrise pe larg de sfinții evangheliști și lecturate în Joia Mare, veșmintele și acoperămintele cernite, glasul toacei și frumoasele imne ale Prohodului, cântate din sute de piepturi,
ne-au impresionat adânc, ne-au ajutat să înțelegem cât de importantă este jertfa Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră și să ne pregătim sufletele pentru sfânta sărbătoare a Învierii Sale.
Credincioși mulți, de toate vârstele, au trecut pragul bisericii, au participat la sfintele slujbe, s-au spovedit și împărtășit, s-au implicat, fiecare după puterea sa, în pregătirea celor necesare Paștilor, au ajutat la curățenia efectuată în biserică și în afara ei, la montarea Mormântului Domnului și împodobirea lui cu flori etc.
Mobilizându-se astfel, comunitatea noastră parohială s-a manifestat în spiritul deplinei comuniuni euharistice, întărindu-și sentimentul de unitate în credință și de apartenență la „Trupul lui Hristos”, care este Biserica întemeiată de El.
