Născut în localitatea Coştei , comitatul Timiş (astăzi în Banatul
sârbesc), a urmat liceul la Biserica Albă şi Braşov, apoi
Institutul Teologic din Caransebeş (1910 - 1913). După terminarea
studiilor teologice a fost numit preot la parohia Rusca Montană,
protopopiatul Caransebeş, fiind hirotonit diacon la 26 aprilie şi
preot la 27 aprilie 1914.
În anul 1916 îl găsim pe
frontul italian în calitate de preot militar, pentru ca, la 15 noiembrie 1918, Consiliul
Naţional Român din Caransebeş să-i încredinţeze misiunea de
a organiza garda naţională română şi de a se îngriji de
depunerea jurământului militar. De la Rusca Montană, preotul Imbroane a venit la Timişoara şi a
funcţionat ca profesor de religie la Liceul de fete apoi la Liceul "Carmen
Sylva", unde a amenajat o capelă pentru elevi.
Spre a se documenta asupra
metodelor pastorale utilizate de catolici şi protestanţi, Episcopia
Aradului i-a aprobat o bursă în străinătate "pentru a studia în
Austria şi Germania timp de 6 luni felul de organizare religioasă a
tineretului, precum şi apostolatul laic" (Cronica parohială). La
întoarcerea din străinătate, preotul Ioan Imbroane
a întocmit un proiect pentru organizarea operei de caritate în parohie, pe care
l-a şi aplicat mai târziu "realizând o operă unică în felul ei
în Ţara Românească" (Cronica parohială).
Preotul Ioan Imbroane a organizat cercul religios al elevilor "Sfânta
Ecaterina", frecventat şi de eleve aparţinătoare altor
confesiuni creştine, a efectuat pelerinaje la mănăstiri şi
a activat în cadrul Asociaţiei clerului "Andrei Şaguna".
Pentru noua parohie, a amenajat o capelă la Şcoala generală nr.
8 (Piaţa Dragalina), unde a slujit până la
construirea bisericii cu hramul "Naşterea Maicii Domnului".
Presa românească din Arad
şi din oraşul de pe Bega a evidenţiat
strădaniile preotului Ioan Imbroane pentru
ridicarea monumentalei biserici devenită, câţiva ani, prima
catedrală a Timişoarei. După sfinţirea noului locaş de
cult, vrednicul preot a muncit mult şi în ogorul spiritual. El a
înfiinţat societatea caritativă "Sfânta Maria" a femeilor din
parohie, care oferea ajutoare nevoiaşilor, a pus bazele dispensarului
parohial, unde primeau consultaţii gratuite bolnavii săraci şi
copii din parohie, a iniţiat corul parohial "Doina Banatului" şi a
donat 368 de volume plus sute de reviste bibliotecii parohiale. Pentru tineri,
a obţinut de la primărie un teren pe malul stâng al Begăi,
având spaţii pentru plajă, agrement,
baie, etc. Foarte bun cântăreţ, predicator şi om de
cultură, adept al ordinii, curăţeniei şi
punctualităţii în biserică, preotul Ioan Imbroane
a fost recompensat de forurile bisericeşti fiind numit consilier cultural
al Episcopiei Timişoarei şi hirotonit
întru iconom stavrofor. Între timp, însă,
boala de inimă de care suferea s-a agravat şi la 2 februarie 1941, a
adormit în Domnul, trupul fiind aşezat în cripta din subsolul bisericii pe
care a ctitorit-o.
