În Duminica a VIII-a după Rusalii, Biserica Ortodoxă a adus în atenție minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor, săvârșită de Mântuitorul Hristos și descrisă în capitolul 14 al Evangheliei după Matei.
Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare este cinstită de către preoții, monahii și credincioșii Bisericii noastre încă de la data de întâi august.
Biserica ne cheamă, din prima zi a lunii august, să pășim pe calea postului, a rugăciunii și a smereniei, a evlaviei și a căinței și, cu sufletul primenit prin spovedanie și împărtășirea cu Sfintele Taine, să ne apropiem de Maica Vieții ca , prin rugăciunile ei, să „izbăvească din moarte sufletele noastre “.
Înălțătoare și împodobite cu duhovnicească bucurie au fost serile acestui post când, în bisericile și mănăstirile noastre, au fost citite Acatistul Adormirii și Paraclisul Maicii Domnului .
Ajunul acestei binecuvântate sărbători, așteptat cu nerăbdare, ne-a găsit pe toți, preoți și credincioși deopotrivă, în jurul Epitafului cu icoana Adormirii, cântându-i cu emoție sfântă: „Fericimu-te, toți / Maică Preacurată,/ Și mutarea-ți prăznuind, cu toții te cinstim,/ Că te-ai dus de pe pământ la cei de sus”.
Cu lumânări aprinse, în dangătul clopotelor, cu cântări duhovnicești și îndătinate rugăciuni, pentru ierarh și poporul dreptcredincios, pentru ctitorii bisericii și pentru slujitorii altarelor străbune și pentru ca bunul Dumnezeu să păzească lăcașul nostru, orașul și țara, toate orașele și satele: „de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie…”, am îmbrățișat biserica în procesiune binecuvântată și, la intrare, am trecut pe sub Sfântul Epitaf.
În seara de ajun a sărbătorii Adormirea Maicii Domnului am trăit cu adevărat momente de adâncă emoție și am simțit că Măicuța Sfântă este împreună cu noi în rugăciune, ne luminează viața și ne învață să căutăm sfințenia.
Cu câteva zile în urmă, o veste foarte tristă a trecut oceanul și a ajuns până la noi. Regizorul, scenaristul, dramaturgul și jurnalistul Timotei Ursu “s-a mutat de pe pământ la cer și din moarte la viață “.
Născut la 22 ianuarie 1939, în Timișoara, din părinții Magdalena și cunoscutul muzicolog Nicolae Ursu, tânărul Timotei a studiat la Liceul “ Constantin Diaconovici Loga” din orașul natal, a urmat cursurile Facultății de Filologie și Istorie ale Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și, apoi, pe cele ale Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică “Ion Luca Caragiale “ din București.
De-a lungul anilor, a lucrat la Televiziunea Română, a fost crainic de televiziune și radio, lector universitar la IATC, profesor și director al Școlii Populare de Artă.
Întrucât a avut curajul de a critica cenzura comunistă, a fost interzis în România și nevoit să o părăsească, în anul 1986, stabilindu-se definitiv în Statele Unite ale Americii.
Bine pregătit din punct de vedere profesional, în SUA a lucrat ca jurnalist, fiind corespondent la BBC și la revista “New York Magazine”. De asemenea, a înființat revista “Foaie” și a fost director al ziarului “Lumea liberă”.
Timotei Ursu a fost, totodată, unul din cei mai cunoscuți și apreciați regizori de film și teatru, dar și autor a numeroase scenarii de film. Om de cultură și știință, Timotei Ursu a realizat, de-a lungul vieții, sute de reportaje și a participat, cu comunicări științifice, la diferite simpozioane în SUA, iar după 1990 și în țara sa natală. Studiile și cercetările sale s-au concretizat și în cărțile pe care le-a scris și le-a lăsat moștenire culturii române.
Pentru prolifica sa activitate, a fost ales membru al Uniunii Scriitorilor, al Uniunii Ziariștilor Profesioniști și al Academiei Oamenilor de Știință din România.
TVR Cultural i-a adus un pios omagiu în seara zilei de 7 august, când a difuzat piesa “Ultima oră”, a lui Mihail Sebastian, montată de Timotei Ursu, în anul 1979.
Nevoit să trăiască departe de țară, Timotei Ursu a purtat mereu în suflet dorul după locurile natale și nostalgia anilor copilăriei sale în Șanovița, satul cu ulițele largi, înconjurat de livezile cu pomi fructiferi și rugile (nedeile) petrecute cu neamurile la tradiționalele hore, în armoniile vechilor cântece populare bănățene.
Din păcate, nu l-am întâlnit niciodată pe nepotul lui Moș Cola, cum era poreclit bunicul său, cel care l-a fascinat cu povestirile sale, însă am corespondat cu el în ultimii ani. Mari bucurii i-am făcut atunci când i-am scris că am fost cu corul parohial „Doina Banatului”, dirijat de către tatăl său, între anii 1943-1946, la cimitirul central din Cluj-Napoca, am igienizat mormântul părinților lui și al fratelui său Horia și am săvârșit, pentru ei, slujba Parastasului. I-am trimis de acolo fotografii și înregistrări, iar el ne-a mulțumit cu bucurie mare și cu adâncă emoție. I-am scris apoi că am hotărât să oficiem o sfântă Liturghie, împreună cu corul parohiei, în satul părinților, al bunicilor și al strămoșilor lui și să oficiem slujba de parastas chiar la mormântul bunicilor, pe care tare mult i-a iubit. Și de acolo i-am trimis fotografii și înregistrări, iar el a răspuns cu multă căldură sufletească și recunoștință, ba chiar a virat o sumă substanțială pentru corala
„Doina Banatului”.
Acum, exilatul Timotei Ursu s-a întors acasă, acolo unde toți pământenii mergem și “ unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”
Odată cu plecarea lui pe cărarea Împărăției lui Dumnezeu, istoria din Șanovița a familiei Ursu, vrednică de pomenire și de cinstire, se încheie. Urmașii fiilor de plugari ai Șanoviței, Nicolae Ursu și Timotei Ursu, odăsliți din neam de credincioși și de cântăreți de strană, au scris o pagină luminoasă în istoria Bisericii, culturii, artei și științei naționale, cu reverberații internaționale.
Vor mai naște, oare, satele noastre românești, tot mai neglijate, părăsite și lipsite de instituții școlare și culturale, ale căror tradiții folclorice se pierd pe zi ce trece, fii și fiice de talia acestor minunați înaintași, iubitori de Biserică, de valorile morale, de țară și de Dumnezeu?
Preot Dr. Ionel Popescu
Acesta este titlul celui mai recent volum semnat de preotul dr. Ionel Popescu, vicarul eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei.
Apărută la Editura “Eurobit” ( Timișoara, 2024), cu binecuvântarea și Precuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan al Banatului, această nouă apariție editorială însumează 285 p. și zeci de imagini color, unele publicate pentru prima oară. Coperta 1 este împodobită cu una dintre minunatele creații artistice ale maestrului Silviu Oravitzan, intitulată „Potir “.
Volumul, prezentat de preotul Eugen Babescu în biserica parohială, duminică 28 iulie, după sfânta Liturghie, a fost structurat de autor în patru capitole:
– Pridvoarele credinței ( 20 de articole); – Crâmpeie de istorie bisericească ( 23 articole);
– Slujitori ai Bisericii și ai culturii ( 10 articole);
– Evocări ( 12 articole).
„Trudă spre neuitare“ este cuvântul de suflet cu care Părintele Mitropolit Ioan al Banatului deschide acest volum de “mărturii”.
“Avem în față un volum al neuitării”, scrie Înaltpreasfinția Sa. “ Autorul pune la inima cititorilor, chiar de la începutul acestei cărți, pâine duhovnicească frământată la Altarul bisericii din Iosefin. Sunt cuvinte rostite în sfânta biserică și așezate în inimile credincioșilor, dar acum, după ce au ieșit de sub teascul tiparului, vor rămâne în tezaurul duhovnicesc al Bisericii noastre”.
Volumul este însoțit și de Postfața semnată de domnul profesor universitar dr. Alexandru Ruja, cunoscut și apreciat pentru remarcabilele sale contribuții științifice în domeniul filologiei române. Printre altele, domnul profesor Ruja subliniază că această carte “este realizată în manieră enciclopedică, având o cuprindere consistentă a unor variate probleme, care concurând spre un punct comun, cel al vieții bisericești, al teologiei, nu cade în monotonia repetitivă a unei singure teme, ci se desface spre mai multe paliere, ceea ce oferă fiecărui cititor posibilitatea de a se așeza pe nivelul său de percepție și înțelegere, fie că este vorba de deslușirea semnificației unor sărbători creștine, de interpretare a unui fragment biblic, de clarificare a unor dispute privind denumirea unor sărbători, sau de evocare a unor personalități, de comentare a unor cărți,etc.”
În cuvântul său, autorul a menționat că această carte a fost alcătuită din materialele publicate de-a lungul ultimilor doi ani în diferite ziare, reviste și cărți, inclusiv pe pagina de internet a parohiei Timișoara Iosefin.
Destinată mai ales credincioșilor care frecventează biserica “ Nașterea Maicii Domnului “ a parohiei Iosefin, cartea poate fi de folos studenților teologi, preoților și cercetătorilor interesați de viața culturală, spirituală și bisericească din Banat , “ Țara spicelor de grâu “, întrucât abordează aspecte mai puțin cunoscute, ba chiar uitate, din trecutul nostru, unele articole având un caracter inedit.
Așadar, bucuria duminicală, care ne umple sufletul ori de câte ori participăm la sfânta Liturghie, a fost sporită în duminica a cincea după Rusalii și de prezentarea acestei cărți, primită cu deosebit interes de mulțimea credincioșilor prezenți și de preoții Aurel Sas, venit din SUA și Ovidiu Cozma din Germania.
Praznicul închinat Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon este cinstit în fiecare an cu aleasă bucurie și emoție de către preoții și credincioșii parohiei noastre.
Prezența unui fragment din moaștele acestui martir al credinței, trăitor la sfârșitul veacului al III-lea și la începutul celui de-al IV-lea, în biserica parohială este o mare binecuvântare pentru parohia noastră, pentru orașul Timișoara și pentru toți credincioșii care, „cu credință, cu nădejde și cu dragoste”, vin să se închine aici și să ceară ajutorul lui în necazuri, suferințe și lipsuri.
Anul acesta, prăznuirea sfântului Pantelimon a început în ajunul sărbătorii sale cu Taina Sfântului Maslu, urmată de Vecernia unită cu Litia, la care au participat preoții slujitori ai parohiei și foarte mulți credincioși. Cuvântul de învățătură despre acest tânăr mucenic și „doctor fără de arginți” a fost rostit de preotul paroh Ionel Popescu, vicar eparhial, care a creionat chipul duhovnicesc al sfântului Pantelimon, model de urmat pentru medicii creștini de pretutindeni și pentru tinerii zilelor noastre.
În ziua praznicului, de la ora 8:00 a fost oficiată sfânta Liturghie, soborului preoților parohiei alăturându-se părintele Timotei Anișorac, consilier eparhial, părinții diaconi Constantin Diaconescu și Pantelimon-Răzvan-Florin.
La finalul sinaxei euharistice, racla cu moaștele sfântului Pantelimon, ale sfinților mucenici de la mănăstirea Sfântul Sava, sfântului ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, sfântului Andrei (Șaguna), mitropolitul Transilvaniei și ale sfântului cuvios Irodion de la Lainici a fost deschisă pentru închinare, spre bucuria numeroșilor credincioși prezenți.
Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, să reverse peste noi darurile Sale cele bogate, să ne tămăduiască de neputințele sufletești și trupești și să ne facă părtași negrăitei bucurii cerești!
Sunt momente în viața ce ne-a dăruit-o Dumnezeu, pe care nu le putem „ascunde sub obroc”. Unul dintre acestea, drag sufletului nostru, este împlinirea a 30 de ani de la hirotonia întru episcop, la 20 iulie 1994, a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan al Banatului.
Absolvent al Facultății de Instalații și Automatizări din București (1976), Ioan Selejan a intrat în obștea monahală a mănăstirii Lainici, în anul 1980.
Între anii 1981-1990 a urmat cursurile Seminarului teologic din Craiova și pe cele ale Facultății de Teologie din Sibiu.
Numit stareț al mănăstirii de metanie, viitorul ierarh a primit o bursă de studii la Institutul Biblic din Ierusalim, unde a urmat, în paralel, două cursuri de doctorat, unul în Studii Biblice, celălalt în Egiptologie și Orientalistică.
În anul 1994, a fost hirotesit arhimandrit și numit Superior al Așezămintelor românești de la Ierusalim, Ierihon și Iordan, de unde a fost chemat în țară, pentru a fi ales primul episcop (apoi arhiepiscop onorific) al Episcopiei Covasnei și Harghitei.
La sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, 20 iulie 1994, hramul mănăstirii Toplița, arhimandritul Ioan Selejan a fost hirotonit întru episcop pe seama eparhiei nou înființate.
Înaltpreasfinția Sa a trudit, „cu timp și fără timp”, vreme de două decenii în „eparhia din munți”, pe care a împodobit-o cu biserici și mănăstiri, cu preoți, monahi și monahii, cu așezăminte culturale și filantropice, ziare și reviste, muzee și edituri, nu puține fiind manifestările teologice și cultural-științifice pe care le-a inițiat și organizat. De asemenea, înțeleptul ierarh „Ioan al munților” a întreprins o activitate pastoral-misionară de amploare și de mare folos duhovnicesc pentru credincioșii harghiteni și covăsneni, dar și de păstrare și afirmare a identității naționale, confesionale și lingvistice a românilor ortodocși trăitori pe acele meleaguri.
De zece ani, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan arhipăstorește în „Țara spicelor de grâu”, cum obișnuiește a numi Banatul. Slujirea sa în această parte de țară a început de la mormântul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou, unde se reculege adesea, aflat în modesta biserică monument istoric de la mănăstirea Partoș și așază sub al său omofor, cu dragoste părintească, pe toți clericii și credincioșii Banatului de câmpie, pe monahii și monahiile din străvechile și noile mănăstiri, pe frații și surorile din spitale, din așezămintele de ocrotire a vârstnicilor și copiilor, ba chiar și pe cei privați de libertate și pe „oamenii străzii”, faptele sale de întrajutorare aducându-i apelativul de „Ioan cel milostiv”.
Dacă la cele menționate, sumar, adăugăm implicarea mitropolitului Ioan în rezolvarea unor probleme majore ale Timișoarei și Timișului, preocuparea sa permanentă pentru temeluirea unor instituții medicale regionale, pentru păstrarea, conservarea și promovarea patrimoniului istoric, zidirea de biserici în orașe și în comunele periurbane, grija față de învățământul preuniversitar și universitar, multitudinea activităților social-filantropice desfășurate în folosul semenilor aflați în nevoi și suferințe, atunci vom înțelege pe deplin anvergura slujirii arhierești a Chiriarhului nostru care, „ca orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu…” (Evrei 5, 1).
Așadar, la ceasul acestei binecuvântate aniversări, rugăm pe Părintele ceresc să reverse asupra Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan harul și darurile Sale cele bogate, să-i dăruiască sănătate, putere și încă multe împliniri în misiunea sa de arhipăstor al românilor ortodocși din Banat!
Întru mulți și binecuvântați ani,
Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop și Mitropolit!
Preot dr. Ionel Popescu
În Duminica a VII-a după Sfintele Paști, închinată Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic al Bisericii noastre, preoții și credincioșii parohiei Iosefin au trăit momente de negrăită bucurie și aleasă emoție.
Bucuria noastră a fost sporită de prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, care a săvârșit sfânta Liturghie, împreună cu preoții Ionel Popescu, Cristian Păiș, Florin Carebia, Eugen Babescu și Emanuil Petrulescu, iar emoțiile s-au revărsat peste comunitatea parohială în urma hirotoniei unuia din fiii acesteia întru diacon. Răspunsurile liturgice au fost date de corul „Doina Banatului” al parohiei, dirijat de prof. Florin-Nicolae Șincari.
Absolvent al Facultății de Teologie și al cursurilor de Master la Timișoara, precum și Masterului în limbajul mimico-gestual la Facultatea de Teologie de la Pitești, finanțat de parohie, tânărul Pantelimon (Răzvan-Florin) Ștefan a fost chemat la slujirea de diacon pe seama comunității credincioșilor cu deficiențe de auz și vorbire, păstorită, din anul 2001, de către preotul Eugen Bendariu.
La Sfânta Liturghie au participat mulți credincioși hipo-acuzici, slujba fiind tradusă pentru ei în limbajul mimico-gestual chiar de către preotul Eugen Bendariu.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan a subliniat importanța rugăciunii, cuvântul său de învățătură pornind de la rugăciunea arhierească rostită de Domnul nostru Iisus Hristos după Cina cea de Taină și înaintea Sfintelor Sale Pătimiri mântuitoare.
Importanța rugăciunii și a credinței
Astfel, Înaltpreasfinția Sa a accentuat că Hristos Domnul s-a rugat pentru Sine, ca om, pentru Apostolii și ucenicii Săi și pentru toți cei care vor crede în El, incluzându-ne pe noi, credincioșii de astăzi, dar și pentru cei de mâine și din toate timpurile.
„Hristos s-a rugat pentru Sine, pentru cei care erau lângă El la Cina cea de Taină și pentru noi toți. S-a rugat ca Tatăl să-L preaslăvească, să-L așeze de-a dreapta Sa, așa cum a fost înainte de întemeierea lumii. Gândiți-vă unde era Hristos, Fiul lui Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii: lângă Tatăl și lângă Duhul Sfânt. Sfânta Treime este una și Hristos s-a rugat pentru apostoli și ucenici. Iată ce sentiment de dragoste și prețuire a avut Hristos pentru apostolii și ucenicii Săi. Cu toate că știa că peste câteva ore va fi prins, legat și întemnițat, înainte de a fi încătușat, s-a rugat pentru ei. Ce pildă de urmat! Și eu trebuie să mă rog pentru voi, frații și surorile mele, iar voi să vă rugați pentru cei din dreapta și din stânga voastră. Să acoperim pământul cu rugăciune.Așa cum soarele luminează pământul cu razele sale, peste buni și răi, credincioși și necredincioși, tot așa trebuie să fie și rugăciunile noastre pentru noi și pentru semenii noștri, acoperind tot pământul. Gândiți-vă cu ce trebuie să îmbrace creștinii pământul: cu rugăciune, nu cu foc, nu cu sabie, nu cu obuze și tancuri, ci cu rugăciune. Doamne, revarsă pace din cer între oameni și mai ales în inimile lor”, a spus Părintele Mitropolit Ioan.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția Sa a oferit câteva sfaturi tânărului hirotonit întru diacon și soției sale, studentă la filologie. Împreună, vor lucra la zidirea comunității credincioșilor cu deficiențe de auz și vorbire.
Un moment emoționant
Momentul de la finalul Sfintei Liturghii, când Înaltpreasfinția Sa i-a îmbrățișat cu afecțiune pe cei doi tineri și le-a oferit sfaturi folositoare pentru misiunea lor a fost extrem de emoționant, mulți credincioși având lacrimi în ochi. Emoția a fost, de altfel, firească, pentru că tânărul teolog hirotonit, Pantelimon-Răzvan-Florin Ștefan a crescut practic în această biserică încă din anii școlii gimnaziale, participând în fiecare duminică la sfânta Liturghie.. Acesta este și absolvent al cursurilor post-liceale de asistent medical, ceea ce înseamnă că își va împlini cu succes atât misiunea de slujitor la Altarul bisericii, cât și pe cea de slujitor în domeniul social-filantropic și medical.
O comunitate unită în credință
De 23 de ani, credincioșii ortodocși hipoacuzici din Timișoara se întâlnesc duminică de duminică la Parohia Iosefin, în paraclisul amenajat pentru ei, în anul 2011. Aici, slujbele sunt transpuse în limbajul semnelor, iar enoriașii se bucură de asistență duhovnicească și social-filantropică. Prima liturghie în limbajul semnelor a fost oficiată pe 12 mai 2002 și de atunci, toate slujbele: sfânta Liturghie, sfintele Taine, parastasele sunt oficiate cu regularitate de către părintele Eugen Bendariu. Preacucernicia Sa efectuează, de asemenea, vizite pastorale la domiciliile credincioșilor și la sediul Filialei Timișoara a Asociației Naționale a Surzilor din România, oferindu-le sprijin spiritual și ajutor în rezolvarea problemelor.
Sprijinul Parohiei Iosefin
Comunitatea hipoacuzicilor din Timișoara, formată în anul 2001 cu suportul material și spiritual al Parohiei Timișoara-Iosefin, numără mai bine de 200 de membri de membri. În anul 2011, pentru credincioșii acesteia parohia a amenajat paraclisul „Sfânta Maria”, în demisolul bisericii. Parohia suportă toate cheltuielile necesare întreținerii comunității, asigurându-se că acești credincioși se simt integrați în viața Bisericii.
Prin intermediul Fundației „Preot Ioan Olariu“ și al parohiei, cei mai nevoiași dintre hipoacuzici primesc pachete cu alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte și alte obiecte necesare, iar în preajma sărbătorilor li se oferă copiilor acestei comunități jucării și dulciuri.
Așadar, duminica a șaptea după Sfintele Paști rămâne în sufletul preoților și al credincioșilor Parohiei Timișoara Iosefin ca o sărbătoare de neuitat și un moment de referință pentru comunitatea credincioșilor cu deficiențe de auz și vorbire care, de azi înainte, are un nou slujitor și totodată, un urmaș al părintelui Eugen Bendariu.
Ziua I Plecare din Timisoara spre Aeroport / zbor spre Istanbul. Transfer la Hotel. Cazare.
Ziua II : Mic dejun. Slujba la Biserica Ortodoxa Romana din Istanbul .
După slujba începem descoperirea orașului cu o frumoasa croaziera pe Cornul de Aur si pe Bosfor. Vedem ambele maluri ale strâmtorii ce desparte Asia de Europa . Frumoasele palate ale sultanilor, vizirilor si pasalelor se înfățișează în toata splendoarea. Vedem podurile ce traversează Bosforul precum si zidurile Cetatii Rumeli si Anadolu Hisari. Debarcam in zona Palatului Dolmabahce. Timp pentru vizita la palat. Urcam apoi cu cabina subterana spre Piata Taksim. De aici coboram pe bulevardul comercial Istiklal spre Turnul Galata si Podul Galata. Continuam plimbarea prin centrul istoric al orașului. Timp liber. Cazare
Ziua III : Mic dejun. Plimbare pietonala prin vechea capitala a trei mari imperii . Vedem astăzi Primaria, Moscheia Sehzade, Apeductul lui Valens , Mânăstirea Pantocrator (acum moscheie) , Moscheia lui Suleyman Magnificul, Coloana lui Constantin Porfirogenetul, Moscheia Albastra, Sfânta Sofia, Hipodromul,etc. Timp liber pentru prânz. Vizite opționale la Cisternele lui Teodosie , Palatul Topkapi, Cumpărături in Marele Bazar cu cele 4000 de magazine ale sale. Bazarul Egiptean adăpostește de câteva sute de ani mirodeniile aduse din toata lumea si oferite spre vânzare. Cazare in Istanbul.
Ziua IV Mic dejun. Participare la Slujba Sărbătorii Acoperământul Maicii Domnului la Biserica din Vlaherne cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, Mergem apoi la Patriarhia Ecumenica ( moaștele Sf Ioan Gura de Aur, Grigorie Teologul, etc ) și la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii , apoi la, si apoi la Biserica Chora – Muzeul Mozaicurilor Bizantine. Plecare spre aeroport. Zborul. Transfer de la aeroportul de sosire in Timisoara.
Plecare: 28 septembrie 2024 Preț 800 euro
Pretul include: Pretul nu include:
asistenta turistica / religioasa bacsis soferi/ ghid/ ghizi locali ( 15 euro/pax)
transport cu avion +autocar taxe intrari obiective turistice
3 cazari cu mic dejun hotel 3 * sup asigurarea medicala
Transfer Timisoara- Aeroport de plecare Croaziera pe Bosfor / 25 euro
În duminica a patra după Învierea Domnului, corul de copii „Bucuria” al Colegiului Național Bănățean din Timișoara a poposit din nou în biserica Parohiei Ortodoxe Române Timișoara Iosefin.
Format din elevi ai claselor a IV-a și a V-a, a VIII-a și a XI-a, dirijat și instruit de doamnele profesoare Corina Bichiș și Rebeca Sfercoci, corul a prezentat, în fața numeroșilor credincioși prezenți la sfânta Liturghie, un buchet ales de cântări bisericești, din rândul cărora au făcut parte: „Pe Tine, Doamne, Te slăvesc!, Născătoare de Dumnezeu”, colindul de Paști „Doamne, Iisuse Hristoase”, primele trei strofe din Prohodul Domnului și imnul pascal „Hristos a înviat!”, interpretat în mai multe variante.
Tinerii coriști, îmbrăcați în straie tradiționale, au cântat atât de frumos și cu atâta dăruire, cu vocile lor cristaline, încât au făcut să vibreze de emoție inimile bunilor noștri credincioși, ale părinților și bunicilor veniți împreună cu ei la sfânta biserică.
Școală de elită a țării noastre, Colegiul Național Bănățean din Timișoara este cunoscut pentru performanțele sale instructiv- educative, la care se adaugă, iată, și cele de natură cultural-spirituală.
De altfel, chiar în postul Sfintelor Paști, dascăli de la colegiu au ținut ore de religie chiar în biserica parohiei Timișoara Iosefin. Apropiate geografic, parohia Iosefin și Colegiul Național Bănățean stabilesc, prin asemenea manifestări coral-religioase legături de suflet și de comuniune inter-instituțională, atât de necesare societății în care trăim.
La încheierea minunatului concert coral, elevii au primit pachete cu dulciuri și iconițe din partea parohiei.
