News

Anunțăm cu bucurie apariția unui set de două CD-uri intitulat „Strana bănățeană a Iosefinului ortodox” cuprinzând cântările Sfintei Liturghii, varianta bănățeană. Această apariție inedită se datorează ostenelii clericilor slujitori și a cântăreților bisericești de la parohia Timișoara – Iosefin din protopopiatul Timișoara I: preotul paroh Ionel Popescu, preotul Eugen Babescu, diaconul Marius-Adrian Rumega și cantorii Dumitru-Silviu Sîrbu și Florin-Nicolae Șincari. Acest set de CD-uri a fost înregistrat și imprimat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului. Promotorul acestui proiect inedit este Prea Onoratul părinte Dr. Ionel Popescu, vicar eparhial și conducătorul oficiului parohial Timișoara Iosefin.

Aceste CD-uri își propun să transmită mai departe cântul bisericesc, așa cum a fost interpretat în părțile Banatului din trecut până în prezent, de preoții, cântăreții de strană și credincioșii acestor locuri. De asemenea, interpretarea deosebită a cântărilor Sfintei Liturghii, este utilă credincioșilor din parohiile unde se simte lipsa cântăreților bisericești instruiți special în acest scop, întrucât credincioșii pot învăța, din audierea acestor CD-uri, cântarea de strană, așa cum era ea executată de cântăreții din trecut. Cântările imprimate sunt interpretate riguros și redau cu fidelitate cântările de strană regăsite în culegerile cu cântări de strană ale binecunoscuților compozitori Nicolae Belean, Dimitrie Cusma, Gheorghe Dobreanu, Atanasie Lipovan, Antoniu Sequens și Ioan Teodorovici.

Prin această apariție, parohia Iosefin își continuă tradiția misionară și activitatea cultural-religioasă în cel mai nou cartier istoric al Timișoarei, întemeiat în anul 1744. Parohia Iosefin a fost o prezență constantă în acest cartier din anul 1902, când au fost întreprinse primele demersuri pentru statornicirea parohiei, continuând cu înființarea ei în anul 1912 și apoi cu târnosirea minunatei biserici parohiale în anul 1936. De atunci parohia s-a dezvoltat constant prin activitatea a numeroase organizații parohiale precum corul parohial Doina Banatului, societatea social-filantropică Sfânta Maria, Societatea femeilor creștin-ortodoxe, cantina parohială, comunitatea credincioșilor cu deficiențe de auz și vorbire, și, din 2008, Fundația „Preot Ioan Olariu”.

Acest set de CD-uri poate fi procurat de doritori de la pangarul parohiei Timișoara Iosefin.

Sărbătoarea Învierii Domnului sau a Paștilor stă la temelia credinței noastre, fapt pentru care a fost cinstită într-un mod cu totul deosebit încă din perioada apostolică.

   Sfântul Ipolit (170-236 ), prolific scriitor creștin, a scris lucrarea „Despre Paști”, în care înalță un adevărat imn acestei sfinte sărbători, din care cităm: „O, procesiune tainică, o, sărbătoare duhovnicească, o, Paști divin, tu cobori de la cer până la pământ și urci de la pământ la cer (…). Prin tine moartea a fost biruită și viața a fost dăruită tuturor oamenilor”.

   Fără a apela la considerații de natură filologică, observăm, totuși, că Sfântul Ipolit folosește exprimarea „Paști divin”, în deplină consonanță cu scrierile Vechiului și ale Noului Testament.

   Spre pildă, cartea Ieșirea (Exodul) precizează că sărbătoarea instituită la ieșirea poporului iudaic din Egipt este „Paștile Domnului” (cap. 12, 11 și 48 ).

   Cartea Iosua menționează, la rândul ei că, după intrarea în Canaan, iudeii au sărbătorit „Paștile ( nu Paștele) în șesurile Ierihonului”, iar „a doua zi de Paști au mâncat din roadele pământului acestuia azime și pâine nouă” (Iosua 5,10-11).

Am simțit nevoia de a face aceste precizări pentru că, în ultimii ani, se observă o tendință clară de a înlocui terminologia biblică cu denumiri, expresii, cuvinte care denaturează sensul fundamental al sărbătorii Învierea Domnului.

   În mass-media, în reclamele centrelor comerciale, în felicitările transmise și în conversațiile obișnuite se vorbește tot mai mult despre „Paște” și nu despre Învierea Domnului sau praznicul Paștilor, folosindu-se, totodată, urarea ciudată și chiar hilară de „Paște fericit!”.

   De altfel, la Paști nici nu ar trebui să ne adresăm unii altora asemenea urări, neconforme scrierilor biblice, pentru că Învierea Domnului este, prin excelență, sărbătoarea bucuriei negrăite, care ne umple sufletul de fericire și de certitudinea că și noi suntem „fiii învierii” , pentru că „în Hristos toți vom învia” ( I Corinteni 15,22).

   Așadar, în calitate de creștini este imperios necesar să scriem și să pronunțăm corect numele celei mai mari sărbători creștine, renunțând totodată la urarea cu conotație ierbivoră „Paște fericit” și să ne înveșmântăm gândurile, simțămintele și bucuriile pascale în creștinești doriri, cum ar fi :

   1. Lumina Învierii Domnului să vă lumineze sufletul și familia.

   2. Să petreceți Sfintele Paști cu sănătate, pace sufletească și bucurie duhovnicească.

   3. Bucuria Învierii Domnului să se sălășluiască în sufletul Dumneavoastră.

   4. Hristos Domnul să vă facă părtași sfintei Sale Învieri.

   5. Hristos Cel înviat a treia zi din morți să vă învrednicească de bucuria pe care au avut-o femeile mironosițe.

   Toate acestea sa fie însoțite, însă, de minunată salutare pascală „Hristos a înviat ” și de răspunsul „Adevărat a înviat”, pe care noi creștinii îl rostim, ca pe o neprețuită mărturisire de credință, până la praznicul Înălțării Domnului la cer.

     Preot dr. Ionel Popescu

La Timișoara, comemorarea marelui praznic al Intrării Domnului în Ierusalim, numit în popor și Floriile, a debutat în ajunul sărbătorii, prin îndătinatul pelerinaj al credincioșilor bănățeni cu icoane, flori și ramuri verzi de salcie în mâini.

Procesiunea Floriilor din capitala Banatului a reunit clericii și credincioșii din parohiile urbane, într-o acțiune cu caracter doxologic și anamnetic, actualizând evenimentul din istoria mântuirii, când Mântuitorul Hristos a intrat cu ovații, înainte de sărbătoarea Paștilor, în cetatea Iersusalimului.

Procesiunea a avut două puncte de plecare spre catedrala mitropolitană, pe următoarele trasee:

• Biserica Ortodoxă din Piața Alexandru Mocioni (Küttl) – B-dul 16 Decembrie 1989 – Podul Traian – Catedrala mitropolitană;
• Centrul eparhial – B-dul C.D. Loga nr.7 – Catedrala mitropolitană

Împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, cele două grupuri de pelerini s-au îndreptat, în duh de rugăciune și în armonia imnelor de laudă, spre Catedrala mitropolitană, unde au fost întâmpinaţi de Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei.

Programul liturgic a continuat în interiorul sfântului lăcaș de cult din capitala Banatului, cu săvârșirea Slujbei Vecerniei Mari și a Litiei, oficiată de Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan.

În ajunul praznicului Floriilor, Parohia Timișoara-Iosefin, împreună cu Fundația creștină „Preot Ioan Olariu”, o fundație social – filantropică de dezvoltare comunitară, şi cu sprijinul mai multor credincioși, a venit în sprijinul persoanelor cu nevoi stringente şi a familiilor cu mai mulți copii de pe raza parohiei, oferind hrană caldă, precum și pachete consistente cu alimente, necesare pentru sărbătorile pascale.

Printre beneficiari se numără persoanele vrâstnice, bolnave și cu mulți copii, care au o situație materială precară, sportivi de performanță, elevi și studenți, proveniți din familii dezavantajate economic, dar cu merite deosebite la învățătură. Nu sunt uitați nici credincioșii bolnavi şi imobilizaţi la pat, mulți dintre ei fără vreun aparținător, care sunt vizitaţi de voluntarii parohiei, pentru a le duce, la domiciliu, hrana caldă și pachete cu alimente.

Totodată, Parohia Timișoara-Iosefin, prin implicarea părintelui paroh Ionel Popescu, oferă, ori de câte ori este nevoie, masa de prânz pentru refugiații ucraineni, găzduiți la Centrul de suport al Direcției de Asistență Socială a Municipiului Timișoara. Pe lângă masa caldă, parohia le asigură produse de igienă, jucării și tot ce e necesar pentru un trai decent, lipsit de griji.

Pe lângă programul liturgic zilnic, parohia încheie și dezvoltă mai multe parteneriate ce au ca obiectiv slujirea și ajutorarea oamenilor aflați în nevoi și cu posibilități econimoco-financiare precare. Dintre acestea se evidențiază parteneriatul cu Fundația „Preot Ioan Oariu”, cu „Banca pentru alimente” Timiș și cu Centrul de recuperare pentru copii cu dizabilități „Podul Lung” Timișoara. Un alt parteneriat rodnic este și cel cu Societatea Femeilor Creștin Ortodoxe din Timișoara, în cadrul căruia parohia susține proiectul „Adoptă o familie”. Numai de Paști au fost ajutate 31 de familii cu mai mulți copii, din care 14 familii au copii cu dizabilități și aflați în situații de risc de separare de părinți.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, sâmbătă, 16 aprilie 2022, în ajunul Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, Centrul eparhial organizează, începând cu ora 17:00, tradiționalul pelerinaj al Floriilor, la care vor participa ierarhii noștri, împreună cu preoții și credincioșii parohiilor din Timișoara.

Acest pelerinaj va avea două puncte de plecare spre catedrala mitropolitană, pe următoarele trasee:

1. Ora 17:15 – Biserica Ortodoxă din Piața Alexandru Mocioni (Küttl) – B-dul 16 Decembrie 1989 – Podul Traian – Catedrala mitropolitană;
2. Ora 17:40 – Mitropolia Banatului – B-dul C.D. Loga nr.7 – Catedrala mitropolitană, unde va continua cu slujba Vecerniei mari, unită cu Litia.

Pelerinajul de Florii, călătorie spirituală în duh și adevăr, este o chemare la rememorarea momentelor derulate în urmă cu 2000 de ani și la urmarea lui Hristos pe drumul spre Înviere.

Vineri, 18 martie a.c., poetul, prozatorul, eseistul și criticul literar Eugen Dorcescu a împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani.

Momentul aniversar, de o simplitate înălțătoare, a debutat cu o emoționantă rugăciune de mulțumire, oficiată de către părinții protopopi Zaharia Pereș și Ioan Bude, împreună cu semnatarul acestor rânduri, în biserica parohiei Timișoara Dacia.
Intelectual creștin, preocupat de probleme existențiale, Eugen Dorcescu își trăiește viața în comuniune cu Dumnezeu, Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, izvorul din care soarbe, cu nesaț, „apa cea vie” și o transpune apoi în prețioasa și nepieritoarea sa creație.
De aceea, la sărbătorirea celor opt decenii de viață dăruite de Părintele ceresc, POETUL nu putea fi decât în biserica unde s-a cununat, pentru a-L preamări pe Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute și a-I mulțumi pentru toți talanții de care L-a învrednicit și pe care nu i-a risipit, ci i-a înmulțit pentru sine, pentru familie, pentru societate, țară și neam, precum și pentru marea familie a literaturii române.
M-a impresionat profund gestul poetului creștin Eugen Dorcescu de a-și aduce ofranda de mulțumire din potirul inimii sale la altarul bisericii și, în acele clipe binecuvântate, gândul meu a zburat spre Ierusalimul de acum 2000 de ani.
Domnul nostru Iisus Hristos, cu sfânta Sa Maică și cu dreptul Iosif au pornit, din frumoasa Galilee, cu prilejul marii sărbători a Paștilor iudaice, cum era rânduiala vremii, ca să se închine la templul din Ierusalim. La încheierea sărbătorii, Maria Fecioara, dreptul Iosif și ceilalți pelerini din Nazaret au plecat pe drumul de întoarcere, gândindu-se că Iisus, Pruncul de 12 ani, „este în ceata călătorilor de drum”. Observându-I, însă, lipsa, s-au întors să-L caute și, după trei zile, L-au aflat în Casa Domnului, „în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i”.
Tulburată și îngrijorată de cele întâmplate, Sfânta Sa Maică I-a spus cu reproș: „Fiule, de ce ne-ai făcut nouă așa? Iată, tatăl tău și eu Te-am căutat îngrijorați”. Răspunsul Pruncului de 12 ani este cu adevărat minunat: „De ce era să Mă căutați? Oare, nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuia să fiu?” (Luca 2, 41-49).
„În cele ale Tatălui ceresc” și-a dorit poetul, prozatorul, eseistul și traducătorul Eugen Dorcescu să-și aniverseze ziua de naștere. De fapt, nici nu se putea altfel. Un om credincios, un artist, scriitor, medic ori om de știință, este conectat permanent la realitățile spirituale, străduindu-se să armonizeze știința cu credința, cultura cu spiritualitatea și viața sa cu principiile credinței și ale moralei evanghelice. Iar Eugen Dorcescu face parte din rândul acestor oameni luminați, în viața cărora credința ocupă un loc primordial.
POETUL Dorcescu, înveșmântat mereu în hlamida frumoaselor trăiri spirituale, a gândurilor și ideilor care-l frământă, arde, zi și noapte, pentru a le așterne pe hârtia albă, aidoma candelei la icoană, până se termină uleiul.
Asemeni profeților din vechime, el știe, însă, că poezia este manifestarea Duhului și că, unde vorbește Duhul lui Dumnezeu, acolo se înfiripă poezia. De aceea, așezându-se la masa creației, ni-l imaginăm invocând ajutorul lui Dumnezeu, precum Samuel de odinioară: „Vorbește, Doamne, că robul Tău ascultă!”
Fire nobilă, sensibilă, de factură enciclopedică, „cu vocație de poet metafizic”, Eugen Dorcescu a creat o operă monumentală, studiată deja în „școala” creată de soția sa, doamna profesoară Mirela-Ioana Dorcescu. Familie de oameni truditori întru sporirea binelui și frumosului pe pământ, Mirela-Ioana și Eugen Dorcescu și-au transformat casa într-un veritabil laborator de creație literară și științifică, într-o tainiță spirituală din care înmuguresc și rodesc frumuseți literare, ce poartă pecetea înaltei cugetări și a filosofiei curate, dar și a deplinei armonii, a luminii, păcii și a bucuriei inefabile.
Bisericii, al cărei fiu este, Eugen Dorcescu i-a dăruit o transpunere în versuri a trei dintre cărțile didactico-poetice ale Vechiului Testament: Psalmii în versuri (1993, 1997), Eclesiastul în versuri (1997), Pildele (Proverbele) în versuri (1998), incluse, împreună cu Rugăciunea regelui Manase, în antologia Biblice (2003, reeditată în 2021).
Prin aceste capodopere de o frumusețe literară și religioasă aparte, Eugen Dorcescu își înscrie numele în ceata oamenilor de cultură și a poeților de factură mistică, iubitori de scrierile sfinte nu doar pentru valoarea lor istorică și literară, ci mai ales pentru că ele cuprind cuvântul lui Dumnezeu, „Care rămâne în veac”.
Un om care-l iubește pe Dumnezeu, care citește Biblia cu evlavie, care transpune anumite cărți sfinte în versuri și se hrănește duhovnicește din aceste scrieri inspirate, este un om bun, curat sufletește, cucernic, cinstit, credincios, un om care are ceva de spus lumii și acest lucru este mai important decât orice.
Eugen Dorcescu este, indubitabil, un asemenea OM. Despre el s-a scris și se va scrie și mai mult de acum înainte. Opera sa valoroasă își așteaptă exegeții, cercetătorii și mai ales cititorii.
Eugen Dorcescu face parte, de asemenea, din rândul semenilor pe care dacă-i întâlnești pe cărările vieții, nu-i mai uiți niciodată. Sunt fericit, MAESTRE, că ne-am întâlnit și ne-am cunoscut.
Bunul Dumnezeu să Vă dăruiască Harul și darurile Sale cele bogate, sănătate și putere, să Vă lumineze mintea și sufletul, „întru mulți și binecuvântați ani!”

pr. dr. Ionel Popescu
sursa: armoniiculturale.ro

Adunarea generală a fundației parohiale „Preot Ioan Olariu” s-a ținut luni, 21martie a.c., în sala de festivități „Preot Ioan Imbroane”, a parohiei Timișoara Iosefin. Ordinea de zi a acestei adunări a cuprins următoarele puncte : raportul președintelui fundației cu privire la activitățile desfășurate în anul 2021; raportul financiar la data de 31 decembrie 2021; raportul cenzorului; proiectul „Sprijin la distanță – o șansă pentru fiecare”; aprobarea situației financiare pe anul 2021; stabilirea cotizațiilor pe anul 2022; propuneri de activități pe anul 2022 și diverse.

Raportul de activitate pe anul trecut a scos în evidență faptul că, în condițiile generate de pandemie, fundația s- a implicat activ în comunitate și a ajutat financiar familii cu mulți copii, credincioși vârstnici, cu probleme de sănătate și totodată materiale și a susținut parohia în distribuirea hranei calde la 40 – 50 de persoane, inclusiv la acordarea a sute de pachete cu alimente de Sfintele Paști, de hramul bisericii și de Crăciun. Prin fundația noastră este achitată o masă de prânz în fiecare zi de sâmbătă pentru zecile de mame care au copiii internați la Spitalul „Louis Țurcanu” și zilnic pentru zece copii, cazuri sociale, la cantina Școlii „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul”. Două familii din Recaș și Ghiroda Veche, ale căror case au fost distruse în incendii au primit ajutor 4000 și respectiv 7000 de lei, o fetiță supusă unei intervenții chirurgicale la ochi a primit suma de 10 000 lei, iar familiei formată dintr-o mamă cu 9 copii i-a fost acordată suma de 13 000 lei, bani cu care și-a cumpărat un teren pentru construirea unei case la Cebza.

În colaborare cu Asociația „Observă & Ajută” din București / Germania, fundația noastră a acordat zece calculatoare complet echipate la zece elevi premianți. De asemenea, ajutoare financiare, îndeosebi pentru achiziționarea de echipamente medicale, au fost acordate unor unități medicale din orașul nostru. Cel mai important proiect derulat de fundație in ultimii ani este de departe, cel intitulat „Sprijin la distanţă – O şansă pentru fiecare copil şi tânăr de a accede, în mod egal, la educaţie şi la valorile culturii, ca formă de refuz a izolării şi marginalizării provocate de sărăcie”. Prin acest proiect, elevi și studenți care provin din familii nevoiașe, primesc burse lunare din partea fundației, pentru putea să-și finalizeze studiile.

Membrii fundației au apreciat activitatea desfășurată și au făcut propuneri concrete de activități pe anul 2022. A fost remarcat însă și faptul că, având în vedere problemele materiale cu care se confruntă mulți semeni, ar fi mare nevoie de implicarea mai multor credincioși în activitatea social-filantropică, mai ales tineri. Milostenia este o virtute bine plăcută lui Dumnezeu, Care ne îndeamnă să dăm mâncare celui flămând, să-l îmbrăcăm pe cel gol, să-l vizităm pe cel bolnav…, așa cum ne învață Hristos Domnul: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui”.

La data de 20 martie, Biserica noastră îi cinstește pe Sfinții Cuvioși Mucenici uciși de agareni/sarazini în mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit, situată în pustiul Iudeii, nu departe de Betleem. Mănăstirea, cu o istorie neîntreruptă de 1500 de ani, a fost ctitorită de Sfântul Sava, între anii 482 – 486 și a pătimit de multe ori din pricina năvălirilor. În anul 614, mănăstirea a fost atacată de către perși, chiliile au fost distruse și sute de monahi au fost uciși. Pe la anul 800, au avut loc mai multe năvăliri ale sarazinilor sau agarenilor ( descendenți din Agar, slujnica Sarei, soția lui Avraam, amintită în cartea Facerea, cap. 16), musulmani arabi, urmașii lui Ismael, fiul lui Agar. În Postul Paștilor, năvălitorii au atacat de două ori mănăstirea Sfântul Sava: la 13 martie, săptămâna dinaintea Floriilor, când au fost uciși 13 monahi și foarte mulți au fost răniți și la 20 martie, chiar în Joia Mare. Atacul din 20 martie a fost de o cruzime inimaginabilă. În cartea „Viețile Sfinților” se menționează că, pentru a fi cruțați, monahilor li s-au cerut 4000 de galbeni și Sfintele Odoare ale mănăstirii. Neavând aceste bunuri, „au fost uciși, fără cruțare. Pe unii săgetându-i cu săgețile, altora tăindu-le capul cu săbiile, pe alții tăindu-i în două, altora tăindu-le mâinile și picioarele, iar pe alții ucigându-i cu pietre”, 18 dintre ei fiind asfixiați în peștera Sfântului Sava. Din rândul acestor Cuvioși Mucenici au făcut parte sfinții Ioan, Serghie și Patrichie. Monahii care s- au ascuns prin grotele din pustiul Iudeii și au scăpat cu viață, i-au îngropat pe frații lor uciși, moaștele lor fiind păstrate în biserica Sfântul Nicolae din incinta mănăstirii. Istoria pătimirii acestor Cuvioși Mucenici a fost scrisă de monahul Ștefan Savaitul, viețuitor al mănăstirii. Fragmente din moaștele acestor martiri ai Bisericii au fost dăruite unor catedrale, biserici și mănăstiri din țara noastră, din rândul cărora fac parte catedralele din Iași și Sibiu. Cu binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel, cu aprobarea Mitropolitului Nicolae și prin bunăvoința Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Laurențiu, la data de 10 mai 2014  am primit în dar un fragment din moaștele Sfinților Cuvioși Mucenici de la mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit, care a fost așezat în biserica parohială, spre bucuria și folosul duhovnicesc al tuturor închinătorilor. Pentru rugăciunile acestor Cuvioși Mucenici, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește – ne și ne mântuiește pe noi păcătoșii !

Preot Dr. Ionel Popescu

Cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Ioan, Fundația „Preot Ioan Olariu” și parohiile Timișoara Iosefin, Timișoara Cetate, Timișoara „Sfântul Ilie” Fabric, Moșnița Nouă și Orțișoara, au derulat o acțiune de colectare a unor bunuri pentru vecinii noștri din Ucraina, încercați de lipsuri, necazuri și suferințe pricinuite de agresiunea militară declanșată împotriva lor.
La chemarea preoților parohi, credincioșii au răspuns cu dragoste creștinească și, în doar trei zile au donat sute de kilograme de alimente neperisabile, medicamente, truse medicale, produse igienico-sanitare, pături, pilote, etc.
Aceste bunuri au fost transportate la Sighetu-Marmației cu o autoutilitară pusă la dispoziție de parohia ucraineană din Timișoara, miercuri, 9 martie a.c., de unde vor fi trimise în Ucraina.

Mulțumind părinților parohi, credincioșilor și membrilor Fundației „Preot Ioan Olariu” pentru ajutorul frățesc acordat vecinilor noștri ucraineni atât de greu încercați în aceste vremuri de război, rugăm pe Tatăl ceresc să le dăruiască tuturor sănătate și mântuire și să readucă pacea în Ucraina și în toată lumea!

Patriarhia Română și Federaţia Filantropia se alătură eforturilor de la nivel național de a oferi sprijin refugiaţilor din Ucraina, punând la dispoziție paltforma www.ajutacubucurie.ro.

În aceste vremuri de criză, Patriarhia Română și Federația Filantropia încearcă să dea o mână de ajutor persoanelor afectate de conflictul dintre Rusia şi Ucraina. Momentele pline de durere prin care trec persoanele refugiate din calea războiului pot fi ameliorate cu rugăciune și solidaritate din partea noastră.