News

La 30 iunie a.c. se împlinesc 102 ani de la nașterea preotului Ioan Olariu, iar în data de 5 septembrie, 20 de ani de la nașterea sa în veșnicie.

Ca în fiecare an, părintele Ioan a fost pomenit, cu evlavie și recunoștință, în biserica “Nașterea Maicii Domnului “din Iosefin, unde a slujit între anii 1972-2005.
Născut în localitatea Cebza, cunoscută și datorită mănăstirii cu același nume, ctitorită prin secolul al XV-lea, Ioan Olariu a fost crescut de părinții săi în duhul bun al credinței strămoșești, întreținut de vatra monahală și de biserica mănăstirească de lemn, în incinta căreia se află izvorul făcător de minuni.

Fiu de țărani credincioși, copilul Ioan a iubit rugăciunea și avut rezultate foarte bune la școală, fapt pentru care nu a rămas să lucreze pământul, ci a urmat cursurile Școlii Normale ( azi Liceul “Carmen Silva”) din Timișoara și ale Școlii de ofițeri de la Ineu.
Din dragoste față de Dumnezeu și de Biserică, s-a înscris apoi la Academia Teologică, refugiată de la Oradea la Timișoara, după Diktatul de la Viena și a devenit preot în satul natal, la Gaiu Mic și la Deta, unde a funcționat, vreme de 10 ani, și ca protopop.
Având o solidă pregătire teologică, pastorală și didactică( era și învățător), a fost transferat, în anul 1972, la parohia Timișoara Iosefin, unde a slujit 27 de ani. Câțiva ani a fost și misionar protopopesc, calitate în care s-a ocupat îndeosebi de formarea pastorală, duhovnicească și administrativă-bisericească a preoților.

În anul 1990, mitropolitul Nicolae Corneanu, la propunerea Părintelui Patriarh Daniel, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, a înființat ziarul eparhial “Învierea”, al cărui redactor a fost numit preotul Ioan Olariu. Pasionat de studiu, preotul Olariu nu a făcut doar munca obișnuită a redactorului, ci a îmbogățit paginile acestei foi bisericești cu numeroase articole, pe teme de actualitate pastorală ori teologică, atât de necesare în perioada postdecembristă, când se simțea o lipsă acută de literatură teologică.

De asemenea, părintele Ioan Olariu a fost printre primii preoți ai Timișoarei care a pășit în școlile de pe raza parohiei și, având pregătirea pedagogică de specialitate, a predat religia multor generații de elevi.

Implicat în activitățile filantropice derulate la nivelul orașului și al eparhiei, parintele Ioan a colaborat îndeaproape cu credincioasele din Societatea Femeilor Creștin-Ortodoxe din Timișoara și, cu sprijinul lor, a pus bazele unei cantine pentru nevoiași, existentă și azi.
Preot vrednic, orator de excepție, duhovnic ascultat, înțelept, blând și răbdător, milostiv și echilibrat, preotul Ioan Olariu a fost promovat în forurile de conducere ale eparhiei și în cele ale Patriarhiei Române, pentru multiplele sale împliniri pastorale fiind distins cu cea mai înaltă distincție: Crucea Patriarhală.

Cei ce am slujit împreună cu el și credincioșii care l-au cunoscut, iubit și apreciat, îl purtăm în rugăciune, ne folosim încă de sfaturile și învățăturile sale și avem în suflet chipul său luminos, cu ochi pătrunzători, mereu aureolat de un zâmbet ce iradia bunătatea inimii sale și dragostea nefățarnică față de toți oamenii.

Credința, nădejdea, pacea interioară, slujirea curată la altar și familia unită în jurul lui, l-au ajutat să treacă peste cele mai grele încercări ale vieții pământești: pierderea soției și a fiicei lor.

Și după aceste suferințe, părintele Ioan Olariu a rămas în mijlocul familiei și al credincioșilor, s-a rugat pentru ei, a sfătuit și mângâiat, a spovedit și i-a împărtășit cu Sfintele Taine, ducându-și povara suferinței cu demnitate, răbdare și har de la Dumnezeu.

Pomenirea lui din neam în neam!

Marți, 10 iunie 2025, la Caransebeș a avut loc, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, întâlnirea absolvenților acestei cunoscute școli teologice, promoția 1975.

Tradiționala întâlnire, la care a participat și părintele profesor univ. dr. Sorin Cosma, a început cu slujba de Te Deum oficiată în biserica monument istoric „Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”, așezată în mijlocul „cimitirului istoric “ al orașului, cum l-a denumit Nicolae Iorga și a continuat cu Parastasul săvârșit pentru foștii ierarhi și profesori de Teologie trecuți la Domnul și a celor 32 de preoți absolvenți, care s-au „mutat din moarte la viață”.

Momentele emoționante trăite în biserica unde preoții absolvenți cântau altădată la strană sau din cafas și participau la orele practice de Omiletică și Catehetică, au continuat cu  depunerea de candele și rugăciune de pomenire la locurile de veci ale unora din foștii dascăli ai seminarului.

După aceste clipe de emoție adâncă, părintele profesor Cosma și preoții absolvenți, împreună cu doamnele preotese, s-au îndreptat spre Centrul episcopal al Caransebeșului, fostul sediu al seminarului și au vizitat Colecția muzeală care grăiește despre vechimea și importanța eparhiei din Banatul de munte în viața bisericească, culturală și națională a românilor ortodocși din această parte de țară.

Așa numita „ora de dirigenție “, coordonată de părintele profesor Sorin Cosma a fost ținută, apoi, în sala de festivități „Mitropolit Nicolae Corneanu ” a episcopiei.

La „strigarea catalogului” au răspuns prezent doar 27 de preoți absolvenți, 32 dintre foștii colegi nemaifiind printre noi,  în vreme ce 9 nu au putut participa din motive familiale si de sănătate.

Rând pe rând, fiecare a relatat, cu emoții greu de stăpânit, cum și-au împlinit misiunea de slujire a lui Dumnezeu și a oamenilor, ce bucurii duhovnicești au avut ori prin ce încercări și necazuri au trecut. Spusele lor au fost completate, la rugămintea părintelui profesor, de doamnele preotese care le-au fost alături, „la bine și la greu„, în anii mulți de slujire.

Astfel, din mărturisirile împărtășite a rezultat că fiecare în parte a lucrat, „cu dăruire în via Domnului” , după talanții primiți de la Tatăl ceresc. Pe unii i-a ajutat Dumnezeu să ctitorească una sau chiar două biserici și alte așezăminte parohiale, alții au împodobit cu pictură, mobilier și obiecte de cult sfintele lăcașuri în care au slujit 35, 40, 45 sau 50 de ani,  fără întrerupere.

Nu puțini preoți absolvenți ai seminarului au urcat treptele slujirii la catedră,  la facultățile de Teologie și la seminariile din partea de sud-vest, de vest și de nord a țării noastre, au studiat peste hotare și au publicat cărți de referință în domeniul teologic.

De asemenea, din rândul foștilor elevi seminariști s-au ridicat preoți care au activat zeci de ani în activitatea administrativă-bisericească, doamnele preotese fiind implicate în sectoarele social-filantropice, în fundațiile și asociațiile bisericești.

Mai mult de atât, a fost subliniată slujirea „cu timp și fără timp” a credincioșilor încredințați spre păstorire, cu cuvântul și cu fapta, cu toții mărturisind că prin aceasta se simt împliniți din punct de vedere spiritual.

La finalul acestei impresionante revederi colegiale, preoții absolvenți au trăit momente de adâncă emoție și în paraclisul episcopal, unde se țineau, în urmă cu zeci de ani, orele practice de liturgică, omiletică și de catehetică, precum și rugăciunea de seară.

Pentru toate bucuriile și emoțiile acestei zile de neuitat, foștii absolvenți ai acestei „Alma mater” a învățământului teologic bănățean, care au studiat aici cu mult curaj în vremurile grele ale comunismului, veniți acum din eparhiile Maramureșului și Sătmarului, ale Oradiei, Sălajului, Hunedoarei, Aradului, Timișoarei și Caransebeșului, au mulțumit, cu lacrimi și recunoștință, bunului Dumnezeu, dascălilor care i-au format intelectual și moral și părinților trupești care s-au jertfit pentru ca ei să devină slujitori ai Bisericii.

sursa: https://www.episcopiacaransebesului.ro/stiri/2025/06/revedere-colegiala-la-50-de-ani-de-la-absolvirea-seminarului-teologic-din-caransebes/

La cincizeci de zile după Învierea Domnului Iisus Hristos, Biserica noastră a rânduit două praznice împărătești: Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile) și Sfânta Treime, ambele fiind și sărbători legale, adică zile libere.

Despre vechimea și importanța sărbătorii Pogorârea Sfântului Duh grăiește cartea Faptele Apostolilor (cap. 2), scrisă de Sfântul Evanghelist Luca: „Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede și a umplut casa unde ședeau ei (Apostolii – n.n.). Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi…” (v. 1-4).

Așadar, la cincizeci de zile după Înviere, sărbătorim minunea Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, în urma căreia ei au primit darul vorbirii în limbi necunoscute, nevorbite până atunci, dar care au fost înțelese de miile de credincioși veniți la Ierusalim, din Țara Sfântă și din diaspora, pentru a sărbători Cincizecimea, prilejuită de începutul secerișului și de primirea Decalogului de către Moise.

În ziua aceasta sfântă, sfântul Apostol Petru și ceilalți apostoli au predicat în Cetatea Sfântă și, în urma acestei predici, s-au botezat 3000 de suflete: copii, tineri și vârstnici, bărbați și femei, astfel fiind întemeiată, istoric sau în chip văzut, Biserica noastră creștină. De aceea, praznicul este numit și Duminica Mare, Duminica Verde, Ziua Duhului Sfânt sau Rusaliile. Cu acest prilej, bisericile se împodobesc cu ramuri de tei, nuc, stejar etc., simbol al limbilor de foc care s-au pogorât peste Apostoli, dar și ca îndemn de a ne împodobi și noi sufletele cu darurile Sfântului Duh.

Pentru că din Biserică facem parte toți cei botezați în numele Sfintei Treimi, adică și cei adormiți în Domnul, în sâmbăta Rusaliilor, la Moșii de vară, se face pomenirea moșilor, strămoșilor, părinților, fraților și surorilor, a tuturor celor care s-au „mutat de pe pământ la cer”, întru nădejdea învierii și a vieții veșnice, prinoasele binecuvântate fiind oferite ca pomană pentru iertarea păcatelor celor morți.

În Duminica Pogorârii Sfântului Duh, Liturghia este unită cu Vecernia, ca simbol al unității dumnezeiești în Sfânta Treime. În slujba aceasta specială, numită și „Vecernia plecării genunchilor”, sunt incluse 7 rugăciuni, pe care le citim și le ascultăm îngenunchiați, ca semn al smereniei și pentru a fi vrednici să primim harul Sfântului Duh.

Ziua a doua a sărbătorii Rusaliilor este închinată cinstirii Sfintei Treimi, adică a lui Dumnezeu, Cel Unul în ființă, dar întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh – învățătură fundamentală a Bisericii noastre. Învățătura despre Treimea Sfântă s-a descoperit în cărțile Bibliei și a fost formulată de Sfinții Părinți la primele două Sinoade Ecumenice.

Din rânduiala acestei sărbători face parte și slujba de binecuvântare a holdelor, țarinelor, grădinilor și a întregului mediu înconjurător, lăsat de Tatăl ceresc în grija și responsabilitatea noastră.
Astfel, după sfânta Liturghie, am ieșit în fața bisericii, am săvârșit Sfințirea mică a apei și am binecuvântat spicele de grâu, pe care le așezăm, ca simbol al sfințeniei, la icoane și la intrarea în casă, rugând pe bunul Dumnezeu să sporească roadele pământului și să avem pe masă „pâinea cea de toate zilele!”.

Sfintele Rusalii au fost pentru noi, preoți și credincioși deopotrivă, nu zile de minivacanță, ci prilej binecuvântat de a spori rugăciunea, de a ne întări în credință, de a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra noastră și de a-L ruga să ne învrednicească de harul Sfântului Duh, „Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, Care a grăit prin proroci!”

Înălțarea Domnului sau Ispasul se prăznuiește la 40 de zile după Învierea Domnului nostru Iisus Hristos și este o sărbătoare apostolică.

Amintită în Constituțiile Apostolice, Înălțarea Domnului este menționată în secolul al IV-lea de cel mai cunoscut istoric creștin al primelor veacuri, Eusebiu de Cezareea. Întru cinstirea acestui moment însemnat din istoria mântuirii neamului omenesc, Sfânta împărăteasă Elena a ridicat o biserică impunătoare pe Muntele Măslinilor de la Ierusalim, exact pe locul de unde Fiul lui Dumnezeu s-a înălțat la ceruri.

Sfântul evanghelist Luca scrie că, după Înălțarea Domnului la ceruri, apostolii s-au întors la Ierusalim “cu bucurie mare”. Cu aceeași bucurie este cinstită această sărbătoare de atunci și până acum, întrucât cu toții avem certitudinea că Hristos Domnul nu și-a părăsit trupul, ci s-a înălțat ca Dumnezeu-Om și s-a așezat la dreapta Tatălui. Așadar, El s-a pogorât pe pământ ca să ne înalțe la Sine. Ne-a deschis tuturor ușa Împărăției lui Dumnezeu, însă dobândirea mântuirii depinde de noi, de modul în care ne trăim viața conform Evangheliei Sale.

În această zi de aleasă prăznuire, Biserica noastră a rânduit, încă din anul 1920, să-i pomenim pe eroii neamului “din toate timpurile și din toate locurile”.

Sfântul Sinod a hotărât ca și Catedrala Națională, aflată acum aproape de finalizare, să aibă hramul principal Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor. În piciorul Sfintei Mese din altarul Catedralei Patriarhale au fost așezate, de altfel, 1684 de pagini cu numele tuturor eroilor români cunoscuți, care sunt pomeniți și cinstiți la toate slujbele, așa după cum sunt pomeniți în toate bisericile noastre.

La sărbătoarea Înălțării Domnului, eroii români au fost cinstiți cu evlavie, recunoștință și prin sfântă rugăciune de pomenire și la parohia Timișoara Iosefin.

După sfânta Liturghie, preoții și credincioșii am ieșit la troița dintre biserică și clopotniță și am oficiat Parastasul pentru “ostașii, eroii și luptătorii români, căzuți pe câmpurile de luptă, în lagăre și închisori”, pentru apărarea gliei strămoșești, pentru unitatea națională, pentru libertate și credință.

Bunul Dumnezeu să le așeze sufletele în cetele drepților Săi și să reverse pacea peste țara noastră și peste întreaga omenire!

Duminică, 25 mai 2025, la Biserica Ortodoxă Sfântul Ștefan cel Mare din Viena, credincioșii au avut parte de un eveniment deosebit, în care rugăciunea, mărturisirea credinței și comuniunea au fost unite într-o zi plină de binecuvântări și învățătură.

Sfânta Liturghie a fost slujită de un sobor de preoți, în frunte cu Arhimandritul Nicodim Petre, consilier al Sectorului Misiune din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor și pr. prof. dr. Ionel Popescu, vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, alături de preoții parohiei. Atmosfera liturgică a fost una de profundă reculegere, completată de frumoasa cântare corală și de participarea numeroasă a credincioșilor, între care s-au remarcat mulți tineri.

Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de părintele Ionel Popescu, care a tâlcuit Evanghelia duminicii, punând accentul pe Lumina care vine de la Hristos cel Înviat – o lumină care nu doar că strălucește în întunericul lumii, dar cheamă pe fiecare credincios să devină purtător de lumină în viața de zi cu zi.

La finalul slujbei, Arhimandritul Nicodim Petre a rostit un cuvânt de suflet adresat părinților, subliniind rolul esențial pe care aceștia îl au în educația religioasă a copiilor.

După Sfânta Liturghie a urmat în Sala Parohială lansarea volumului „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub Tricolor – Decembrie ’89”, semnat de pr. dr. Ionel Popescu. Cartea evocă momentele tulburătoare ale Revoluției din 1989, aducând în prim-plan curajul și jertfa unor slujitori ai altarului care, în plină prigoană comunistă, au fost alături de popor, purtând nu doar crucea misiunii preoțești, ci și drapelul speranței și al libertății.

Tinerii, prezenți în număr mare, au ascultat cu emoție mărturia părintelui Popescu despre evenimentele dramatice de la Timișoara, au adresat întrebări și au înțeles mai bine costul libertății câștigate.

După-amiaza, tinerii s-au reunit într-un moment de dialog deschis cu Arhimandritul Nicodim Petre, într-un cadru prietenos, în care s-au discutat teme legate de credință, identitate și provocările vieții de zi cu zi.

Discuția a fost urmată de o agapă frățească a tinerilor, care a devenit prilej de apropiere, schimb de idei și întărire a sentimentului de comunitate.

Bucuria zilei a fost întregită de aniversarea zilei de naștere a bunului nostru părinte Florin Corduneanu, căruia îi urăm

La mulți și binecuvântați ani!!!

sursa: https://www.facebook.com/100070605439632/posts/724799776550197/?rdid=oJPnlETB8DpxEkvr#

În duminica a patra după Învierea Domnului, grupul coral „Bucuria” al Colegiului Național Bănățean din Timișoara, dirijat de dna profesoară Corina Bichiș, asistată de dna profesoară Rebeca Sfercoci, a susținut un concert de cântări pascale în biserica “Nașterea Maicii Domnului “a parohiei Timișoara Iosefin.

Tinerii interpreți, provenind din clasele pregătitoare și gimnaziale ale cunoscutei școli timișorene, au început cu imnul de laudă adresat lui Dumnezeu, „O, Doamne, către Tine”, au continuat cu „Născătoare de Dumnezeu”,  „Doamne, Iisuse Hristoase” și condacul „Cu trupul adormind”.

Oaspeții noștri, înveșmântați în frumoase straie naționale, au încheiat emoționantul concert cu cântarea bisericească „Hristos din morți a înviat” și  „Hristos a înviat”, interpretat în limba română și în limba greacă.

Ca de fiecare dată, coriștii, însoțiți de părinți și de rudenii, au fost primiți cu bucurie de preoții și credincioșii prezenți în număr foarte mare la sfânta Liturghie și au fost răsplătiți cu un mic dar din partea parohiei.

Prin asemenea manifestări bisericești și corale, Colegiul Național Bănățean, pe lângă activitățile didactice de excepție, contribuie la păstrarea și perpetuarea culturii, a spiritualității și tradițiilor noastre naționale, atât de importante acum și totdeauna.

În Duminica a patra după Sfintele Paști, preoții și credincioșii parohiei Timișoara Iosefin au trăit momente de aleasă bucurie și înălțare duhovnicească. Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, a poposit în biserica închinată praznicului „Nașterii Maicii Domnului”, a participat la sfânta Liturghie oficiată de părintele vicar Ionel Popescu, împreună cu părinții slujitori ai parohiei, cărora li s-a alăturat părintele profesor Petru Pantiș de la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu.

Credincioșii au umplut lăcașul sfânt încă din timpul Utreniei, mulți dintre ei împărtășindu-se cu Sfintele Taine. Răspunsurile liturgice au fost date, ca în fiecare duminică, de corala parohială „Doina Banatului”, dirijată de profesorul Florin-Nicolae Șincari.

La momentul îndătinat, Părintele Mitropolit Ioan a adresat numeroșilor credincioși prezenți un foarte bine documentat și emoționant cuvânt de învățătură. Astfel, Înaltpreasfinția Sa a subliniat, printre altele, răbdarea de care a dat dovadă bolnavul la care face trimitere Evanghelia duminicală, dublată de nădejde și credință în Dumnezeu. Hristos Domnul nu i-a spus celui suferind de 38 de ani: „Iertate îți sunt păcatele”, așa cum a procedat cu alți suferinzi, ci L-a întrebat direct: „Voiești să te faci sănătos?” Și, urmare dorinței aceluia, îndată L-a tămăduit.

Mântuitorul respectă, așadar, libertatea pe care i-a dăruit-o Dumnezeu omului. Cei care erau de față l-au văzut pe fratele lor vindecat, dar nu au văzut lucrarea lui Dumnezeu, a menționat Chiriarhul. Nu i-a impresionat minunea ce a avut loc în fața lor, ci i-a scandalizat faptul că cel tămăduit își purta patul/rogojina pe umăr sâmbăta, în drum spre templu.

Așa suntem și noi uneori: nu mergem în templu, adică la biserică, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care ni le dăruiește, ci ne luăm rogojina/mașina și, în ziua Duminicii, ne ocupăm de aspectele materiale ale vieții noastre.

Bolnavul salvat după o suferință de 38 de ani a mers la templu, a mulțumit lui Dumnezeu și a vestit tuturor că Mântuitorul Iisus Hristos L-a vindecat. Acolo s-a întâlnit din nou cu Binefăcătorul său, Care i-a spus: „Iată, te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău.” La biserică învățăm, deci, să nu mai păcătuim, pentru că păcatul este un obstacol în calea noastră pe cărarea mântuirii, ținta finală a fiecărui credincios, a concluzionat Părintele Mitropolit Ioan.

La finalul sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția Sa, împreună cu soborul preoților, înconjurați de mulțimea credincioșilor, a binecuvântat lucrările de reabilitare capitală a lumânărarului, aflat la baza turnului-clopotniță al bisericii.

Amenajat în urmă cu peste 20 de ani, spațiul respectiv s-a degradat, astfel că pereții au fost decopertați și retencuiți, pavimentul și instalația electrică refăcute integral, hotele, tăvile pentru punerea lumânărilor și candelelor au fost confecționate din inox, sistemul de aerisire fiind, de asemenea, înlocuit. Totodată, pentru stoparea igrasiei, au fost efectuate săpături în jurul fundației, pereții acesteia fiind protejați cu materiale izolante și pietriș.

Menționăm că, în primăvara aceasta, au fost reabilitate și soclurile celor șapte busturi ale personalităților amplasate în parcul bisericii. Aflate în situația de a se desprinde de pe socluri, din cauza infiltrării apei, plăcile busturilor au fost luate jos și recondiționate, soclurile fiind refăcute. În urma acestor lucrări, plăcile au fost montate din nou, folosindu-se materiale de calitate superioară.

Duminica a patra după Învierea Domnului nostru Iisus Hristos rămâne în amintirea noastră, a preoților și credincioșilor parohiei Timișoara Iosefin, ca un moment de referință, de binecuvântare și de folos duhovnicesc.

La ediția a XV-a a Festivalului coral „Miron Cristea”, desfășurată anul acesta în biserica ortodoxă „Schimbarea la Față” din cartierul reșițean Govândari, au participat nouă formații corale din județele Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș.

Festivalul este organizat anual, în memoria lui Miron Cristea – fost episcop al Caransebeșului și primul patriarh al României Mari –, un mare iubitor de cultură și de cântare bisericească, într-o perioadă în care „Banatul era considerat ca fiind patria corurilor”.

La invitația Episcopiei Caransebeșului și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan, Mitropolitul Banatului, la festival a participat și Corala „Doina Banatului” a Parohiei Timișoara Iosefin, dirijată de prof. Florin-Nicolae Șincari.

Repertoriul coriștilor timișoreni a inclus următoarele lucrări corale: Tatăl nostru, de Ioan D. Chirescu; Troparul Schimbării la Față, de Dumitru Georgescu-Kiriac; Ușile pocăinței, de pr. Ioan Șerb; Acestea zice Domnul, de Sabin Drăgoi (solist: Dumitru-Silviu Sîrbu); Condacul Sfintelor Paști, de Nicolae Lungu; și Trompetele răsună, de Gavriil Musicescu.

Membrii coralei și dirijorul adresează alese mulțumiri Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, preotului paroh Ionel Popescu și Consiliului parohial al Parohiei Timișoara Iosefin pentru sprijinul acordat în reușita acestei deplasări.

La împlinirea a 125 de ani de la mutarea sa la Domnul, sfântul cuvios Irodion, „Luceafărul de la Lainici” a fost cinstit în biserica „Nașterea Maicii Domnului” a parohiei Timișoara Iosefin.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul românilor ortodocși din Irlanda și Islanda, a săvârșit sfânta Liturghie în biserica noastră, împreună cu preoții slujitori ai parohiei.

La finalul sfintei slujbe, Preasfinția Sa a adresat un cuvânt de învățătură credincioșilor, în care a evidențiat frumusețea duhovnicească a acestei perioade post pascale, perioadă de bucurie, de nădejde și ajutor pentru toți creștinii.

„Suntem sub oblăduirea Luminii Mântuitorului nostru Iisus Hristos și datoria noastră de creștini este să păstrăm cât mai vie Lumina Învierii Domnului în sufletele noastre”, a spus Preasfinția Sa.

De asemenea, Preasfințitul Nectarie a făcut referire și la viața de sfințenie a „Luceafărului de la Lainici”, sfântul cuvios Irodion, ale cărui sfinte Moaște sunt cinstite și în biserica parohiei Iosefin. Pentru credința și nevoințele sale, „Dumnezeu L-a preaslăvit pe sfântul Irodion, pentru că El Se preaslăvește întru sfinții Săi”, a arătat Părintele Episcop Nectarie.

Părintele vicar Ionel Popescu a adresat, la rândul său, un cuvânt de mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Ioan pentru că a binecuvântat slujirea Preasfințitului Părinte Nectarie în biserica Iosefinului ortodox tocmai când avem bucuria de a-l cinsti pe sfântul Irodion, alese mulțumiri fiind adresate și Preasfinției Sale pentru săvârșirea întâiași dată a sfintei Liturghii împreună cu noi.

Sfântul cuvios Irodion s-a născut în ceruri la 3 mai 1900, dar a rămas în amintirea monahilor și a credincioșilor atât ca duhovnic cu har, aspru nevoitor, cât și ca văzător cu duhul, făcător de minuni încă din timpul vieții și urmaș de seamă al neoisihasmului românesc.