Stiri

Cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Ioan, parohia Timișoara Iosefin a organizat, la sfârșitul lunii octombrie, un nou pelerinaj la locurile sfinte din Israel.

La călătoria aceasta spirituală, impresionantă, emoționantă și mai ales instructivă, au participat 49 de credincioși, de toate profesiile și vârstele, însoțiți de preotul Ionel Popescu, dornici de a-și îmbogăți orizontul teologic, biblic, istoric și cultural și de a se apropia de Dumnezeu prin rugăciune, participarea la sfânta Liturghie în Biserica Sfântului Mormânt și la alte sfinte slujbe, prin cântare duhovnicească și lectură biblică. Fiecare zi a pelerinajului a început cu rugăciunea de dimineață și s-a încheiat cu rugăciunea de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru inegalabilele bucurii duhovnicești dăruite în Țara Sfântă. Programul pelerinajului a inclus localitățile atât de importante pentru istoria biblică a Vechiului și a Noului Testament și, de bună seamă, pentru istoria mântuirii noastre, precum: Nazaretul, Cana Galileii, Muntele Tabor și Muntele Fericirilor, Tabgha – locul înmulțirii pâinilor și peștilor, Capernaumul și Valea Iordanului, cu locul autentic al Botezului Domnului, Ierihonul și minunatul Așezământ românesc din această localitate biblică, cea mai veche din lume, biserica de la sicomorul lui Zaheu, mănăstirea sfântul Gherasim de la Iordan, oază de spiritualitate creștin-ortodoxă în pustiul Iordanului, mănăstirea sfântul Gheorghe de la Hozeva, care adăpostește moaștele sfântului nostru român Ioan Iacob, Qumranul, celebru pentru descoperirea manuscriselor biblice de la Marea Moartă, în urmă cu 75 de ani, Ierusalimul (Drumul Crucii și Biserica Sfântului Mormânt, Muntele Măslinilor și cel al Sionului), Grădina Ghetsimani și biserica mormântului Maicii Domnului, Betleemul, cetatea Nașterii Domnului și Ein Karemul (localitatea natală a sfântului Ioan Botezătorul), mănăstirea sfântul Sava din pustiul Iudeii și biserica sfântul Gheorghe din orașul Lod, cu mormântul și fragmente din moaștele acestui sfânt militar, purtător de biruință. În fiecare biserică, mănăstire, loc biblic au fost oferite pelerinilor explicații de natură biblică, istorică, arheologică și geografică, împodobite cu rugăciuni și cântări din prețiosul nostru tezaur muzical-bisericesc.

Pelerinii au înălțat, de asemenea, rugăciuni individuale și au avut posibilitatea de a se zidi duhovnicește văzând cum se roagă și cântă miile de credincioși din toată lumea, veniți să-L întâlnească pe Dumnezeu în Duh și adevăr și să calce pe urmele pașilor Domnului nostru Iisus Hristos. Bucuria și emoția pelerinajului au fost atât de intense, încât au deschis izvorul lacrimilor curate și au atins corzile cele mai sensibile ale sufletului, mai ales că, mare parte din cei prezenți, s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului la liturghia de noapte oficiată în Biserica Sfântului Mormânt și a Învierii Domnului. A rânduit, apoi, Tatăl ceresc să călătorim în pace și siguranță, ne-a păzit de boală și de întâmplări neprevăzute și a așezat în sufletul nostru lumina, bunătatea, răbdarea, dorința de a ne primeni sufletul și ne-a învățat să ne închinăm aceluiași Dumnezeu, „Care lucrează toate întru toți” (I Corinteni 12, 6).

Una dintre întrebările primite mereu în timpul pelerinajului și la plecarea spre casă a fost, „când ne întoarcem la locurile sfinte?”Fiecare a exprimat, apoi, în felul său simțămintele de bucurie, de recunoștință și de mulțumire pentru frumusețea negrăită a clipelor trăite, unul dintre pelerini adresând preotului însoțitor, în scris, următoarele cuvinte: „Acum, când sufletul și mintea îmi sunt odihnite, mă gândesc la frumoasele clipe petrecute împreună în pelerinajul din Țara Sfântă. Vă mărturisesc că nu m-am „săturat” de acestea […]. Am retrăit cele văzute în anii trecuți, le-am simțit în suflet la fel, iar când particip la sfintele Liturghii, parcă mă aflu în locurile vizitate.Am fost fericit când am cântat, de mult nu am mai făcut-o. Sentimentele mele sunt de neuitat. Emoționante sunt și mărturisirile unei credincioase participante la acest pelerinaj: „Pentru mine a fost cel mai frumos moment. N- am făcut-o intenționat, dar mi-a prins bine că am fost singură cu lacrimile, gândurile cu rugăciunile mele și cu Bunul Dumnezeu. Am trăit clipe de neuitat. Poate mai reușite decât cu o zi înainte. A fost în tihnă !!!!Mulțumesc. Tare mult !!!!!!!!

Duminică, 23 octombrie, Corul mixt „Doina Banatului” al parohiei Timișoara Iosefin, a dat răspunsurile liturgice în cadrul Sfintei Liturghii din localitatea Șanovița și apoi coriștii împreună cu părintele vicar Ionel Popescu, părintele Eugen Babescu și parohul Șanoviței, Cristian Laichici, s-au deplasat în cimitirul satului pentru a-i pomeni prin cântare duhovnicească pe compozitorul Nicolae Ursu și soția sa, Magdalena (înmormântați în cimitirul central din Cluj-Napoca), dar și pe părinții compozitorului, Nicolae și Livia, înmormântați în cimitirul din Șanovița.

După momentele de rugăciune trăite în biserica parohială și apoi în cimitirul satului, membrii corului au participat în localitatea bănățeană Chizătău, alături de cinci formații corale, la Festivalul „Trifu Șepețian” și Olimpiada Corală „Doina și Hora”, în prezența unui juriu format din muzicieni, preoți, reprezentați ai comunității locale și ai județului Timiș.

Olimpiada Corală „Doina și Hora”, inițiată de prof. dr. Constantin-Tufan Stan, s-a organizat cu prilejul celebrării centenarului Asociației Corurilor și Fanfarelor Române din Banat, organizație providențială fondată la Chizătău, în 21 septembrie 1922, de Ion Vidu și Iosif Velceanu.

Corul „Doina Banatului”, dirijat de Florin-Nicolae Șincari, a deschis festivalul cu lucrarea corală „Mândră țară e Banatu’”, Deviza Asociației Corurilor și Fanfarelor din Banat, textul, linia melodică și armonizarea, aparținându-i compozitorului bănățean, Iosif Velceanu.

            Repertoriul pe care coriștii timișoreni l-au prezentat în fața numărului mare de spectatori prezenți în Căminul Cultural din Chizătău, a cuprins următoarele creații corale: Mândră țară e Banatu’, de Iosif Velceanu, Tatăl nostru, de Ioan D. Chirescu, Ușile pocăinței, de Pr. Ioan Șerb și Trompetele răsună, de Gavriil Musicescu.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, în duminica a 23-a după Rusalii, ( 23 octombrie 2022), corala „Doina Banatului” a parohiei Timișoara Iosefin, dirijată de profesorul Florin-Nicolae Șincari, însoțită de preotul paroh Ionel Popescu, vicar eparhial și de preotul coslujitor Eugen Babescu, au participat la Sfânta Liturghie în parohia Șanovița, protopopiatul Lugoj, împreună cu preotul paroh Cristian Laichici.

La momentul îndătinat, preotul Ionel Popescu a rostit cuvântul de învățătură despre Evanghelia duminicală și a subliniat importanța și actualitatea îndemnului adresat de Hristos Domnul celui eliberat de sub puterea duhurilor necurate: „Mergi la casa ta și spune cât bine ți-a făcut Dumnezeu”. Părintele vicar a vorbit numeroșilor credincioși prezenți la Sfânta Liturghie și despre profesorul, dirijorul, compozitorul și folcloristul Nicolae Ursu, fiu al satului, autor a numeroase compoziții bisericești și laice, din rândul cărora fac parte cântări din rânduiala Sfintei Liturghii și peste 300 de colinde.

Nicolae Ursu a dirijat, câțiva ani corala „Doina Banatului”, a parohiei Timișoara Iosefin, apoi Corul Catedralei Mitropolitane din Timișoara ( 1946-1960). Preacucernicia sa a menționat că Nicolae Ursu a învățat cântarea de strană în biserica satului natal, de la bunicul și de la tatăl său, oameni credincioși și cu frica lui Dumnezeu. Vrednică de reținut este dragostea acestui renumit muzician bănățean față de Biserică, de cântarea corală, de folclorul autentic și de tradițiile poporului ortodox bănățean, dar și curajul său pilduitor de a dirija cea mai importantă corală bisericească a Timișoarei, chiar în cei mai periculoși ani ai dictaturii comuniste.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, oaspeții de la Timișoara, însoțiți de preotul paroh și de credincioșii parohiei, au participat la emoționanta slujba de pomenire pentru muzicologul Nicolae Ursu, pentru soția sa Magdalena, și pentru părinții acestuia ,care își dorm somnul de veci în cimitirul satului. De altfel, în urmă cu doi ani, corală parohială a Iosefinului, însoțită de preotul Ionel Popescu, a participat la parastasul oficiat pentru profesorul Nicolae Ursu și „pentru tot neamul lui cel adormit” , la locul său de veci aflat în cimitirul central din Cluj-Napoca.

În duminica a 23-a după Rusalii, credincioșii parohiei Șanovița au trăit , așadar, clipe de aleasă bucurie duhovnicească și de adâncă emoție, sporite de frumusețea cântării corale, iar preoții și coriștii timișoreni, pomenindu-l pe muzicianul creștin Nicolae Ursu, au împlinit o datorie creștinească și de suflet, în același timp.
Credincios mărturisitor, om de înaltă ținută morală și intelectuală, muzician cunoscut în țară și peste hotare, Nicolae Ursu și familia sa au rămas în memoria consătenilor și prin cele două icoane în frescă din Sfântul Altar, Sfântul Atanasie cel Mare și Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, donate de muzicolog și de soția sa, dar și de către fiul lor, Timotei Ursu, cunoscut scriitor și cercetător, stabilit în Statele Unite ale Americii.

Mănăstirea Partoș, străvechi așezământ monahal, loc de retragere și de îngropare pentru Sfântul Ierarh Iosif cel Nou, mitropolitul Banatului, este cunoscută pentru intensa viață duhovnicească și culturală, liturgică și social-filantropică, precum și pentru manifestările artistice pe care le organizează. Întru cinstirea Sfântului Ierarh Iosif cel Nou și a hramului bisericii monument istoric care adăpostește mormântul acestui ocrotitor spiritual al Banatului, mănăstirea Partoș a organizat o suită de activități bisericești și culturale, derulate în toate duminicile și sărbătorile lunii septembrie, încununate de săvârșirea sfintei Liturghii. Grupurile vocale și corurile parohiale din București, Arad și Timișoara, prezența și cuvântul de învățătură al Părintelui Mitropolit Ioan, predicile unor vrednici slujitori ai altarului, monahi și clerici de mir, prezentările de carte și concertele din biserica catolică a satului Ofsenița, pelerinajul „Calea sfântului Iosif”, au polarizat atenția a sute de credincioși din sat, din satele vecine, din Deta și Timișoara, care s-au zidit duhovnicește, au gustat din potirul prea frumoaselor cântări bisericești și al muzicii clasice, au trăit momente de mare și de negrăită înălțare spirituală.

În duminica a 18-a după Rusalii (25 septembrie), oaspeții mănăstirii Partoș au fost membrii coralei „Doina Banatului” a parohiei ortodoxe române Timișoara Iosefin, dirijată de către dl. prof. Florin Nicolae Șincari și însoțiți de preotul paroh Ionel Popescu, vicar eparhial. Corul timișorean a dat răspusurile la sfânta Liturghie, oficiată de părinții slujitori ai mănăstirii, preotul Ioan Bociu din SUA și semnatarul acestor rânduri, împodobind momentul liturgic cu un frumos buchet de pricesne și cu troparul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș. După citirea sfintei Evanghelii a predicat preotul Ioan Bociu, care a accentuat lucrarea Sfântului Duh în Biserică, de la începuturile Sale până astăzi, a subliniat frumusețile duhovnicești ale Ortodoxiei și a mărturisit că, peste ocean, tot mai mulți oameni se înveșmântează în credința noastră dreptmăritoare. În cuvântul ținut la finalul sfintei Liturghii, preotul Ionel Popescu s-a referit la Evanghelia duminicală și la învățăturile care se desprind din consemnarea sfântului evanghelist Luca:- dragostea arătată de mulțimea galileenilor față de Hristos Domnul;- ascultarea celor patru pescari de Mântuitorul, răsplătită cu pescuirea unei cantități mari de pește;- sfatul Său adresat pescarilor și, prin ei, nouă, de a „pescui în adâncuri”, adică de a aprofunda învățătura Evangheliei prin lectură și studierea cărților sfinte, a scrierilor Sfinților Părinți etc. Părintele exarh Simeon Stana, starețul mănăstirii, a mulțumit bunului Dumnezeu pentru „Sărbătorile mănăstirii Partoș”, care se încheie în această sfântă duminică, cuvinte de aleasă mulțumire fiind adresate oaspeților veniți de la Timișoara și din America, precum și numeroșilor credincioși prezenți la sfânta Liturghie și la manifestările organizate pe parcursul lunii septembrie. După sfânta Liturghie am așezat o candelă, o rugăciune și o lacrimă la crucea care străjuiește mormântul ieromonahului Varlaam Almăjanu, ocrotitorul copiilor nevoiași și al vârstnicilor neajutorați din comunitatea locală și neobositul inițiator al manifestărilor duhovnicești, culturale, didactice și filantropice care au plasat mănăstirea pe firmamentul Bisericii bănățene, iar corala „Doina Banatului” a interpretat priceasna „În casa Tatălui meu …” și „Veșnica pomenire!”.

Preot Ionel Popescu

Manifestarea cu titlul de mai sus, organizată de Casa de Cultură a municipiului Timișoara în seara zilei de 15 septembrie și dedicată celui de-al doilea hram al catedralei mitropolitane, a fost programată în Piața Sfântul Gheorghe din orașul nostru .
La această manifestare de suflet urmau să participe actori din Timișoara, cunoscuta corală „Contrast” , formată din artiști de la Opera Națională din capitala Banatului și corala „Doina Banatului” a Parohiei Ortodoxe Române Timișoara Iosefin, dirijată de prof. Florin Nicolae Șincari.
După cuvântul de deschidere, rostit de către d-na Codruța Mărginean, corala parohiei noastre, costumată în ținută de concert, a deschis programul cu piesa corală „Tatăl nostru…” și a continuat cu impresionantul tropar închinat ocrotitorului Banatului: „Din tinerețe cu totul te-ai supus Domnului…”, armonizat pe patru voci. Au urmat apoi două piese folclorice, în timpul cărora peste Timișoara au început să cadă, încet, stropi de ploaie binecuvântată care, îndesindu-se, au făcut imposibilă continuarea minunatului program închinat Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș.
Prezența corului nostru parohial la această manifestare culturală este o mărturie în plus despre calitatea și dăruirea dovedite de acesta în cei aproape o sută de ani neîntreruptă activitate.
Inițiativa Casei de Cultură a municipiului nostru este demnă, de asemenea, de toată admirația . Asemenea manifestări cu caracter religios – cultural sporesc prestigiul acestei instituții reprezentative a orașului martir Timișoara.
Preot dr. Ionel Popescu

La sărbătoarea Nașterii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, numită în popor „Sfânta Mărie Mică”, mulți credincioși timișoreni și-au îndreptat pașii către „catedrala mică”, biserica Parohiei Timișoara-Iosefin.

Programul liturgic a debutat încă din ajun, cu săvârșirea Vecerniei, unită cu Litia, oficiate de părintele vicar Ionel Popescu, parohul bisericii, împreună cu preoții coslujitori și cu părintele diacon, în prezența unui număr mare de credincioși.

La finalul slujbei, părinții slujitori și credincioșii au înconjurat lăcașul de cult, în armonia imnurilor mariologice, săvârșindu-se ectenii și rugăciuni în cele patru laturi ale lăcașului de cult.În ziua praznicului, bucuria credincioşilor a fost încununată de prezenţa în mijlocul lor a Întâistătătorului eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan, care a participat la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de părintele paroh Ionel Popescu, împreună cu părintele consilier Timotei Anișorac și ceilalți preoți slujitori.

După Rugăciunea Amvonului a fost săvârșită slujba Parastasului întru pomenirea ctitorilor şi preoţilor slujitori ai bisericii din cartierul timişorean Iosefin și au fost binecuvântate îndătinatele prinoase aduse de credincioși.Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Doina Banatului” a parohiei, dirijată de prof. Nicolae Florin Șincari.

În continuare, Chiriarhul Banatului a rostit un cuvânt despre sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, pornind de la textul Sfintei evangheliei citite în cadrul Sfintei Liturghii. Înaltpreasfinția Sa, a subliniat frumusețea chipului duhovnicesc al Maicii Domnului, care ne-a invitat pe toți, azi la ziua nașterii sale, și care este ocrotitoarea spirituală a bisericii din Iosefin și a tuturor celor care o cheamă în ajutor.

Sărbătoarea hramului a fost înfrumusețată cu prezența și rugăciunea zecilor de credincioși cu deficiențe de auz și vorbire din Timișoara, cărora li s-a transpus, de către preotul Eugen Bendariu, Dumnezeiasca Liturghie în limbaj mimico-gestual.

La final, preotul paroh a mulțumit Mitropolitului Banatului pentru bunăvoința de a participa la cel de-al 86-lea hram al bisericii, deși alte 52 de biserici din eparhie și-au cinstit, prin rugăciune și acțiuni filantropice, ocrotitoarea spirituală, pe Maica Domnului. În semn de gratitudine, toți credincioșii prezenți au primit daruri de alimente.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan și cu aprobarea Consiliului parohial, în urmă cu trei săptămâni au început lucrările de șlefuire a marmurei din biserica „Nașterea Maicii Domnului” a parohiei Timișoara-Iosefin.
Placarea lăcașului nostru de cult cu marmură de Rușchița a fost realizată în anul 1936 și, odată cu trecerea anilor, unele plăci s-au desprins, altele au fost ciobite ori s-au fisurat, chitul dintre rosturi s-a înnegrit și
s-a deteriorat.
Prin efectuarea acestor lucrări, biserica noastră și-a redobândit strălucirea din momentul târnosirii ( 8 septembrie 1936 ), spre bucuria preoților slujitori și a bunilor credincioși care ne-au sprijinit financiar, ca întotdeauna, cu toată dragostea.
Mulțumim bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să finalizăm această lucrare de înfrumusețare a bisericii, pe care o închinăm sărbătorii hramului, „Nașterea Maicii Domnului”.

Binecuvintează, Doamne, pe toți ce iubesc podoaba casei Tale!

Duminică, 21 august 2022, după sfânta Liturghie (ora 12:30), monahia Varvara Seracin (prof. Doina Seracin) și-a început călătoria spre Împărăția lui Dumnezeu.Născută la data de 16 iulie 1935, în localitatea Vasiova (azi orașul Bocșa), copila Doina s-a întărit în credință și s-a format duhovnicește în atmosfera de rugăciune a mănăstirii „Sfântul Ilie de la Izvor”, Bocșa-Vasiova, unde a deprins tainele cântării bisericești și rânduiala sfintelor slujbe, de care s-a atașat pentru toată viața.Înzestrată de bunul Dumnezeu cu mulți talanți, tânăra Doina Seracin a absolvit Liceul „Carmen Sylva” din Timișoara, unde a susținut și bacalaureatul, în anul 1953, apoi s-a înscris la Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii timișorene, ale cărei cursuri le-a finalizat, cu licență, în anul 1958. După absolvirea facultății a funcționat ca inginer chimist la o intreprindere din Timișoara, apoi, din anul 1966, a fost încadrată pe postul de asistent universitar la Facultatea de Agronomie din capitala Banatului.Vremurile de atunci nu erau, însă, compatibile cu valorile spirituale, intelectualii creștini erau supravegheați, marginalizați și chiar îndepărtați de la catedră, așa cum s-a întâmplat, din păcate și cu profesoara Doina Seracin.Postul de asistent universitar a fost desființat și ea a fost numită profesor titular la Liceul de Construcții („Ion Mincu”), unde a funcționat până în anul 1990, când s-a pensionat. Ivindu-se iarăși zorii libertății noastre și reluîndu-se predarea religiei în școlile de stat, preotul Ioan Olariu de la parohia Timișoara Iosefin a invitat-o pe profesoara Doina Seracin, cunoscută pentru atașamentul ei față de Biserică, să predea religia în școlile de pe raza parohiei, misiune pe care ea a îndeplinit-o, cu multă dăruire, vreme de 15 ani (doi ani fără remunerație).Dragostea față de Dumnezeu și de Biserică, precum și dorința de a aprofunda tainele Teologiei au îndrumat-o spre Facultatea de Teologie, recent înființată la Timișoara. A susținut, așadar, examenul de admitere, în anul 1994, și a absolvit facultatea ca șefă de promoție, în anul 1998.Pe lângă bogata activitate didactică, profesoara Doina Seracin s-a implicat activ și în organizarea unor manifestări culturale și filantropice derulate la Timișoara. Astfel, ea a fost membră fondatoare a Societății Femeilor Creștin-Ortodoxe din Timișoara, pe care a condus-o ca președintă, de la înființare, 2 mai 1991 și până în anul 2015. În această calitate, împreună cu credincioasele societății, a organizat ample acțiuni culturale și de ajutorare a credincioșilor nevoiași.Spre pildă, în pagina rezervată societății de redacția revistei arhiepiscopale „Învierea”, membrele societății publicau articole, știri și poezii, făceau cunoscute multiplele activități desfășurate, cum ar fi concertele de Paști și de Crăciun, vizitele efectuate la așezămintele social-caritative din oraș, la spitale și penitenciar, pregătirea și distribuirea la persoanele vârstnice a hranei calde de la cantina parohiei Timișoara Iosefin.Cunoscătoare a muzicii bisericești, încă din copilărie, monahia Varvara Seracin a cântat peste patruzeci de ani în corala „Doina Banatului” a parohiei Timișoara Iosefin, pe care a și dirijat-o în anul 1991, vreme de șase luni. De asemenea, a făcut parte, câțiva ani, și din corul bisericii Timișoara Fabric Vest, a cântat în corul Societății Femeilor Creștin-Ortodoxe din orașul nostru, pe care l-a și dirijat.După plecarea la Domnul a soțului său, prof.univ.dr. Eugen Seracin (2013), profesoara Doina Seracin a ascultat chemarea Domnului și s-a închinoviat în obștea schitului „Nașterea Maicii Domnului” din stațiunea balneo-climaterică Băile Herculane, unde a fost tunsă în monahism, la 21 noiembrie 2016.În liniștea acelui așezământ monahal și-a trăit monahia Varvara Seracin ultimii ani de viață, în rugăciune și viață curată, citind Sfânta Scriptură și alte cărți folositoare sufletului, înălțând cântări de preamărire lui Dumnezeu, Maicii Domnului și tuturor sfinților.Înainte de odovania sărbătorii Adormirea Maicii Domnului, sufletul monahiei Varvara Seracin, purificat prin Sfintele Taine, s-a întors acasă, la Tatăl ceresc, Domnul și Stăpânul vieții sale, ai Cărui talanți nu i-a îngropat, ci i-a înmulțit, cu râvnă și evlavie, în vremea viețuirii sale pământești.Dumnezeu a rânduit să o întâlnesc pe cărările vieții și să o cunosc îndeaproape pe monahia Varvara Seracin, mai ales în perioada cât i-am fost preot duhovnic (2001-2016). Acum, în pragul despărțirii noastre vremelnice de monahia Varvara, mărturisesc, în calitate de preot duhovnic, cu emoție și deplină sinceritate că, în cele patru decenii de slujire la altarul Bisericii strămoșești, am avut prilejul de a spovedi o credincioasă și o monahie care „s-a deșertat pe sine” de răutate și invidie, de mândrie și lăcomie, de plăcerile și de grijile vieții și s-a înveșmântat în credință și rugăciune, în smerenie și viața curată, în dragoste față de Dumnezeu și de Biserică, chiar în vremuri de prigoană, împlinindu-și cu pilduitoare bucurie, misiunea de mamă, de dascăl și de vrednică slujitoare a cinului monahal. Dumnezeu să-i așeze sufletul în cetele monahiilor iubitoare de Hristos!

Preot dr. Ionel Popescu