Întreit popas duhovnicesc în Parohia Iosefin. Sărbătoarea hramului bisericii și un secol de istorie, credință și cântare corală

Sărbătoarea hramului bisericii noastre, cinstită sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului, este ziua binecuvântată în care simțim că cerul se unește cu pământul, în duh de rugăciune și cântare bisericească, comuniune liturgică și recunoștință față de ctitorii de altădată.

Mai mult de atât, hramul anului acesta nu este doar un popas liturgic de profundă încărcătură duhovnicească, ci un adevărat arc peste timp.

Maica Domnului ne cheamă și ne așteaptă, în această zi frumoasă de prăznuire, ca să ne bucurăm de ocrotirea ei neîncetată, dar și pentru a sărbători rodirea credinței în „pământul bun” al Iosefinului, prin cele trei mari aniversări: 105 ani de la înființarea parohiei Timișoara, Principele Carol (Iosefin), 95 de ani de la întemeierea corului „Doina Banatului” și 90 de ani de la târnosirea bisericii.

Privind acum în urmă, avem bucuria de a descoperi că istoria acestei parohii se confundă cu istoria demnității și renașterii naționale din Banat.

Astfel, chiar din primii ani ai secolului al XX-lea, soții Lenca și Iacob Marian și-au donat agoniseala de o viață Episcopiei Aradului, sub a cărei jurisdicție canonică se afla Timișoara, pentru ca în cartierul german Iosefin, unde se stabiliseră deja mulți români, să fie ridicată o biserică și o școală confesională românească.

În anul 1921, când Timișoara abia își regăsea cadența în granițele României Mari, bărbați aleși ai neamului, în frunte cu avocatul Emanuil Ungurianu, însuflețiți de idealuri sfinte, au pus temelia acestei comunități parohiale. Lor le datorăm curajul începutului și recunoștința noastră. Ei au înțeles atunci că o comunitate creștin-ortodoxă nu se poate constitui pe deplin fără un Altar sfânt, pe care să fie adusă Sfânta Jertfă, și au ctitorit o capelă de rugăciune.

La câțiva ani distanță, în 1931, rugăciunii înălțate de preotul Ioan Imbroane în capelă i s-a alăturat cântarea corală. Preotul paroh Imbroane și diaconul Alexandru Bocșianu au înființat corul „Doina Banatului”, care înfrumusețează de 95 de ani Sfânta Liturghie în biserica noastră.

Dirijat de muzicieni de renume, precum Sabin Drăgoi și Nicolae Ursu, iar azi de Florin Nicolae Șincari, corul Iosefinului a transpus în cântare suspinele, bucuriile și speranțele credincioșilor, devenind o adevărată carte de vizită pentru viața bisericească, culturală și muzicală a parohiei, orașului și întregului Banat.

După aceste frumoase împliniri, în iarna anului 1931 a început lucrarea de înălțare a bisericii Nașterea Maicii Domnului. Rod al ostenelilor preotului ctitor Ioan Imbroane, al credincioșilor, între care mulți muncitori ceferiști, și al autorităților locale, „Sfânta Sofia a Banatului” a primit veșmântul sfințeniei prin târnosirea săvârșită la 8 septembrie 1936.

Împodobită cu pictură de către renumiții artiști Ioachim Miloia, Catul Bogdan, Anastase Demian și restaurată de Victor Jurca și de Constantin Bumbu, împreună cu fiii săi, biserica noastră a devenit o „poartă a cerului” pentru generațiile de timișoreni botezate, cununate și conduse pe „cărarea Împărăției”, sub privirea blândă a Maicii Domnului. Totodată, între anii 1939–1946, a fost și Catedrală episcopală.

Reperele aniversare amintite nu sunt simple etape cronologice săpate în piatră sau consemnate în cronici. Ele sunt, de fapt, inele vii ale unui lanț al credinței care ne leagă pe noi, cei de azi, de înaintașii noștri.

Peste multele decenii de încercări, de transformări politice, sociale și schimbări de regimuri, o singură prezență a rămas neschimbată: Maica Domnului, ocrotitoarea parohiei și a bisericii noastre. Ea a adunat lacrimile credincioșilor în vreme de război și de prigoană comunistă-atee, ea a binecuvântat brațele celor ce au zidit biserica și ea inspiră și azi lucrarea misionară, culturală și social-filantropică a parohiei noastre.

Cinstind astăzi trecutul, ne asumăm, de fapt, viitorul. De aceea, avem datoria sfântă de a păstra aprinsă candela credinței în suflet și în familie, de a duce mai departe tradiția muzicală a corului și de a rămâne o comunitate vie, dinamică și jertfelnică.

Sărbătoarea hramului bisericii, în lumina celor trei aniversări, ne oferă posibilitatea de a exprima gândurile și simțămintele noastre de profundă recunoștință față de ierarhii, preoții și diaconii care au slujit și slujesc în acest sfânt lăcaș, față de dirijori și coriști, de consiliul și comitetul parohial, precum și față de fiecare credincios în parte, pentru că, prin dragostea, dăruirea și jertfelnicia tuturor, se așază încă o piatră vie la zidirea edificiului spiritual al Parohiei Timișoara Iosefin.

Preot dr. Ionel Popescu