Liturghie și filantropie în vremuri de pandemie
Au trecut, deja, câteva săptămâni de la impunerea stării de urgență și a măsurilor speciale luate de către autorități pentru protejarea populației de îmbolnăvirea cu noul virus care se răspândește cu repeziciune și periclitează sănătatea, ba chiar viața a milioane de oameni.
De voie sau de nevoie, ne-am izolat în case și în apartamente, activitatea economică s-a diminuat, multe firme și instituții lucrează în regim de telemuncă, grădinițele, școlile și universitățile sunt închise, în timp ce spitalele funcționează la capacitate maximă.
Pentru biserici, case de rugăciune și sinagogi au fost stabilite reguli speciale de slujire care au generat și generează păreri pro și contra, spectacolele de teatru, operă și filarmonică fiind, de asemenea, suspendate.
În contextul stării de urgență, Patriarhia Română a transmis prin intermediul eparhiilor, parohiilor și mănăstirilor, îndemnuri repetate de respectare a măsurilor luate de autorități în scopul prevenirii îmbolnăvirilor cu noul Coronavirus – Covid 19, pe care slujitorii Bisericii și credincioșii le-au respectat și le respectă într-un mod pilduitor.
Remarcăm, totodată, îndemnul Părintelui Patriarh Daniel și al ierarhilor Sfântului Sinod adresat slujitorilor Bisericii și credincioșilor de a cultiva, în această perioadă de criză, spiritul de rugăciune pentru cei aflați în suferință, dar și comuniunea cu semenii prin săvârșirea faptelor de într-ajutorare.
Dacă la începutul pandemiei de Coronavirus sfintele slujbe au fost oficiate în prezența a 100 de credincioși, odată cu creșterea numărului îmbolnăvirilor participarea a fost restricționată la 50 de credincioși, apoi s-a decis ca serviciile religioase să fie săvârșite doar în afara lăcașului de cult și, în final, s-a ajuns la slujirea în biserică, dar fără credincioși.
Aceste măsuri s-au suprapus tocmai peste perioada Postului Mare sau Postul Paștilor, când frecvența la biserică sporește considerabil. Nimeni nu și-a putut închipui vreodată că Spovedania și Împărtășania vor fi posibile doar la domiciliul credincioșilor, că la Liturghia darurilor, la minunatele Denii, la impresionantele slujbe din Săptămâna Pătimirilor Domnului nostru Iisus Hristos, unică, prin dramatismul ei, în noaptea sfântă a Învierii și în zilele Paștilor, vom fi singuri în biserici, iar credincioșii singuri acasă și cu dorul după sfințenia Casei Domnului.
Cum am slujit și cum slujim noi, cu sufletele înlăcrimate, cum au trăit și trăiesc bunii credincioși, închiși în case, frumusețea duhovnicească a acestor slujbe este imposibil de redat prin cuvinte. E adevărat, televiziunea și radioul Patriarhiei Române sunt de mare folos, transmiterea prin internet a slujbelor bisericești, cum procedează și parohia noastră, aduce o rază de mângâiere în sufletul celor izolați la domiciliu, dar acestea nu pot înlocui inefabila comuniune liturgică, bucuria rugăciunii comune, a întâlnirii membrilor comunității parohiale în duhul unității creștine și, mai ales, emoția și bucuria unirii cu Hristos prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Său.
Printr-un efort și o mobilizare demne de toată admirația, slujitorii Bisericii, în general și ai parohiei noastre în special, ajutați doar de cinci voluntari, au oferit credincioșilor salcia binecuvântată de Florii, mii de caserole, pahare de unică folosință sau pachețele cu sfintele Paști și le-au dăruit sfânta Lumină adusă de la Mormântul Domnului din Ierusalim. Toate au fost primite de credincioșii, adânc impresionați, cu emoții greu de stăpânit, cu lacrimi și cu bucurie, ca daruri sfinte ale Paștilor, dar și cu sufletul îndurerat de imposibilitatea participării la cele mai frumoase și atât de așteptate slujbe ale vieții noastre creștinești, adică la tainica noapte a Învierii și la Liturghiile pascale.
Mesajul nostru către parohieni a fost și este acela de a nu ne lăsa copleșiți de panică și deznădejde, ci de a ne întări în credință și în nădejde și de a spori rugăciunea, pentru că Dumnezeu nu ne părăsește în necazuri, suferințe și încercări.
Am receptat, pe de altă parte, cu bucurie, dorința credincioșilor de a transmite prin internet și slujbele oficiate în biserica noastră parohială, de care se simt legați sufletește și am constatat că în această perioadă de pandemie ne simțim mai apropiați unii de alții, că legătura noastră duhovnicească s-a întărit și că nevoia de pastorație se simte tot mai mult.
Noi am dăruit credincioșilor rugăciunile noastre, le-am dăruit salcie binecuvântată, Paști și sfânta Lumină, ei ne-au dăruit și ne dăruiesc dragoste creștinească, respect și recunoștință, încredere, sprijin material și financiar pentru continuarea activităților social filantropice. Cu ajutorul donațiilor virate în conturile parohiei Timișoara – Iosefin și a Fundației „Preot Ioan Olariu”, am reușit, astfel, să oferim alimente, înainte de Paști, la aproximativ 150 de persoane nevoiașe și la familii cu mulți copii, i-am ajutat pe confrații veniți de peste hotare și izolați la domiciliu, am continuat prepararea hranei calde la cantina parohială, pentru zeci de credincioși, nu am renunțat la acordarea de burse elevilor și studenților săraci și am donat, din partea parohiei și a fundației, materiale sanitare și diferite echipamente de protecție unor spitale timișorene, în valoare de zeci de mii de lei.
Pilduitor este, apoi, gestul unor credincioși cu posibilități materiale, apropiați de biserica noastră, care ne-au rugat să-i consiliem în dorința lor curată de a sprijini financiar Spitalul „Victor Babeș”, alte unități medicale și spitalul militar recent amenajat pe stadionul CFR din oraș. La aceste așezăminte medicale au ajuns, astfel, importante donații în bani și echipamente, atât de necesare medicilor și bolnavilor pe care îi tratează. Asemenea fapte caritabile, demne de urmat, făcute de oameni credincioși, sunt cu adevărat pilde de iubire creștină și dovezi ale spiritului de comuniune și de solidaritate, de care sunt capabili cei ce-L iubesc pe Dumnezeu.
În altă ordine de idei, pandemia ne-a găsit nepregătiți. Obișnuiți cu libertatea și prosperitatea, unii chiar cu luxul, ne vedem nevoiți, dintr-o dată, să ne izolăm la domiciliu, să uităm de relaxare, să renunțăm la concediu, să ne limităm deplasările, începem să simțim lipsurile materiale și să tânjim după ieșirile în natură și ne este dor de o excursie, de un pelerinaj, un spectacol etc.
Experiența la care suntem supuși poate să ne fie, însă, de folos. Poate vom redescoperi bucuria de a petrece mai mult timp cu familia, de a gusta din frumusețea uitată a lecturii, de a învăța să prețuim mai mult natura, creația lui Dumnezeu, de a înțelege că nu trăim veșnic pe pământ și doar pentru noi, de a ne reîntoarce la viața cumpătată, echilibrată, la valorile spirituale și culturale, la buna conviețuire cu semenii care au nevoie de dragostea, înțelegerea, atenția, dăruirea și ajutorul nostru.
Și, peste toate acestea, dacă ne vom întoarce la Dumnezeu, după învingerea pandemiei cauzate de Coronavirus vom trăi într-o lume nouă, o lume a binelui, adevărului și frumosului.
Să ne ajute Tatăl ceresc!
Preot Ionel Popescu
