Pomenirea celor adormiți – Moșii de vară
Din tezaurul liturgic al Bisericii noastre fac parte și rânduielile, slujbele, rugăciunile și milosteniile (pomenile) pentru credincioșii adormiți în Domnul. Temeiul dogmatic care stă la baza acestor slujbe este credința noastră în învierea morților și în viața de veci, așa cum mărturisim, de altfel, în Simbolul de credință sau Crezul pe care-l rostim în cadrul sfintei Liturghii și al altor rânduieli bisericești.
Pomenirea celor adormiți se face la fiecare slujbă a Bisericii, dar și în zilele anume rânduite din perioada anului bisericesc, cum sunt: la trei, nouă și patruzeci de zile, la șase luni și la un an, la trei și la șapte ani după „trecerea din moarte la viață și de pe pământ la cer”.
De asemenea, de-a lungul anului bisericesc mai sunt zile îndătinate pentru pomenirea individuală și generală a celor adormiți: sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți sau „Moșii de iarnă”, sâmbetele din Postul Mare (al Sfintelor Paști) și sâmbăta lui Lazăr (dinaintea Floriilor), precum și sâmbăta dinaintea Pogorârii Sfântului Duh, cunoscută și ca „Moșii de vară”. Denumirea de „moși” se datorează faptului că în respectivele sâmbete îi pomenim cu credință în Dumnezeu, pe părinții, moșii și strămoșii noștri adormiți întru nădejdea învierii și a vieții de veci.
Pomenirea din sâmbăta Rusaliilor, „Moșii de vară” se săvârșește pentru ca toți cei adormiți ai noștri, din neam în neam, să se bucure de darurile Sfântului Duh, a Cărui pogorâre se sărbătorește în duminica următoare.
Temeiuri pentru pomenirea prin rugăciuni și milostenii (pomeni) a celor adormiți în Domnul ne oferă Sfânta Scriptură a Vechiului și a Noului Testament, dar și Sfânta Tradiție. Scopul pomenirilor și al rugăciunilor este soteriologic și anume de a-i ajuta pe cei adormiți să dobândească mântuirea sufletului, dar și de a-i mângâia pe cei rămași în viață, de a le ușura durerea despărțirii de cei dragi și de a le întări credința în nemurirea sufletului și învierea morților.
Săvârșind aceste pomeniri, respectăm lăsămintele vechilor Scripturi de a face „rugăciuni, cereri, mijlociri pentru toți oamenii …” (I Timotei 2, 1) și Tradiția bimilenară a Bisericii, arătându-ne, totodată, dragostea, respectul și recunoștința pentru moșii și strămoșii noștri trecuți acolo „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”.
În biserica parohiei noastre, „Nașterea Maicii Domnului”, parastasele pentru părinții, moșii și strămoșii noștri vor fi săvârșite, după rânduială, sâmbătă, 06 iunie a.c., de la orele 9,00 și 10, 00.
Bunul Dumnezeu să așeze sufletele celor adormiți în cetele drepților Săi! Amin.
Preot Ionel Popescu