Pomenirea mitropolitului Vasile Lazarescu

Vineri, 21 februarie 2025, în necropola mitropoliților de sub altarul Catedralei mitropolitane „Sfinții Trei Ierarhi” din Timișoara, a avut loc comemorarea mitropolitului Vasile Lazarescu, la 56 de ani de la moartea sa.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului, slujba parastasului a fost oficiată de părintele vicar Ionel Popescu, împreună cu un sobor de preoți și diaconi de  la Centrul eparhial și  catedrală.

La slujba de pomenire au fost prezenți membri ai familiei fostului mitropolit, numeroși credincioși, călugări, veniți pentru a-l cinsti pe ierarhul bănățean umilit, acuzat pe nedrept și pensionat forțat de către regimul comunist-ateu.

La finalul slujbei de pomenire, părintele vicar Ionel Popescu a evocat viața și slujirea mitropolitului Vasile Lazarescu, atât în calitate de episcop al Timișoarei, cât și în demnitatea de arhiepiscop  și Mitropolit.

„Mitropolitul Vasile Lazarescu a fost, este și rămâne un ierarh mărturisitor în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Acesta i-a protejat în perioada de după 1945 pe fruntașii vieții sociale din Banat și  pe intelectualii creștini  de aici, care erau persecutați de regimul comunist, pe mulți susținându-i financiar în suferințele și lipsurile prin care treceau.

Misiunea la frații din Basarabia și susținerea celor care au contribuit la zidirea Catedralei mitropolitane l-au costat scoaterea abuzivă din scaunul mitropolitan al Timișoarei, înscenându-i-se,  prin intermediul Securității și al slugilor acesteia, fapte pe care el nu le-a săvârșit niciodată. El a rămas cu conștiința curată, a rămas și trebuie să rămână în amintirea noastră ca un adevărat ierarh mărturisitor, care poate cândva va fi avut în vedere și pentru canonizare.

A suferit mult, foarte mult, când a fost alungat de aici și a pribegit la Buziaș, apoi la Sâmbăta de Sus, iar pentru că îl urmau credincioșii, care l-au iubit foarte mult, i s-a   domiciliul  obligatoriu la Mănăstirea Cernica, unde a și încetat din viață la data de 21 februarie 1969.

A fost înmormântat în monumentala criptă a familiei de la Cornești, iar după 1990, prin purtarea de grijă a mitropolitului Nicolae Corneanu, rămășițele sale pământești au fost așezate, așa cum se cuvine pentru un ctitor, în gropnița Mitropoliților Banatului, de sub altarul catedralei noastre, la ctitorirea căreia a ostenit atât de mult”, a spus preotul Ionel Popescu, vicar eparhial . 

De asemenea, părintele vicar a mai arătat că Mitropolitul Vasile este un vrednic urmaș al Sf Iosif cel Nou de la Partoș, ce ne-a lăsat o moștenire spirituală și științifică valoroasă.

„Să-i purtăm în suflet chipul de ierarh, propovăduitor al credinței și chipul de teolog, autor de numeroase lucrări științifice de mare folos. Pentru teologia românească, a fost un liturgist de excepție, un cântăreț cu o voce minunată, dăruită de Dumnezeu, și un filantrop, pentru că a ajutat foarte mult pe cei aflați în lipsuri, nevoi și suferințe.

Să-i purtăm în minte și în suflet acest chip, iar voi, cei care îi sunteți urmași, să nu uitați niciodată că din neamul vostru a răsărit un urmaș al Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, în scaunul mitropolitan al Banatului. Să vă rugați pentru el, căci îl aveți pe el ca mijlocitor de mare folos.

Bunul Dumnezeu să primească rugăciunea noastră și pomenirea adusă pentru el, să-l ierte și să-l odihnească în cetele ierarhilor iubitori de Hristos din ceruri”.

Mitropolitul Vasile Lazarescu continuă să ocupe un loc central în istoria și memoria Bisericii Ortodoxe Române, rămânând o personalitate emblematică atât pentru instituția pe care a slujit-o, cât și pentru comunitatea credincioșilor din Banat.

***

Mitropolitul Vasile Lazarescu s-a născut la 1 ianuarie 1894 în localitatea timișeană Corneşti. A urcat pe rând treptele slujirii în Biserică, fiind mai întâi hirotonit preot necăsătorit, apoi fiind numit protopop (1926). S-a călugărit în anul 1928 la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, apoi a primit rangul de protosinghel (1928) şi pe cel de arhimandrit (1929). La 21 octombrie 1933 este ales episcop al Caransebeşului, fiind hirotonit în catedrala din Caransebeș, la 31 decembrie 1933 şi înscăunat la 15 aprilie 1934. La 12 iunie 1940 este ales episcop al Timişoarei și înscăunat la 25 martie 1941, în biserica Parohiei Timişoara-Iosefin. Prin ridicarea eparhiei în rang în anul 1947, devine arhiepiscop al Timişoarei, apoi mitropolit al Banatului, fiind instalat la 26 octombrie 1947, în Catedrala mitropolitană din Timișoara, păstorind pe credincioșii bănățeni până în 1961. A trecut la cele veşnice în ziua de 21 februarie 1969, la mănăstirea Cernica, fiind înhumat, în cripta familială din localitatea sa natală. În aprilie 1993 a avut loc ceremonia de deshumare a osemintelor, acestea fiind aduse la Catedrala mitropolitană din Timişoara, unde, în prezenţa chiriarhilor Mitropoliei şi a numeroşi clerici şi credincioşi, au fost reînhumate în cripta ierarhilor de la subsolul lăcașului de cult.