Rampă pentru credincioșii cu dizabilități locomotorii

   În urmă cu mai bine de două decenii, pe lângă parohia noastră s-a înfiripat comunitatea credincioșilor cu deficiențe de auz și vorbire. Un preot slujitor, susținut financiar de parohie, a învățat limbajul mimico-gestual la Pitești, apoi a instruit un cântăreț dintre membrii comunității și, câțiva ani, sfânta Liturghie a fost oficiată în sala de festivități a parohiei.

   Pentru desfășurarea în bune condiții a serviciilor religioase, parohia a amenajat subsolul bisericii, unde a creat mai multe spații, cel mai important fiind Paraclisul „Sfânta Maria”, oferit spre rugăciune și slujire sfântă confraților noștri cu deficiențe de auz și vorbire. Întrucât biserica este, prin definiție, lăcașul comuniunii, deschis tuturor credincioșilor, inclusiv fraților și surorilor cu probleme de mobilitate, avem datoria morală de a asigura accesul la rugăciune persoanelor aflate în scaun rulant ori în cârje, celor cu traume temporare, copiilor mici și vârstnicilor. Chemarea Domnului Hristos: „Veniți la Mine toți ce osteniți și împovărați…” este adresată atât celor sănătoși, cât și bolnavilor, pentru că toți suntem copiii Lui. Pe paginile sfintelor Evanghelii citim că El s-a solidarizat cu suferința umană, i-a iubit pe oamenii cu handicap și le-a tămăduit bolile sufletești și trupești. El a propovăduit Evanghelia tuturor oamenilor și pe toți ne cheamă la împărtășirea cu Trupul și cu Sângele Său.

   Așadar, Biserica întemeiată de Hristos Domnul trebuie să-i primească pe toți credincioșii în comunitatea parohială, să le asigure accesul la sfânta Liturghie și la celelalte slujbe. Bucurie negrăită au credincioșii cu probleme locomotorii, care nu sunt ținuți în afara lăcașului de cult, ci se roagă înăuntru cu copiii, părinții, bunicii, frații… Zilele trecute l-am întrebat pe un cunoscut dacă știe Pilda Samarineanului milostiv și, spre surprinderea mea, răspunsul a fost negativ. Samarineanul milostiv, spune Domnul Hristos, nu a trecut indiferent pe lângă trecătorul rănit și jefuit de tâlhari, ci i-a acordat primul ajutor, l-a dus la un han și a plătit pentru îngrijirea lui.
   Samarineni milostivi putem fi toți cei ce nu rămânem indiferenți față de neputințele semenilor, ci îi ajutăm să se integreze în comunitatea parohială și să participe, fără opreliști, la Ospățul euharistic, la Cununii și Botezuri. Ne dorim, prin urmare, să amplasăm o rampă de acces pe treptele bisericii, pentru ca frații și surorile cu probleme locomotorii să poată intra în biserică.

   Costurile unei rampe/platforme pe care să fie așezat căruciorul unei persoane cu handicap este de 12.700€ +TVA( 19%). Noi avem, până acum, doar o mică parte din această sumă, însă suntem convinși că vom reuși să ducem inițiativa la bun sfârșit.
   Mihai Neșu, fotbalistul imobilizat în scaunul cu rotile, a înființat, tot fără a avea bani suficienți, un așezământ pentru copiii cu dizabilități. Efectuând un pelerinaj la Muntele Athos, i-a împărtășit unui monah dorința sa și lipsa banilor, iar acela a zis: „luați cât mai repede pământul, începeți, că banii or să vină, nu vă faceți griji de bani”.    La o zi după revenirea în țară, un donator anonim i-a oferit 100 000€, apoi au venit alte donații și centrul a fost finalizat.

      Cu nădejdea în ajutorul bunului Dumnezeu și cu mare bucurie începem și noi această lucrare mult folositoare semenilor cu dizabilități locomotorii, care au nevoie de sprijin sufletesc, ca să poată duce crucea grea a suferinței.

   Vă chemăm, așadar, alături de noi pe toți și pe toate și vă punem la suflet cuvintele monahului Nicolae (Steinhardt) de la Rohia: „dăruind vei dobândi!”

Pentru toţi cei care pot şi doresc să ne ajute:

Fundaţia “Preot Ioan Olariu”

CUI: 24203150

Cont: RO87 PIRB 3701 7175 6200 1000

Banca: First Bank Timişoara