Sfinţilor Martiri de la Mănăstirea Sfântul Sava

Înaltpreasfintitul Parinte Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului, a daruit bisericii ?Nasterea Maicii Domnului? a Parohiei Timisoara – Iosefin o particica din moastele Sfintilor Martiri de la Manastirea Sfântul Sava din Pustiul Iudeii, primite pentru Catedrala Mitropolitana ?Sfânta Treime din Sibiu?, aflate acum spre închinare în biserica Parohiei Timisoara – Iosefin. Sfintele moaste sunt fixate într-o cutiuta circulara aurita, pastrata într-o racla din lemn, frumos sculptat si ornata cu motive florale si cruci treflate, realizata de scuptorul timisorean Ionel Paun. Pe suprafata acesteia se dinsting sase coloane, câte trei pe fiecare latura a raclei, decorate cu motive vegetale. Capacul din sticla are o rama sculptata din lemn si doua încuietori laterale. Dimensiunile raclei sunt: L:80 cm, l:30 cm, h:40 cm.

Sinaxarul Sfintii Cuviosi Parinti Ioan, Serghie, Patrichie si cei dimpreuna cu ei, ucisi de arabi în manastirea Sfântului Sava cel Sfintit

Sfintii Cuviosi Parinti Ioan, Serghie, Patrichie si cei dimpreuna cu ei, ucisi de arabi în manastirea Sfântului Sava cel Sfintit, au trait pe la anul 800, pe când la Constantinopol împarateau Constantin si maica sa, Irina (780-802), pe vremea când Sfânta Cetate a Ierusalimului era sub stapânirea arabilor, si în zilele preafericitului Ilie, patriarhul Ierusalimului. Adunati în mai multe locuri, parintii astazi pomeniti, vietuiau în vestita manastire a Sfântului Sava, pe când staretea minunatul egumen Vasile, slujind cu totii lui Dumnezeu ziua si noaptea, dupa rânduiala monahiceasca, în multa nevointa si îmbunatatita vietuire. Pacea lor era, însa, adeseori, tulburata de navala pagânilor, care, gândind ca vor gasi averi, jefuiau sfintele locasuri de toate odoarele lor.

Asa s-a întâmplat odata, ca, la vremea Postului Mare, în saptamâna dinaintea Stâlparilor, când monahii se aflau la rugaciune, fara veste a navalit peste ei o ceata de 60 de jefuitori înarmati cu sulite, cu arcuri si cu sabii, si au facut cumplit macel în manastire. Au dat foc chiliilor, pradând saracaciosul avut al smeritilor calugari. Dar când a fost sa dea foc si manastirii, li s-a parut ca vine o oaste în jur si au fugit. În Joia cea Mare, din Saptamâna Patimilor Domnului, facând razboi arabii în Palestina, jefuitorii au navalit din nou în manastire si au ucis pe cei ce mai ramasesera în viata, semanând urgie în urma lor. Ca, daca au mers si n-au gasit nimic, i-au omorât, unora taindu-le capetele, pe altii facându-i bucati, pe altii junghiindu-i si varsându-le sângele, iar pe altii în tot felul de grozavii chinuindu-i. O seama de parinti s-au ascuns într-o pestera din munte, cu odoarele manastirii, si nevoind sa le dea, pagânii au pus foc la gura pesterii si au pierit toti cei dinauntru, înabusiti de fum.

Si asa au primit cununa muceniciei parintii Ioan, Serghie si Patrichie, si toti care se aflau atunci împreuna cu ei, în manastirea Sfântului Sava, ostasi ai Domnului Hristos, care nu aveau arme si zale, ci numai arme duhovnicesti: platosa nadejdii, pavaza credintei si coiful mântuirii. Iar sfintii, multumind, si-au dat sufletul în mâna lui Dumnezeu, dobândind fericita si vesnica viata si Împaratia Cerurilor, ca pentru Hristos purtând truda pustiei, de la Hristos au luat si cununa biruintei. Dumnezeului nostru, slava!

Sursa bibliografica: Proloagele în fiecare zi împreuna cu sfintii, volumul II (martie-august), Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2011, pp. 89-90.