News

În cadrul Concursului Național Catehetic din anul 2026, în Parohia Timișoara Iosefin s-a desfășurat proiectul intitulat „Familia – prima cateheză a vieții și școală a sfințeniei”, care a reunit copii și tineri în jurul unor activități formative, educative, și filantropice.

Programul catehetic s-a desfășurat în cadrul grupului catehetic al parohiei în parteneriat cu Colegiul Național Bănățean din Timișoara și a debutat prin cateheze tematice, adaptate nivelului de vârstă al participanților și centrate pe rolul familiei în viața creștină.

Prima cateheză, cu tema „Familia – dar al lui Dumnezeu și prima școală a credinței”, a fost susținută de către părintele Emanuil Petrulescu, în paraclisul “Sfânta Maria” de la demisolul bisericii parohiale și a evidențiat atât temelia divină a familiei cât și rolul acesteia în formarea credinței.

Cea de-a doua cateheză, „Familia  – mica împărăție în care Dumnezeu Se descoperă și Se dăruiește oamenilor”, a fost susținută de către diaconul Pantelimon Răzvan-Ștefan, la  Colegiul Național Bănățean și a subliniat importanța comuniunii și a prezenței lui Dumnezeu în viața de familie, în contextul provocărilor contemporane. În cadrul acestei activități, tinerii participanți au fost impresionați de întâlnirea cu părintele Pantelimon care are abilitatea de a comunica în limbajul mimico-gestual și, prin aceasta, credincioșii cu astfel de nevoi au posibilitatea de a participa la sfintele slujbe ale Bisericii.

Cea de-a treia cateheză,  „Mame sfinte”, a fost susținută de doamna profesor Corina Bichiș, în sala de festivități  ,,Preot Ioan Imbroane” a parohiei  și a pus în lumină rolul femeii și al mamei creștine în formarea duhovnicească a copiilor și în transmiterea valorilor credinței. În cadrul acestei întâlniri, copiii au realizat referate și prezentări PowerPoint dedicate sfintelor femei canonizate recent de către Biserica Ortodoxă Română, activitate care a contribuit la aprofundarea cunoașterii modelelor autentice de viață creștină.

Activitățile catehetice au fost completate de momente creative și artistice. Astfel, copiii au confecționat obiecte hand-made cu tematică religioasă.

La sărbătoarea “Izvorul Tămăduirii”, în biserica parohială, însoțiți de doamnele profesoare Corina Bichiș, Rebeca Sfercoci și Carmen Mărgineanu, tinerii elevi ai Colegiului Bănățean au susținut un concert de pricesne și cântări religioase dedicate Sfintelor Paști, care au adus bucurie credincioșilor,  părinților și bunicilor prezenți la Sfânta Liturghie.

În spiritul filantropiei creștine, credincioșii parohiei au achiziționat, cu mare bucurie, minunatele obiecte realizate de către elevi, banii donați urmând a fi folosiți pentru sprijinirea cu alimente a unor familii nevoiașe din comunitate.

Impactul acestor activități a fost unul deosebit asupra participanților. Copiii au fost profund impresionați de viața sfintelor femei și de importanța familiei în formarea lor spirituală, unii dintre ei exprimându-și dorința de a se implica în activități de voluntariat în centrele destinate copiilor lipsiți de sprijin familial.

Prin aceste inițiative, Parohia Ortodoxă Română Timișoara Iosefin își continuă misiunea de a forma tinerii în spiritul valorilor creștine, cultivând credința, iubirea față de familie și responsabilitatea față de aproapele.

În Sâmbăta Mare, către ora 22: 00 grupuri de credincioși se îndreaptă deja spre biserică. Șirul celor care se închină, se roagă și sărută Epitaf, așezat pe impunătorul mormânt sculptat, începe de pe platoul din fața lăcașului de cult. Mai mulți tineri bat toaca spre bucuria copilașilor aflați în brațele părinților. O mașină de la SMURD oprește în fața bisericii și un cadru medical intră în sfântul lăcaș, ca să ia caserole cu pâinea binecuvântată de Paști, pentru toți colegii care sunt la serviciu. Jandarmii și polițiștii discută cu preotul paroh despre procesiunea de Înviere.În atmosfera, marcată de emoție, dar liniștită și pașnică plutește parcă un freamăt tainic, de așteptare a unui moment deosebit.

La miezul nopții, preoții slujitori și coriștii ies în pridvorul bisericii. Curtea bisericii și bulevardul din fața ei sunt ocupate de mulțimea credincioșilor. O singură lumânare este aprinsă și și spre ea se îndreaptă ochii tuturor. Deodată, în liniștea nopții se aude emoționanta chemare: “VENIȚI SĂ LUAȚI LUMINĂ!” și odată cu ea răsună troparul “ Învierea Ta, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri…”. Clopotele bisericii sparg liniștea nopții și sunetul lor vestește tuturor Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. De la o singură lumânare, se aprind mii de lumânări și candele. Tot spațiul din jurul bisericii a devenit o mare de lumină. E Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim, care se înmulțește, dar nu se împuținează!!! Fiecare credincios dorește să aibă LUMINA și să o ducă acasă, pentru binecuvântarea familiei.

Cuvintele sfintei Evanghelii sunt ascultate cu atenție, iar imnul pascal HRISTOS A ÎNVIAT izbucnește, ca apa unui izvor năvalnic de munte, din pieptul miilor de credincioși. Este cu adevărat un moment inefabil, de o frumusețe duhovnicească aparte, un moment impresionant și electrizant de puritate și de bucurie sinceră, ce izvorăște din mormântul gol al Golgotei.

Cuvântul de învățătură precizează că Învierea Domnului nu este eveniment ci taină și minune mai presus decât toate minunile, este “ sărbătoarea sărbătorilor și praznicul praznicelor”, cum arată sfântul Ioan Gură de Aur.“

Astăzi sărbătorim biruința vieții asupra morții și a luminii asupra întunericului ! Să rămânem așadar în lumină, ca să fim fii ai luminii!”

Învierea Mântuitorului, izvorul învierii noastre, înseamnă însă și învierea noastră la o viață nouă, “ viața în Hristos!” Învierea ne întărește în lupta pe care o ducem adesea împotriva întunericului păcatului, a deznădejdii și a unei vieți fără sens.

ÎNVIEREA ESTE VIAȚĂ ȘI DĂ SENS VIEȚII NOASTRE!

Procesiunea la care pornim, cu icoana Învierii și în ritm de toacă, se transformă într-un cortegiu uriaș de lumină, o mărturisire de credință în minunea care a adus eliberarea omenirii din “ robia păcatului și a morții “.

La crucea ridicată întru cinstirea memoriei lui Constantin Zăbulică, împușcat de către necredincioși în decembrie ‘89, așezăm o candelă și cântăm “Hristos a înviat “, apoi ocolim biserica și intrăm în sfântul lăcaș, pentru a continua Utrenia sărbătorii.

La finalul slujbei, toți credincioșii au plecat acasă cu pâinea binecuvântată de Paști, cu Sfânta Lumină și cu mulțumire către bunul Dumnezeu, Care ne-a dăruit această bucurie negrăită și vremuri de pace în țara noastră.

Zilele Săptămânii Pătimirilor sunt marcate de trăiri emoționale aparte. Prin intermediul rugăciunilor, cântărilor duhovnicești, deniilor, sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfințite și a sfântului Vasile cel Mare, întreaga noastră ființă este transpusă într-o stare de evlavie profundă și de înălțătoare vibrație sufletească.

Rememorarea momentelor zguduitoare ale ultimelor zile petrecute de Iisus Hristos Mântuitorul în Betania și la Ierusalim, descrise pe larg de sfinții evangheliști și lecturate în Joia Mare, veșmintele și acoperămintele cernite, glasul toacei și frumoasele imne ale  Prohodului, cântate din sute de piepturi,
ne-au impresionat adânc, ne-au ajutat să înțelegem cât de importantă este jertfa Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră și să ne pregătim sufletele  pentru sfânta sărbătoare a Învierii Sale.

Credincioși mulți, de toate vârstele, au trecut pragul bisericii, au participat la sfintele slujbe, s-au spovedit și împărtășit, s-au implicat, fiecare după puterea sa, în pregătirea celor necesare Paștilor, au ajutat la curățenia efectuată în biserică și în afara ei, la montarea Mormântului Domnului și împodobirea lui cu flori etc.
Mobilizându-se astfel, comunitatea noastră parohială s-a manifestat în spiritul deplinei comuniuni euharistice, întărindu-și sentimentul de unitate în credință și de apartenență la „Trupul lui Hristos”, care este Biserica întemeiată de El.

Filantropia și rugăciunea sunt două din coordonatele fundamentale ale misiunii creștin-ortodoxe desfășurate de aproape un secol la parohia Iosefin. Activitățile social-filantropice derulate de parohie se întrepătrund, în mod fericit, cu cele ale fundației parohiale „Preot Ioan Olariu “.

Ambele entități bisericești își concentrează eforturile spre susținerea cantinei parohiale, acordarea de ajutoare materiale și financiare categoriilor vulnerabile de credincioși, mai ales persoanelor vârstnice și fără aparținători, oferirea de burse elevilor și studenților care provin din familii defavorizate și cu mulți copii etc.

Pe lângă hrana caldă oferită săptămânal, la aproximativ 35-45 de persoane, parohia și fundația, cu sprijinul pilduitor al credincioșilor, oferă, totodată, pachete cu alimente greu perisabile nevoiașilor și familiilor numeroase. De asemenea, asemenea acțiuni caritabile sunt organizate cu regularitate în preajma sfintelor sărbători ale Nașterii și Învierii Domnului, precum și cu ocazia hramului bisericii.

Astfel, în ajunul praznicului Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, aproape 200 de credincioși s-au bucurat de hrană caldă și de pachetele cu alimente (cozonac, conserve, zahăr, ulei, făină, paste făinoase ș.a.),  oferite prin  împreună lucrarea parohiei și fundației.

La ceas de Vecernie, preoți și credincioși din parohiile Iosefin, Fratelia, Elisabetin și Freidorf s-au reunit la biserica „Nașterea Maicii Domnului” și, după slujba de binecuvântare a stâlpărilor, au pornit în tradiționala procesiune spre Catedrala Mitropolitană.

La Duminica Floriilor, sute de credincioși au umplut, până la refuz, atât biserica parohială, cât și curtea și aleile din jurul lăcașului de cult. Bucuria și stare de emoție a credincioșilor au fost sporite de frumusețea rugăciunilor și cântărilor liturgice interpretate de corul parohial și de faptul că, urmare lucrărilor de restaurare, biserica a îmbrăcat un minunat și luminos veșmânt pictural.

Restaurarea picturii din biserica Iosefinului, cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Ioan al Banatului, este darul de suflet al preoților și credincioșilor pentru ctitorii de altădată, tocmai în anul când aniversăm 105 ani de la înființarea parohiei și 90 de ani de la sfințirea lăcașului de cult.

Joi, 26 martie 2026, în sala festivă a parohiei Timișoara Iosefin, a avut loc conferința Pro-Vita „Medicină și Credință”,  sub mottoul biblic „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi” (Matei 9, 12). Ajunsă la ediția a III-a, conferința își propune să abordeze teme sensibile ale societății contemporane, de la bioetică la fundamentele spirituale ale familiei.

Manifestarea a fost organizată de către Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul, din cadrul Arhiepiscopiei Timișoarei, în parteneriat cu Facultatea de Litere, Istorie, Filosofie și Teologie (FLIFT), din cadrul Universității de Vest din Timișoara și cu Fundația Pr. Ioan Olariu (FPIO).

La conferință au participat preoți, medici, profesori, studenți și părinți, evenimentul constituind o dezbatere axată pe demnitatea vieții și pe rolul credinței în procesul de vindecare.

Din partea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, a fost delegat pr. Cristian Păiș, inspector eparhial, care a îndeplinit totodată și rolul de moderator al conferinței. Cuvântul de deschidere a aparținut pr. dr. Ionel Popescu, gazda evenimentului. Programul serii a inclus prelegeri susținute de personalități recunoscute atât în mediul academic, cât și în cel medical.

Prof. Univ. Dr. Liviu Laurențiu Pop, din cadrul UMF Timișoara, medic primar pediatrie și gastroenterologie pediatrică, a susținut conferința cu tema: „Copilul – taină și dar, provocările sfatului genetic”. Prelegerea a abordat miracolul vieții prin prisma geneticii moderne și a responsabilității etice.

Dr. Dan Cioată, medic primar în chirurgie cardiovasculară și teolog, a vorbit despre „Familia – Icoana iubirii lui Dumnezeu”, oferind o perspectivă rară ce îmbină rigoarea științifică a chirurgului cu profunzimea reflecției teologice.

După fiecare prezentare, numeroși participanți au adresat întrebări, dialogul dintre medici și teologi transformându-se într-o dezbatere vie și interactivă, din care fiecare a plecat acasă cu sufletul îmbogățit.

Emanuil Ungurianu și Ioachim Miloia sunt două personalități de frunte ale Timișoarei și Banatului, care au avut un rol de seamă în istoria și viața bisericească a acestui colț al României și care au plecat la Domnul în ziua praznicului Bunei Vestiri.

Astfel, Parohia Timișoara „Principele Carol”, devenită Iosefin, a fost înființată în urma demersurilor stăruitoare ale avocatului Ungurianu (1846-1929), care a obținut și terenul pe care sunt ridicate casa parohială și biserica. Acest fiu credincios al Bisericii a lăsat parohiei și o importantă sumă, folosită la construirea lăcașului de cult.

Emanuil Ungurianu a susținut școlile românești și confesionale din Timișoara și Banat, îndeosebi în timpul stăpânirii austro-ungare și pe tinerii români cu dragoste de carte, dar lipsiți de mijloace materiale. Tot el a luptat pentru reînființarea Episcopiei Timișoarei și a lăsat moștenire Episcopiei Aradului suma de 500.000 de coroane de aur (aproximativ 150 kg de aur).

Ioachim Miloia (1897-1940), fost membru al Consiliului parohial Iosefin, absolvent al Academiei Teologice de la Caransebeș, a studiat pictura la București și la Roma, unde a obținut și doctoratul. El a pictat, împreună cu Catul Bogdan, o parte din biserica noastră și singur, multe biserici din Banat. De asemenea, profesorului Miloia îi datorăm înființarea Direcției Regionale a Arhivelor Bănățene și  a revistei „Analele Banatului”.

Ioachim Miloia l-a susținut permanent pe preotul Ioan Imbroane în eforturile sale de amenajare a capelei din Iosefin, al cărei iconostas l-a pictat și mai ales la zidirea și înfrumusețarea noii biserici.

Tot la sărbătoarea Bunei Vestiri l-am pomenit și pe Aurel Turcuș (1943-2012), poet, prozator și ziarist, dar mai ales, om de cultură, de  omenie și de caracter, modest și altruist, care a lăsat posterității pagini memorabile închinate lui Ioachim Miloia.

Despre această „triadă” de personalități ale Banatului, oameni de valoare pentru neamul nostru românesc, pentru Biserică, știință, cultură și artă, dar și de înaltă ținută morală, le-a vorbit credincioșilor, la sfârșitul slujbei de pomenire, preotul paroh Ionel Popescu.

Dumnezeu să le așeze sufletul în lumina Împărăției Sale veșnice!

Croită pe măsura și statura omului, să-l cuprindă în pironire de chinuire, spre o moarte încetinită, care să-l mistuie până în străfundul ființei, în urlete de durere și apoi în gemetele agoniei îndelungate ce scădeau din tărie pe măsura vlăguirii și destrămării vieții. Blestemată judecată, blestemată pedeapsă, blestemată lege, plăsmuite din ură și dispreț din câinioșia inimii omenești.

”Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-se pentru noi blestem, luând asupra-I blestemul nostru”.

Un act suprem de iubire, care a străfulgerat și a preschimbat blestemul în binecuvântare, în mântuire, în descătușare, în darul vieții veșnice prin Înviere.                      

De aceea, toate durerile omenești și silniciile și nedreptățile, dar și urgiile se așază în cuprinderea Crucii, în nădejde și izbăvire, prin puterea și lumina dragostei lui Dumnezeu .

 Am trecut prin timp și istorie cu încercări și răni adânci, cu prigoane și cazne, ne-am încovoiat de multe ori sub greutatea loviturilor, le-am suferit pe toate în nădejdea izbăvirii Crucii. De când ne știm, am ridicat cruci acolo unde a fost încercarea mai mare, fie la încrucișarea drumurilor, fie pe hotare, fie lângă izvoare, fie sus pe turnuri și locuri înalte, dar și la morminte ca biruință asupra morții în nădejdea vieții veșnice și a Învierii.

 Crucea este cea mai cuprinzătoare mărturisire de credință, este întruchiparea conștiinței de legătură dintre om și Dumnezeu în orice loc și în orice împrejurare. Însemnarea feței prin Cruce este ridicarea minții și simțămintelor în comuniune sfântă cu Dumnezeu.

De când ne știm ca popor român, viețuim și îmbrățișăm Crucea ca pe însăși ființa noastră și poate nici un popor n-a arătat atâta înțelegere cu pătrundere adâncă a Crucii.  

Troița românească este unică în exprimarea ei ca fapt de credință, de înțelegere a Crucii, de teologie a Crucii și mai apoi ca exprimare artistică.

  Este trist, însă, că unii, din neînțelegerea ”tainei Crucii”, se poartă cu hulire și vrăjmășie ”ca dușmani ai Crucii lui Hristos”.

Pentru noi, însă, ”cuvântul Crucii … este puterea lui Dumnezeu”.

                                                   Preot Ioan Olariu

sursa: Renașterea bănățeană, martie, 1990