SFÂNTĂ CRUCE

Croită pe măsura și statura omului, să-l cuprindă în pironire de chinuire, spre o moarte încetinită, care să-l mistuie până în străfundul ființei, în urlete de durere și apoi în gemetele agoniei îndelungate ce scădeau din tărie pe măsura vlăguirii și destrămării vieții. Blestemată judecată, blestemată pedeapsă, blestemată lege, plăsmuite din ură și dispreț din câinioșia inimii omenești.

”Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-se pentru noi blestem, luând asupra-I blestemul nostru”.

Un act suprem de iubire, care a străfulgerat și a preschimbat blestemul în binecuvântare, în mântuire, în descătușare, în darul vieții veșnice prin Înviere.                      

De aceea, toate durerile omenești și silniciile și nedreptățile, dar și urgiile se așază în cuprinderea Crucii, în nădejde și izbăvire, prin puterea și lumina dragostei lui Dumnezeu .

 Am trecut prin timp și istorie cu încercări și răni adânci, cu prigoane și cazne, ne-am încovoiat de multe ori sub greutatea loviturilor, le-am suferit pe toate în nădejdea izbăvirii Crucii. De când ne știm, am ridicat cruci acolo unde a fost încercarea mai mare, fie la încrucișarea drumurilor, fie pe hotare, fie lângă izvoare, fie sus pe turnuri și locuri înalte, dar și la morminte ca biruință asupra morții în nădejdea vieții veșnice și a Învierii.

 Crucea este cea mai cuprinzătoare mărturisire de credință, este întruchiparea conștiinței de legătură dintre om și Dumnezeu în orice loc și în orice împrejurare. Însemnarea feței prin Cruce este ridicarea minții și simțămintelor în comuniune sfântă cu Dumnezeu.

De când ne știm ca popor român, viețuim și îmbrățișăm Crucea ca pe însăși ființa noastră și poate nici un popor n-a arătat atâta înțelegere cu pătrundere adâncă a Crucii.  

Troița românească este unică în exprimarea ei ca fapt de credință, de înțelegere a Crucii, de teologie a Crucii și mai apoi ca exprimare artistică.

  Este trist, însă, că unii, din neînțelegerea ”tainei Crucii”, se poartă cu hulire și vrăjmășie ”ca dușmani ai Crucii lui Hristos”.

Pentru noi, însă, ”cuvântul Crucii … este puterea lui Dumnezeu”.

                                                   Preot Ioan Olariu

sursa: Renașterea bănățeană, martie, 1990