Stiri

 Pelerinul care ajunge în pustiul Iudeii (Israel) rămâne uimit în fața priveliștii care i se deschide înaintea ochilor. Colinele stâncoase și aride, văile abrupte, fără vegetație și apă, creează imaginea unui tărâm al nimănui, a unui loc pe care ești tentat să-l părăsești imediat. Și totuși, locul despre care facem vorbire are farmecul său, dacă putem folosi acest mod de exprimare.

   Străbătut, din vechime, de către beduini cu turmele de capre și oi, în căutare de iarbă și vegetație specifice deșertului, pustiul nelocuit al Iudeii a devenit, din primele secole după Hristos, un loc de retragere pentru monahii iubitori de rugăciune și de isihie ( pace sufletească, liniște interioară).
   Primele lăcașuri de viețuire monahală au fost amenajate în grote și peșteri, apoi au fost zidite schituri și mănăstiri care au avut un rol deosebit în viața Bisericii. Unul dintre cele mai cunoscute așezăminte monahale din acele părți, zidit în peretele stâncos al pârâului Cherit, Horat sau Wadi Qelt, unde s-a nevoit odinioară profetul Ilie, este mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, ctitorită în sec. V, d. Hristos.

Accesul la mănăstire se face cu osteneală, mai ales de către vârstnici și de pelerinii cu neputințe, dar este răsplătit peste măsură prin darurile duhovnicești primite în acest sanctuar al sfințeniei. Mulți monahi iubitori de Dumnezeu și râvnitori după mântuirea sufletului s-au nevoit în mănăstirea aceasta și în grotele de pe valea Hozevei, unii fiind uciși în invazia persană din anul 614 și în alte năvăliri ale popoarelor străine, sfintele lor Moaște fiind așezate spre cinstire în biserica lăcașului monahal.

   Din rândul monahilor hozeviți înveșmântați în haina sfințeniei face parte și românul bucovinean Ioan Iacob de la Neamț, Românul sau Noul Hozevit ( Ilie, după numele de botez), canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, la 20 iunie 1992 și de Patriarhia Ierusalimului, la 31 ianuarie 2016.

   Rămas orfan de mamă ( la șase luni după naștere) și de tatăl ucis în Primul Război Mondial ( la vârsta de doar doi ani), viitorul sfânt a fost crescut de bunica sa și de rudeniile apropiate. Deși orfan, a urmat școala primară, gimnazială și liceul, fiind unul din elevii premianți. La vârsta de 19 ani a intrat în obștea mănăstirii Neamț, apoi a plecat în pelerinaj la locurile sfinte din Israel, unde a viețuit la mănăstirea Sfântul Sava, în pustiul Qumran, la schitul românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” de la râul Iordan și, în ultimii ani ai vieții sale pământești, la mănăstirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul” și în grota „Sfânta Ana”, din apropierea acesteia. În anii celui de-al Doilea Război Mondial a îndeplinit ascultările de paraclisier, bibliotecar și infirmier la mănăstirea Sfântul Sava și în lagărul de pe Muntele Măslinilor, lângă Ierusalim. Cunoștințele medicale dobândite în armată l-au ajutat să trateze mulți monahi și laici, indiferent de religie și neamul din care făceau parte. Om al rugăciunii și al vieții curate, aplecat spre asceză și jertfă, sfântul cuvios Ioan Iacob de la Neamț – Ioan cel Nou Hozevitul, hirotonit chiar în Biserica Sfântului Mormânt, s-a nevoit ani mulți „în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în posturi îndelungate, în lacrimi neștiute, în cugetări duhovnicești și în dor după Dumnezeu, răbdând tot felul de ispite, suferințe, lupte cu diavolii…”, hrănindu-se doar cu pesmeți, smochine, măsline, ceai…

La data de 5 august 1960 s-a „mutat din moarte la viață”, iar la 8 august 1980, trupul său a fost găsit întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă. Ziua prăznuirii sale este, deci, 5 august.
   Trupul întreg al sfântului cuvios Ioan Iacob de la Neamț, făcător de minuni, așezat spre cinstire în biserica mănăstirii de la Hozeva, atrage zilnic sute de pelerini din toate colțurile lumii, veniți să-l invoce ca mijlocitor către bunul Dumnezeu, pentru tămăduirea neputințelor sufletești și trupești.

   Inspirat de Dumnezeu, sfântul Ioan Iacob a compus sute de poezii religioase, unele deja tipărite și a lăsat românilor ortodocși un emoționant testament spiritual, scris și pe icoana sa aflată la Așezământul Românesc de la Ierihon:

„Fii pribegi ai țării mele
Necăjiți printre străini,
Nu uitați menirea voastră
De români și de creștini!”

 Preot Dr. Ionel Popescu

Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon a fost cinstit la 27 iulie și în biserica „Nașterea Maicii Domnului” a parohiei Ortodoxe Române Timișoara Iosefin.

Prăznuirea sfântului a început miercuri seara, cu slujba Vecerniei unită cu Litia și a continuat în ziua praznicului. Un sobor de preoți, condus de părintele vicar Ionel Popescu, a oficiat Sfânta și dumnezeiasca Liturghie la care au participat foarte mulți credincioși. Importanța acestei sărbători pentru întreaga creștinătate și în mod special pentru preoții și credincioșii parohiei noastre a fost subliniată de părintele vicar care, în cuvântul rostit, a arătat că Sf. Pantelimon, cinstit de peste 1700 de ani în întreaga Biserică, din Răsărit și din Apus, a rămas în istorie ca un tânăr care a căutat și a dobândit „știința mântuirii”.

Prin binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel, cu purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan și urmare stăruinței preoților și credincioșilor, parohia Iosefin a primit în dar de la Parohia „Sfântul Nicolae”, orașul Pantelimon, un fragment din moaștele acestui tânăr medic creștin care a fost așezat la loc de cinste în racla bisericii noastre.

De peste 7 ani acest sfânt mucenic se roagă împreună cu preoții și credincioșii la fiecare sfântă Liturghie și la toate slujbele oficiate în biserica noastră. El este un model de curaj, de iubire față de Dumnezeu și față de Biserică, de iubire față de Hristos și de Evanghelia Sa. El este, de asemenea, un model de mărturisitor al dreptei credințe, cu prețul vieții, pentru toți credincioșii, dar mai ales pentru tinerii zilelor noastre care sunt în căutarea de modele și pe care nu le găsesc în societatea din care facem parte. Modelele sunt în biserică, în Viețile Sfinților și iată, cum este și Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, în sinaxarele Bisericii noastre dreptmăritoare.

La Sfânta Liturghie oficiată în ziua praznicului au participat mulți credincioși, veniți să se închine la racla cu moaștele Sf Pantelimon și să-i ceară ajutorul in rugăciune.

Trăitor în cetatea Nicomidia, din Asia Mică (Turcia de astăzi), tânărul Pantoleon (cel puternic ca un leu) a devenit, prin botezul creștin, Pantelimon (cel prea milostiv/cel atotmilostiv) și, pentru credința sa în Iisus Hristos Mântuitorul lumii, a primit moartea martirică.

Biserica nu a uitat cutremurătorul său martiriu și a rânduit să fie pomenit, cu rugăciune și cântare duhovnicească, la data de 27 iulie.

Instruit în tainele științei medicale, pe care a studiat-o cu medicii renumiți ai vremii, Pantoleon, deși foarte tânăr, s-a făcut repede cunoscut și a fost ales ca medic curant al împăratului Maximian (286-305), persecutor al creștinilor. Îl aștepta, așadar, o carieră strălucită și lipsită de griji, îl așteptau faima, reputația și o viață învăluită în lux și în plăceri de tot felul, mai ales că moștenise de la părinții săi o avere considerabilă.

Viața medicului Pantoleon și-a schimbat radical cursul din momentul întâlnirii sale cu venerabilul preot Ermolae (cinstit la 26 iulie). Dialogând despre studiul medicinei, sfântul Ermolae i-a spus: ,, Dar prietene, la ce-ți folosesc toate cunoștințele pe care le-ai dobândit în această artă, din moment ce nu cunoști știința mântuirii?”. Această zguduitoare întrebare i-a răscolit sufletul, i-a mișcat întreaga ființă, l-a marcat profund și i-a deschis mintea spre înțelegerea orizonturilor spirituale ale copilăriei petrecute în atmosfera de rugăciune curată a maicii sale. A refuzat, așadar, chemarea de a se stabili la curtea imperială, a refuzat ademenitoarele promisiuni făcute de împărat și de către demnitarii săi, bogățiile și plăcerile oferite și a pornit pe calea credinței, pentru a dobândi cea mai înaltă știință, ,, știința mântuirii”. Amenințat, bătut, chinuit și, până la urmă, decapitat, pentru credința sa în Hristos, tânărul creștin Pantelimon și-a înscris numele, pentru totdeauna, în sinaxarul Bisericii noastre, fiind cinstit cu evlavie, atât în Răsărit, cât și în Apus.

Sfintele sale moaște, făcătoare de minuni, au ajuns în impunătoarele catedrale ale Occidentului, în Sfântul Munte Athos, la mănăstirile Sfântul Pantelimon și Grigoriu, dar și la unele biserici din Patriarhia Română.Un fragment din trupul sfântului, primit de la parohia ,,Sfântul Nicolae”, orașul Pantelimon, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și cu purtarea de grijă a Părintelui Mitropolit Ioan, se află în biserica parohiei noastre, din anul 2016 și aduce credincioșilor multă bucurie, mângâiere și ajutor.

Pentru rugăciunile sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii!

   În urmă cu mai bine de două decenii, pe lângă parohia noastră s-a înfiripat comunitatea credincioșilor cu deficiențe de auz și vorbire. Un preot slujitor, susținut financiar de parohie, a învățat limbajul mimico-gestual la Pitești, apoi a instruit un cântăreț dintre membrii comunității și, câțiva ani, sfânta Liturghie a fost oficiată în sala de festivități a parohiei.

   Pentru desfășurarea în bune condiții a serviciilor religioase, parohia a amenajat subsolul bisericii, unde a creat mai multe spații, cel mai important fiind Paraclisul „Sfânta Maria”, oferit spre rugăciune și slujire sfântă confraților noștri cu deficiențe de auz și vorbire. Întrucât biserica este, prin definiție, lăcașul comuniunii, deschis tuturor credincioșilor, inclusiv fraților și surorilor cu probleme de mobilitate, avem datoria morală de a asigura accesul la rugăciune persoanelor aflate în scaun rulant ori în cârje, celor cu traume temporare, copiilor mici și vârstnicilor. Chemarea Domnului Hristos: „Veniți la Mine toți ce osteniți și împovărați…” este adresată atât celor sănătoși, cât și bolnavilor, pentru că toți suntem copiii Lui. Pe paginile sfintelor Evanghelii citim că El s-a solidarizat cu suferința umană, i-a iubit pe oamenii cu handicap și le-a tămăduit bolile sufletești și trupești. El a propovăduit Evanghelia tuturor oamenilor și pe toți ne cheamă la împărtășirea cu Trupul și cu Sângele Său.

   Așadar, Biserica întemeiată de Hristos Domnul trebuie să-i primească pe toți credincioșii în comunitatea parohială, să le asigure accesul la sfânta Liturghie și la celelalte slujbe. Bucurie negrăită au credincioșii cu probleme locomotorii, care nu sunt ținuți în afara lăcașului de cult, ci se roagă înăuntru cu copiii, părinții, bunicii, frații… Zilele trecute l-am întrebat pe un cunoscut dacă știe Pilda Samarineanului milostiv și, spre surprinderea mea, răspunsul a fost negativ. Samarineanul milostiv, spune Domnul Hristos, nu a trecut indiferent pe lângă trecătorul rănit și jefuit de tâlhari, ci i-a acordat primul ajutor, l-a dus la un han și a plătit pentru îngrijirea lui.
   Samarineni milostivi putem fi toți cei ce nu rămânem indiferenți față de neputințele semenilor, ci îi ajutăm să se integreze în comunitatea parohială și să participe, fără opreliști, la Ospățul euharistic, la Cununii și Botezuri. Ne dorim, prin urmare, să amplasăm o rampă de acces pe treptele bisericii, pentru ca frații și surorile cu probleme locomotorii să poată intra în biserică.

   Costurile unei rampe/platforme pe care să fie așezat căruciorul unei persoane cu handicap este de 12.700€ +TVA( 19%). Noi avem, până acum, doar o mică parte din această sumă, însă suntem convinși că vom reuși să ducem inițiativa la bun sfârșit.
   Mihai Neșu, fotbalistul imobilizat în scaunul cu rotile, a înființat, tot fără a avea bani suficienți, un așezământ pentru copiii cu dizabilități. Efectuând un pelerinaj la Muntele Athos, i-a împărtășit unui monah dorința sa și lipsa banilor, iar acela a zis: „luați cât mai repede pământul, începeți, că banii or să vină, nu vă faceți griji de bani”.    La o zi după revenirea în țară, un donator anonim i-a oferit 100 000€, apoi au venit alte donații și centrul a fost finalizat.

      Cu nădejdea în ajutorul bunului Dumnezeu și cu mare bucurie începem și noi această lucrare mult folositoare semenilor cu dizabilități locomotorii, care au nevoie de sprijin sufletesc, ca să poată duce crucea grea a suferinței.

   Vă chemăm, așadar, alături de noi pe toți și pe toate și vă punem la suflet cuvintele monahului Nicolae (Steinhardt) de la Rohia: „dăruind vei dobândi!”

Pentru toţi cei care pot şi doresc să ne ajute:

Fundaţia “Preot Ioan Olariu”

CUI: 24203150

Cont: RO87 PIRB 3701 7175 6200 1000

Banca: First Bank Timişoara

Parohia Timișoara Iosefin organizează periodic pelerinaje la mai multe locuri sfinte și mănăstiri, atât în țară, cât și peste hotare, aceste călătorii duhovnicești fiind un bun prilej pentru credincioși de a aprofunda cunoștințele în materie de credință, de a înmulți rugăciunea și de a spori unitatea și comuniunea dintre preoți și credincioși, precum și a credincioșilor întreolaltă.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, cu ocazia prăznuirii Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, 20 iulie 2023, un grup de credincioși ai parohiei, însoțiți de preotul Cristian Păiș, s-a angajat într-o călătorie spirituală la mănăstirile Dobrești și Românești, care și-au cinstit ocrotitorul și la Mănăstirea Luncanii de Sus.

La orele dimineții pelerinii, cu inimile pline de entuziasm și de emoție, s-au întâlnit în fața bisericii parohiale de unde, după cuvenita rugăciune, au plecat spre cele trei vetre monahale. Drumul către mănăstiri a fost presărat de rugăciuni și cântări duhovnicești, iar peisajul împrejurimilor s-a contopit cu liniștea și bucuria sufletească a credincioșilor.

Prima oprire a fost la mănăstirea din satul Dobrești. Această mănăstire a luat ființă în anul 2003, fiind ctitorie a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, originar din această localitate. Aici credincioșii au avut bucuria de a participa la Sfânta Liturghie Arhierească, oficiată de către Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură Preasfinția Sa a amintit credincioșilor despre viața și virtuțile Sfântului Proroc Ilie, unul dintre cei mai cunoscuți și venerați proroci ai Vechiului Testament, încurajându-i să urmeze exemplul de credință și curaj al sfântului. La final a avut loc procesiunea în jurul mănăstirii, după care credincioșii au primit pachete cu mâncare, din care nu au lipsit sarmalele tradiționale.

Pelerinajul a continuat cu o scurtă călătorie în ,,Țara Făgetului”, unde pelerinii au poposit la Mănăstirea Românești, cunoscută și sub numele de ,, Mănăstirea Izvorul Miron”, întemeierea ei fiind legată de episcopul Miron Cristea, primul patriarh al României. Și această mănăstire a îmbrăcat astăzi haine de sărbătoare, prin prezența Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, care a săvârșit Sfânta Liturghie cu ocazia hramului.

Ultima etapă a pelerinajului din această zonă a Banatului a fost la Mănăstirea Luncanii de Sus, situată la 12 km de Mănăstirea Românești într-un cadru natural pitoresc, cu dealurile și pădurile din împrejurimi, care creează un mediu duhovnicesc aparte pentru rugăciune și liniște sufletească. Biserica, precum și complexul mănăstiresc sunt din lemn ceea ce îi dă o frumusețe aparte.

Pe drumul de întoarcere, credincioșii și-au exprimat recunoștința pentru această experiență unică și-au promis că vor continua să-și hrănească sufletele cu rugăciune și credință, urmând învățăturile Sfântului Proroc Ilie. Cu amintirile acestei călătorii spirituale vii în inimile lor, pelerinii s-au îndreptat spre casele lor cu un sentiment de pace și împlinire, pelerinajul din această zi fiind cu adevărat o călătorie a sufletului.

„Festivalul inimilor“ de la Timișoara, ediția a XXXII-a, înscris în calendarul Comitetului Internațional de Organizare a Festivalurilor Folclorice (CIOFf), aflat sub patronajul UNESCO, a reunit 13 formații folclorice de pe patru continente.

În cadrul acestei ample manifestări folclorice internaționale, organizate în perioada 5-9 Iulie, au avut loc o serie de evenimente culturale, dintre care amintim: expoziția de fotografie intitulată “Din inima Banatului” , în cadrul căreia au fost prezentate costumele tradiționale românești, expoziția de grafică “Din inimă, pentru inimi” și, ca în fiecare an, parada portului popular primită cu mare bucurie de către timișoreni.

Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, organizator al acestui prestigios festival folcloric internațional, a hotărât ca, în ultima zi a manifestării, să fie prezentate spectacole în trei zone ale orașului: Dacia, Fabric și Iosefin. Astfel, duminică, după sfânta Liturghie, credincioșii parohiei Timișoara Iosefin au avut bucuria de de a participa la un minunat spectacol folcloric chiar în parcul lăcașului de cult, prezentat de ansamblurile din Grecia, Serbia și Turcia, însoțite de Dna Camelia Mingasson, director al Casei de Cultură a Municipiului Timișoara.

După încheierea acestei superbe manifestări folclorice, preotul Ionel Popescu, vicar eparhial, a mulțumit doamnei director și oaspeților pentru această surpriză, apoi a făcut o scurtă trecere în revistă a celor mai importante momente din istoria parohiei Timișoara Iosefin. De asemenea, din partea parohiei au fost oferite oaspeților broșuri cu istoria acesteia și a bisericii, în limbile română și engleză.

Capitală Europeană a Culturii, Timișoara oferă, așadar, locuitorilor și turiștilor posibilitatea de a participa la numeroase manifestări de înaltă ținută artistică, așa cum a fost și tradiționalul “Festival al Inimilor”.

În urmă cu 100 de ani, respectiv la 30 Iunie 1923 s-a născut vrednicul de pomenire preot Ioan Olariu.

Cei care l-am cunoscut, l-am respectat și îl iubim, îi purtăm în suflet chipul preoțesc, privire limpede, atitudinea echilibrată, blândețea și sfătoșenia de duhovnic înzestrat de Dumnezeu cu harul ales al iubirii de semeni și al cuvântului cu putere multă. Părintele Ioan Olariu, fiu de țăran din localitatea Cebza, a scris o pagină frumoasă în istoria Bisericii bănățene și în viața parohiei Timișoara Iosefin. Bunul Dumnezeu să-i răsplătească ostenelile așezate la altarele bisericilor în care a slujit, în funcțiile ce i s-au încredințat – paroh, protopop, misionar protopopesc, cel dintâi redactor al revistei “Învierea”, membru în Adunarea Eparhială, în Consiliul, în Consistoriul Eparhial, în Adunarea Națională Bisericească și în Consiliul Național Bisericesc și să-l facă cetățean al Împărăției Sale veșnice!

Pomenirea lui să fie din neam în neam! Amin! Duminică, 2 Iulie, după sfânta Liturghie, se va săvârși slujba de pomenire a părintelui.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, în Duminica Sfinților Români, 18 iunie 2023, în biserica parohiei timișorene Iosefin, protopopiatul Timișoara I, a avut loc prezentarea noului preot slujitor al parohiei.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită de un sobor de șase preoți, sub conducerea Prea Onoratului Părinte Ionel Popescu, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Timișoarei și preot paroh al Iosefinului ortodox, cu participarea preotului Mircea Szilagyi, consilier eparhial în cadrul sectorului administrativ-bisericesc al Centrului eparhial, a protopopului Cristian Păiș, noul preot slujitor, precum și a celorlalți slujitori ai parohiei. Sute de credincioși au participat la eveniment, prin cântare și rugăciune, dar și prin împărtășirea cu Sfintele Taine în cadrul sinaxei euharistice. Răspunsurile liturgice au fost date de către corul parohiei Doina Banatului, condus cu măiestrie de Prof. Florin – Nicolae Șincari.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de preotul Mircea Szilagyi care, pornind de la pericopa evanghelică a acestei duminici, a făcut vorbire despre chemarea primilor apostoli la propovăduire, dar și despre felul în care noi îl putem urma astăzi pe Domnul nostru Iisus Hristos. Chiar dacă nu suntem chemați cu toții la slujirea bisericească, prin asumarea unei vieți creștine, prin ajutorarea aproapelui și mărturisirea credinței noastre putem să îi urmăm lui Hristos.

După încheierea Sfintei Liturghii, preotul Mircea Szilagyi, delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, l-a prezentat credincioșilor pe noul preot slujitor, Cristian Păiș. Noul cleric al parohiei, originar din Lugoj, a absolvit Seminarului Teologic Liceal Ioan Popasu din Caransebeș și a obținut licența în Teologie la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Ulterior a absolvit două cicluri de studii masterale la universitatea timișoreană și la Facultatea de Teologie a Universității Aurel Vlaicu din Arad.Preotul Cristian Păiș a avut o frumoasă slujire de 14 ani în parohia Sacoșu Turcesc, unde a organizat un cor parohial de copii și tineri, a renovat în totalitate biserica parohială și a construit din temelii o casă parohială impozantă. În același timp, a activat ca secretar al oficiului protopopesc Timișoara II, timp de șapte ani, iar din anul 2020 a fost numit în funcția de protopop, la protopopiatul amintit.

În cadrul ceremoniei de instalare preotul Mircea Szilagyi a înmânat noului slujitor Evanghelia și Crucea, ca simboluri ale slujirii preoțești în parohie, în calitate de propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu și de sfințitor al vieții credincioșilor. Parohul bisericii, părintele vicar Ionel Popescu, a înmânat preotului Cristian Păiș cheia bisericii, simbol al slujirii administrative.

Parohia Timișoara Iosefin și-a început existența prin demersurile avocatului Iacob Marian, în 1902, primul preot paroh fiind profesorul de Religie, Ioan Imbroane, cel care a și construit, în doar șase ani, biserica și casa parohială. Tot el a înființat corul parohial Doina Banatului care, și în prezent, sunt o frumoasă activitate artistică. În ultima vreme, sub păstorirea preotului Ionel Popescu, toate edificiile parohiale au fost renovate, activitatea parohiei fiind extinsă de activitatea Fundației Preot Ioan Olariu și a Societății Femeilor Ortodoxe , ambele susținute de parohie.

La sfintele sărbători ale anului bisericesc, Parohia Timișoara-Iosefin organizează diferite manifestări corale, la care participă și un grup de elevi de la Colegiul Național Bănățean, coordonat de doamnele profesoare Corina Bichiș și Rebeca Sfercoci.

Pentru a-i răsplăti pe acești copii minunați, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan parohia a organizat un pelerinaj de o zi pentru ei la străvechea mănăstire Partoș.

Astfel, sâmbătă, 10 iunie 2023, la orele dimineții cei 50 de elevi, însoțiți de doamnele profesoare și de preotul paroh Ionel Popescu au pornit în pelerinaj spre așezământul monahal de la Partoș, unde a viețuit Sfântul ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului, în ultimii ani ai vieții sale pământești (1653-1656).

La începutul pelerinajului a fost rostită rugăciunea de călătorie, pe drum fiindu-le oferite copiilor informații despre localitățile prin care au trecut și despre istoria bisericească a Banatului. Ajunși la destinație, grupul de pelerini a fost întâmpinat de arhimandritul Simeon Stana, starețul mănăstirii, care i-a introdus pe cei mici în atmosfera de rugăciune specifică unei vetre monahale, marcate de liniște, pace și bună rânduială.

Părintele stareț și părintele paroh le-au vorbit elevilor despre istoria mănăstirii și despre viața Sfântului Iosif cel Nou, cel care este pururea rugător pentru credincioșii bănățeni, dar și pentru toți cei care îi cer ajutorul.

Copiii au cântat câteva pricesne în biserica mare a mănăstirii, apoi au fost conduși la vechea biserică, în incinta căreia se află mormântul Sfântului mitropolit Iosif cel Nou, unde au trăit, de asemenea, momente de mare emoție, s-au închinat și i-au cântat troparul.

În continuare, au poposit în Centrul de zi „Dar din dar”, au desenat chipuri de sfinți, biserici și cruci și au cântat la pian, spre încântarea tuturor.

Așadar, pentru câteva ceasuri copiii s-au despărțit de gadget-uri și device-uri și au intrat într-o altă lume, cea a rugăciunii de a fi împreună cu colegii lor, de a primi noi cunoștințe despre viața noastră bisericească și de a se bucura unii cu alții de acest loc binecuvântat al Partoșului.

Ziua s-a încheiat cu o agapă la trapeza mănăstirii, oferită de obștea monahală și de Parohia Timișoara-Iosefin. Pe drumul de întoarcere, copiii au vorbit despre momentele frumoase petrecute, pe care nu le vor uita prea curând, iar, la sosirea în Timișoara au povestit entuziasmați părinților ce clipe minunate au trăit în acest pelerinaj.