Gânduri la trecerea dintre ani

            Ne mai despart puține momente până când, la porțile sufletului nostru va bate Anul Nou – 2021.

Râmâne în urma noastră anul 2020, încărcat de suferințe și de încercări, presărat cu pierderea multor semeni, un an în care am luptat, cu toții, în „războiul nevăzut” și cu un dușman nevăzut dar foarte periculos, un an pe care cred că nu-l vom uita niciodată. Nu-l vom uita pentru că ne-am confruntat cu situații nemaiîntâlnite în viața generațiilor actuale, inclusiv de natură economico-financiară, care au creat și creează probleme multor semeni, dar mai ales familiilor cu mulți copii, nevoiașilor, persoanelor vârstnice și singure, ba chiar și unităților medicale nevoite a face față supraaglomerării spitalelor și lipsei de componente, echipamente și aparatură medicală.

          Am trecut și trecem, încă, printr-o experiență amară, pe care nu dorim să o mai repetăm vreodată dar, așa cum spune o vorbă din bătrâni, „în tot răul este și un bine”.

          Pe parcursul stărilor de alertă și de urgență, respectând măsurile de izolare la domiciliu, am avut suficient timp pentru a ne cunoaște mai bine pe noi înșine, pentru a testa propria noastră capacitate de a trăi în singurătate și de a relaționa doar cu ajutorul mijloacelor moderne de comunicare. Cred, de asemenea, că foarte mulți am redescoperit frumusețile vieții familiale și am înțeles valoarea spiritului de comuniune inter-umană, am reînvățat să fim uniți și să luptăm împreună, protejându-ne atent unii pe alții, am înțeles cât de dragi ne sunt părinții și bunicii, prietenii și colegii, marea și munții, cât de prețioasă este libertatea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu. Ne-am încurajat reciproc în momentele dificile, am resimțit dureros dorul după sfintele slujbe, când bisericile au fost închise și, mai ales, am învățat cât de important este să nu trăim doar pentru noi, închiși în carapacea egoismului, a indiferentismului și a lăcomiei, ci să trăim ajutându-l și pe cel de lângă noi.

          Dacă în această noapte a trecerii dintre ani am trage o linie și am aduna câteva concluzii, sunt convins că mulți am aprecia efortul extraordinar al cadrelor medicale pentru tratarea și pentru salvarea vieții oamenilor, dar și remarcabila dăruire a fundațiilor, asociațiilor și bisericilor de a veni în ajutorul spitalelor și de a-i ajuta pe cei nevoiași, părăsiți, singuri, pe copiii care aveau nevoie de tehnica modernă necesară studiului de acasă.

          Rareori, în istoria noastră, am întâlnit atâtea dovezi minunate de solidaritate umană, rareori am fost martori la atât de multe fapte ale filantropiei creștine, adică ale iubirii față de oameni.

          Se pare că pandemia ne-a învățat, pe mulți, să înțelegem pe deplin cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, neconsemnate în Sfintele Evanghelii, dar păstrate de Tradiție și incluse de Sfântul Luca în cartea sa, Faptele Apostolilor: „Mai fericit este a da decât a lua” (20,35).

          În spiritul acestui principiu biblic, am derulat și noi, la Parohia Timișoara Iosefin și prin Fundația „Preot Ioan Olariu”, numeroase activități filantropice, bucurându-ne de sprijinul pilduitor al credincioșilor și al multor oameni de bine, care, prin firmele lor, au sponsorizat acțiunile noastre.

          De donațiile substanțiale în bani, hrană caldă, alimente neperisabile, îmbrăcăminte, obiecte de uz casnic, tablete și echipamente medicale ale celor două unități bisericești, au beneficiat spitalele timișorene, așezămintele speciale pentru copii și vârstnici, elevii lipsiți de mijloace materiale, vârstnicii singuri și bolnavi, mamele rămase singure și cu mulți copii.

          Pentru toate acestea, acum, la sfârșit de an, Vă mulțumim, iubiți credincioși, pentru dragostea, dăruirea, implicarea și donațiile făcute ca să putem ușura nevoile, lipsurile, suferințele semenilor săraci, bolnavi și singuri, văduvilor și orfanilor, în sufletul cărora am adus, împreună, o rază de lumină și de speranță, pe chipul cărora a înflorit un zâmbet și s-a prelins o lacrimă de bucurie.

          Tatăl ceresc să Vă binecuvinteze și să Vă răsplătească tuturor și fiecăruia în parte, așa cum știe El mai bine.

          Noaptea aceasta deschidem, cu ajutorul lui Dumnezeu, fereastra speranței spre anul 2021, pe care îl întâmpinăm în mod cu totul diferit față de anii anteriori, fără manifestări grandioase, cu mii și zeci de mii de participanți, fără petreceri zgomotoase și costisitoare, ci mult mai modest, în familie, acasă sau într-o casă ori pensiune de la țară.

          Dacă am face un sondaj, la început de an nou, am constata că întrebările care și le pun majoritatea semenilor sunt acestea: oare ce ne va aduce anul 2021? Va continua pandemia? Se va adânci criza economică? Vor fi ridicate măsurile restrictive sau vom fi nevoiți să petrecem încă multe luni purtând mască, respectând distanțarea fizică?

          Sigur, este firesc să ne punem asemenea întrebări, dar cred că prioritară ar trebui să fie, totuși, întrebarea: „Ce așteaptă Dumnezeu de la noi, în anul pe care îl începem?”

          Profetul Ieremia, trăitor în jurul anului 600 î. Hr., consemnează că, în vremea sa, poporul se confrunta cu o situație similară celei prin care trecem noi. De aceea, și-a pus întrebarea următoare: „De ce este așa de grea boala mea și de ce rana mea este așa de greu de vindecat, încât nu suferă doctorie? […]. Și la acestea Domnul mi-a răspuns așa: De te vei întoarce, Eu te voi aduce la starea cea dintâi și vei sta înaintea feței mele; dacă tu vei deosebi lucrul de preț de cel fără de preț, vei fi ca gura Mea” (Ieremia 15, 18-19).

          Așadar, înainte de toate, soluția este de a ne întoarce la Dumnezeu, de a ne întări în credință, de a spori rugăciunea și faptele de milostenie, de a deveni mai înțelepți și mai cumpătați, de a ne schimba pe noi înșine, așa cum scria și monahul Nicolae (Steinhardt) de la Rohia: „Creștinismul e transmutație, nu a elementelor chimice, a omului. Metanoia. Aceasta e MINUNEA CEA MARE a lui Hristos Dumnezeu: nu transformarea apei în vin, nu înmulțirea pâinilor, peștilor, nu tămăduirea orbilor din naștere, slăbănogilor, gârbovilor și leproșilor, nu, nici învierea fiicei lui Iair, a fiului văduvei din Nain și a lui Lazăr […], ci transformarea făpturii”. Asta așteaptă Dumnezeu de la noi, începând cu anul 2021.

          Schimbarea în bine a lumii în care trăim începe cu noi, cu fiecare în parte!

          Părintele ceresc să binecuvinteze poporul și țara noastră și să Vă dăruiască tuturor un an nou – 2021, cu sănătate sufletească și trupească, cu multe bucurii și alese împliniri familiale și profesionale!

          Întru mulți și binecuvântați ani!

                                                                                           Preot Dr. Ionel Popescu