Moșii de toamnă Pomenirea celor adormiți

Potrivit calendarului creștin-ortodox, sâmbătă, 31 octombrie a.c., în bisericile și mănăstirile din Patriarhia Română se oficiază rânduiala pomenirii celor adormiți în Domnul, cunoscută în popor cu denumirea de „moșii de toamnă”. Această denumire provine de la faptul că, în cadrul slujbelor oficiate, sunt pomeniți moșii și strămoșii noștri, „cu tot neamul lor cel adormit”.

Această practică liturgică se bazează atât pe temeiuri biblice, cât și patristice. Spre pildă, în perioada Vechiului Testament, rânduiala pomenirii celor adormiți era transmisă de la o generație la alta: „Fii darnic cu pâinea și cu vinul tău la mormântul celor drepți …”, îl îndemna bătrânul Tobit pe fiul său Tobie (Tobit 4,17).

Biserica noastră continuă practica existentă în Vechiul Testament și oficiază slujbe ori rugăciuni de pomenire pentru cei plecați „de pe pământ la cer”, însoțite de milostenii pentru sufletul celor adormiți întru nădejdea învierii și a vieții de veci.

Astfel, Sfântul Apostol Pavel îl sfătuia pe ucenicul său Timotei, episcopul Efesului și pe credincioșii păstoriți de el „să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, pentru toți oamenii …” (I Timotei 2, 1), inclusiv pentru cei adormiți.

Un cunoscut Părinte al Bisericii noastre, Sfântul Ioan Gură de Aur, trăitor în veacul al IV-lea, învăța pe păstoriții săi să nu uite de cei adormiți: „Rugăciunea, milostenia și jertfa fără de sânge pot multe pentru ușurarea păcătosului dincolo de mormânt”.

Conform acestor temeiuri, Biserica săvârșește, de două milenii, rugăciunile și milosteniile pentru părinții, moșii și strămoșii noștri, pentru că, și în felul acesta, ne arătăm dragostea, respectul și recunoștința pentru ei, dar mai ales credința în înviere și în viața de veci.

„Moșii de toamnă” ne oferă, așadar, prilejul de a înălța o rugăciune, de a aprinde o lumânare pentru cei trecuți „din moarte la viață” și de a nu-i uita pe semenii noștri nevoiași, pe copiii orfani și pe vârstnicii bolnavi și singuri, cărora le putem dărui, în numele celor pomeniți, prinoasele binecuvântate la biserică, întrucât, așa după cum scria monahul Nicolae (Steinhardt) de la Rohia: „dăruind vei dobândi”.

                                                                        Preot dr. Ionel Popescu