Pomenirea celor adormiți în Domnul

   Postul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este precedat, între altele, de pomenirea celor adormiți întru nădejdea învierii și a vieții veșnice, pomenire cunoscută cu denumirea de Moșii de iarnă.

   Străvechea noastră rânduială creștinească a fost respectată, cu credință, și în anul acesta, biserica parohiei Timișoara Iosefin fiind neîncăpătoare pentru credincioșii veniți cu colivă, vin, colaci, fructe și lumânări, dar mai ales cu o lacrimă și o sfântă rugăciune, pentru a-i pomeni, după cuviință, pe cei adormiți din neam în neam: părinți și bunici, soți și soții, fii și fiice, frați și surori, ctitori și binefăcători.       

  În atmosfera de rugăciune curată, preoți și credincioși deopotrivă am pomenit pe cei dragi, rugând pe Tatăl ceresc să le ierte păcatele și să le așeze sufletul în cetele drepților Săi din ceruri.

   Gândul nostru a fost și în aceste momente de adâncă emoție că săvârșim un „foarte bun și cuvios lucru pentru socotința învierii morților. Că de n-am fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut (adormit), deșert și de râs lucru ar fi acela de a ne ruga pentru cei morți” , scrie Sfânta Scriptură ( II Macabei 12, 44).

   La final, au fost donate prinoase pentru cantina parohială care au și fost distribuite, cu hrană caldă, credincioșilor nevoiași, din rândul cărora fac parte și familiile cu mulți copii.

    Sâmbăta pomenirii celor adormiți în Domnul ( și nu a celor trecuți în neființă, cum greșit se mai exprimă unii) a fost cinstită, așadar, în comuniune parohială frățească, prin rugăciune și milostenie, cu toții având în suflet un sentiment frumos și creștinesc de recunoștință, de prețuire și de dragoste față de membrii familiilor noastre plecați „pe cărarea Împărăției lui Dumnezeu”.

   La finalul slujbei de pomenire, rămânem în minte și în suflet tot cu minunatele cuvinte ale cărții noastre sfinte, Biblia: „Drept aceea, sfânt și cucernic gând a fost că am adus jertfă de curăție pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat” ( II Macabei 12,46).

                           Preot Dr. Ionel Popescu