Vinerea Sfintelor Pătimiri 

    Sărbătorită prin post aspru și prin meditație, Vinerea Mare, Vinerea Neagră sau Paștile Crucii, cum a fost denumită în primele secole creștine, această sfântă zi a Răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos are rânduieli liturgice emoționante și zguduitoare de suflet. Astfel, ziua Sfintelor Pătimiri debutează cu săvârșirea solemnă a „Ceasurilor Împărătești”, numite așa întrucât la oficierea lor în catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol participau împăratul și toată curtea, iar în Țările Românești erau de față domnitorii și curtenii lor. Rânduiala ceasurilor include lecturi din  cărțile Vechiului Testament, citirea Apostolului și a Evangheliei, rugăciuni străvechi și minunate cântări izvodite de către vestiți imnologi ai primelor veacuri creștine.

  După amiază se oficiază „Vecernia Punerii în Mormânt a Domnului”, în cadrul căreia este scos „Epitaful” adică icoana cu Mântuitorul așezat în mormânt. Spre finalul slujbei, preoții slujitori ridică această icoană de pe Sfânta Masă și, ieșind prin ușile împărătești, o așază pe o masa pregătită în mijlocul bisericii. În părțile Banatului sunt biserici care în loc de masă au un „mormânt” sculptat în lemn de tei, pe care este așezat „Epitaful”. Spre pildă, biserica parohiei Timișoara-Iosefin are un astfel de mormânt sculptat de către Ștefan Gajo, în anul 1947, care este o adevărată operă de artă. Cu „Epitaful” așezat pe el și cu mulțimea florilor care îl împodobesc, această piesă sculpturală impunătoare, de o frumusețe aparte, trezește sentimente de admirație și de evlavie în sufletul credincioșilor veniți să se închine în fața icoanei cu punerea Domnului în mormânt.

   În seara Vinerii Mari, preoții și credincioșii din parohia noastră, adunați cu mic și mare în jurul mormântului Domnului, am intonat, cu vădite emoții, impresionantele cântări ale Prohodului, aducă slujba de înmormântare a Mântuitorului. La momentul îndătinat, am pornit în procesiune cu Sfântul Epitaf împrejurul bisericii și, la finalul acesteia, toți credincioșii au trecut pe sub el, act liturgic ce simbolizează trecerea noastră prin mormântul Domnului și învierea împreună cu El. Cuvântul de învățătură a subliniat, la finalul slujbei, momentele cutremurătoare ale Răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos, iubirea și iertarea Sa nețărmurite față de  întreaga omenire și datoria noastră de a ne trăi viața în duhul Evangheliei Sale.