Stiri

            Au trecut, deja, câteva săptămâni de la impunerea stării de urgență și a măsurilor speciale luate de către autorități pentru protejarea populației de îmbolnăvirea cu noul virus care se răspândește cu repeziciune și periclitează sănătatea, ba chiar viața a milioane de oameni.

            De voie sau de nevoie, ne-am izolat în case și în apartamente, activitatea economică s-a diminuat, multe firme și instituții lucrează în regim de telemuncă, grădinițele, școlile și universitățile sunt închise, în timp ce spitalele funcționează la capacitate maximă.

            Pentru biserici, case de rugăciune și sinagogi au fost stabilite reguli speciale de slujire care au generat și generează păreri pro și contra, spectacolele de teatru, operă și filarmonică fiind, de asemenea, suspendate.

            În contextul stării de urgență, Patriarhia Română a transmis prin intermediul eparhiilor, parohiilor și mănăstirilor, îndemnuri repetate de respectare a măsurilor luate de autorități în scopul prevenirii îmbolnăvirilor cu noul Coronavirus – Covid 19, pe care slujitorii Bisericii și credincioșii le-au respectat și le respectă într-un mod pilduitor.

            Remarcăm, totodată, îndemnul Părintelui Patriarh Daniel și al ierarhilor Sfântului Sinod adresat slujitorilor Bisericii și credincioșilor de a cultiva, în această perioadă de criză, spiritul de rugăciune pentru cei aflați în suferință, dar și comuniunea cu semenii prin săvârșirea faptelor de într-ajutorare.

            Dacă la începutul pandemiei de Coronavirus sfintele slujbe au fost oficiate în prezența a 100 de credincioși, odată cu creșterea numărului îmbolnăvirilor participarea a fost restricționată la 50 de credincioși, apoi s-a decis ca serviciile religioase să fie săvârșite doar în afara lăcașului de cult și, în final, s-a ajuns la slujirea în biserică, dar fără credincioși.

            Aceste măsuri s-au suprapus tocmai peste perioada Postului Mare sau Postul Paștilor, când frecvența la biserică sporește considerabil. Nimeni nu și-a putut închipui vreodată că Spovedania și Împărtășania vor fi posibile doar la domiciliul credincioșilor, că la Liturghia darurilor, la minunatele Denii, la impresionantele slujbe din Săptămâna Pătimirilor Domnului nostru Iisus Hristos, unică, prin dramatismul ei, în noaptea sfântă a Învierii și în zilele Paștilor, vom fi singuri în biserici, iar credincioșii singuri acasă și cu dorul după sfințenia Casei Domnului.

            Cum am slujit și cum slujim noi, cu sufletele înlăcrimate, cum au trăit și trăiesc bunii credincioși, închiși în case, frumusețea duhovnicească a acestor slujbe este imposibil de redat prin cuvinte. E adevărat, televiziunea și radioul Patriarhiei Române sunt de mare folos, transmiterea prin internet a slujbelor bisericești, cum procedează și parohia noastră, aduce o rază de mângâiere în sufletul celor izolați la domiciliu, dar acestea nu pot înlocui inefabila comuniune liturgică, bucuria rugăciunii comune, a întâlnirii membrilor comunității parohiale în duhul unității creștine și, mai ales, emoția și bucuria unirii cu Hristos prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Său.

            Printr-un efort și o mobilizare demne de toată admirația, slujitorii Bisericii, în general și ai parohiei noastre în special, ajutați doar de cinci voluntari, au oferit credincioșilor salcia binecuvântată de Florii, mii de caserole, pahare de unică folosință sau pachețele cu sfintele Paști și le-au dăruit sfânta Lumină adusă de la Mormântul Domnului din Ierusalim. Toate au fost primite de credincioșii, adânc impresionați, cu emoții greu de stăpânit, cu lacrimi și cu bucurie, ca daruri sfinte ale Paștilor, dar și cu sufletul îndurerat de imposibilitatea participării la cele mai frumoase și atât de așteptate slujbe ale vieții noastre creștinești, adică la tainica noapte a Învierii și la Liturghiile pascale.

            Mesajul nostru către parohieni a fost și este acela de a nu ne lăsa copleșiți de panică și deznădejde, ci de a ne întări în credință și în nădejde și de a spori rugăciunea, pentru că Dumnezeu nu ne părăsește în necazuri, suferințe și încercări.

            Am receptat, pe de altă parte, cu bucurie, dorința credincioșilor de a transmite prin internet și slujbele oficiate în biserica noastră parohială, de care se simt legați sufletește și am constatat că în această perioadă de pandemie ne simțim mai apropiați unii de alții, că legătura noastră duhovnicească s-a întărit și că nevoia de pastorație se simte tot mai mult.

            Noi am dăruit credincioșilor rugăciunile noastre, le-am dăruit salcie binecuvântată, Paști și sfânta Lumină, ei ne-au dăruit și ne dăruiesc dragoste creștinească, respect și recunoștință, încredere, sprijin material și financiar pentru continuarea activităților social filantropice. Cu ajutorul donațiilor virate în conturile parohiei Timișoara – Iosefin și a Fundației „Preot Ioan Olariu”, am reușit, astfel, să oferim alimente, înainte de Paști, la aproximativ 150 de persoane nevoiașe și la familii cu mulți copii, i-am ajutat pe confrații veniți de peste hotare și izolați la domiciliu, am continuat prepararea hranei calde la cantina parohială, pentru zeci de credincioși, nu am renunțat la acordarea de burse elevilor și studenților săraci și am donat, din partea parohiei și a fundației, materiale sanitare și diferite echipamente de protecție unor spitale timișorene, în valoare de zeci de mii de lei.

            Pilduitor este, apoi, gestul unor credincioși cu posibilități materiale, apropiați de biserica noastră, care ne-au rugat să-i consiliem în dorința lor curată de a sprijini financiar Spitalul „Victor Babeș”, alte unități medicale și spitalul militar recent amenajat pe stadionul CFR din oraș. La aceste așezăminte medicale au ajuns, astfel, importante donații în bani și echipamente, atât de necesare medicilor și bolnavilor pe care îi tratează. Asemenea fapte caritabile, demne de urmat, făcute de oameni credincioși, sunt cu adevărat pilde de iubire creștină și dovezi ale spiritului de comuniune și de solidaritate, de care sunt capabili cei ce-L iubesc pe Dumnezeu.

             În altă ordine de idei, pandemia ne-a găsit nepregătiți. Obișnuiți cu libertatea și prosperitatea, unii chiar cu luxul, ne vedem nevoiți, dintr-o dată, să ne izolăm la domiciliu, să uităm de relaxare, să renunțăm la concediu, să ne limităm deplasările, începem să simțim lipsurile materiale și să tânjim după ieșirile în natură și ne este dor de o excursie, de un pelerinaj, un spectacol etc.

            Experiența la care suntem supuși poate să ne fie, însă, de folos. Poate vom redescoperi bucuria de a petrece mai mult timp cu familia, de a gusta din frumusețea uitată a lecturii, de a învăța să prețuim mai mult natura, creația lui Dumnezeu, de a înțelege că nu trăim veșnic pe pământ și doar pentru noi, de a ne reîntoarce la viața cumpătată, echilibrată, la valorile spirituale și culturale, la buna conviețuire cu semenii care au nevoie de dragostea, înțelegerea, atenția, dăruirea și ajutorul nostru.

            Și, peste toate acestea, dacă ne vom întoarce la Dumnezeu, după învingerea pandemiei cauzate de Coronavirus vom trăi într-o lume nouă, o lume a binelui, adevărului și frumosului.

            Să ne ajute Tatăl ceresc!

Preot Ionel Popescu

Marți, 5 Mai 2020, s-a derulat o acțiune de caritate organizată de Parohia Timișoara Iosefin, în colaborare cu Fundația parohială „Preot Ioan Olariu” și Societatea Femeilor Creștin Ortodoxe din Timișoara.

Au fost donate echipamente medicale în valoare de peste 35.000 lei, constând din măști faciale (peste 8000), mănuși de protecție, componente medicale necesare în maternitate, prosoape – ce au fost relizate de voluntari în cadrul atelierului de croitorie al Societății Femeilor Creștin Ortodoxe.

Beneficiarii acestui act de caritate au fost Secția de Neonatologie a Maternității Bega din Timișoara, personalul medical al Spitalului Județean Timișoara, Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” Timișoara și Spitalul din Deta.

Acest demers a fost posibil cu ajutorul unor oameni de bine, care s-au implicat în susținerea financiară a proiectelor fundației, precum Societatea Comercială ARTOIL  din Timișoara.

Parohia Timișoara – Iosefin desfășoară aceste acțiuni filantropice din dragoste creștină și solidaritate cu medicii și cadrele medicale, care se jertfesc de săptămâni de zile în spitale, ca să protejeze sănătatea noastră. 

Parohia derulează și alte proiecte sociale menite să îmbunătățească calitatea vieții persoanelor cu nevoi materiale, vârstnicilor și familiilor cu mai mulți copii; de asemenea, cantina parohiei asigură o masă caldă și alimente neperisabile pentru 150 de persoane.  

Având în vedere că, din 15 mai 2020, încetează starea de urgență și aplicabilitatea Ordonanțelor militare care au limitat importante aspecte ale vieții religioase publice a credincioșilor, în urma consultării cu Guvernul României, Patriarhia Română transmite următoarele îndrumări către unitățile de cult ale Bisericii Ortodoxe Române din țară, privind accesul credincioșilor ortodocși în lăcașurile de cult, în cimitire, și participarea acestora la sfintele slujbe:

I. Accesul credincioşilor în lăcașurile de cult

1. Persoanele care au acces în biserică, pentru rugăciune individuală şi spovedanie, vor respecta distanţa de 2 m, așteptând pe un singur rând. Distanța de 2 m între două persoane urmează a fi respectată de la intrarea în biserică până la părăsirea ei.

2. Se recomandă vârstnicilor, persoanelor cu probleme majore de sănătate şi persoanelor din grupele cu risc sporit să rămână acasă în timpul săvârşirii slujbelor publice. Aceste persoane sunt rugate să meargă la biserică înainte sau după slujbele liturgice săvârșite în aer liber, pentru a se ruga individual, spovedi şi împărtăși cu Sfintele Taine, în lăcașul de cult, după un orar stabilit în prealabil de comun acord cu preotul paroh.

3. Persoanele având COVID – 19, persoanele care prezintă simptome de infecție, persoanele aflate în carantină, precum şi persoanele care au intrat în contact cu o persoană infectată nu pot intra în biserică şi nici nu pot participa la vreo slujbă, acestea fiind rugate stăruitor să rămână acasă, pentru a nu răspândi boala. Însă, pot urmări slujbele acasă prin intermediul televiziunii sau internetului (online). Spovedirea şi Împărtășirea acestor persoane se va face la domiciliu sau la spital, cu respectarea tuturor reglementărilor sanitare aplicabile.

4. De asemenea, nu se permite accesul în lăcașul de cult a persoanelor care prezintă simptome de infecție respiratorie (tuse, strănut, rinoree).

5. Ordinea, disciplina, igiena și respectarea acestor măsuri vor fi asigurate prin angajaţi sau voluntari desemnați ai bisericii respective.

6. La Sfânta Liturghie şi la celelalte slujbe liturgice din timpul săptămânii, din duminici şi sărbători, săvârșite în aer liber, lângă lăcașul de cult, pot participa şi credincioşii mireni.

7. La slujbele săvârşite în afara lăcașurilor de cult, distanța între credincioși va fi de 2 m în orice direcție.

8. Folosirea măștilor de protecție este obligatorie pentru toți participanții la slujbe, cu excepția slujitorilor bisericești care rostesc rugăciuni, predică sau cântă la strană.

9. Lăcașurile de cult vor fi deschise zilnic credincioșilor pe întreaga perioadă a săptămânii, astfel încât preoții slujitori să poată răspunde tuturor solicitărilor credincioșilor privind Spovedania, Împărtășania individuală și citirea unor rugăciuni pentru diferite trebuinţe. Astfel, se va evita aglomerația credincioşilor la slujbele de sâmbătă şi duminică.

10. Spovedania credincioșilor și citirea unor rugăciuni pentru aceștia în biserică se vor programa din timp, spre a evita aglomerările de persoane. Atât preotul duhovnic, cât și credinciosul care se spovedește vor utiliza mască de protecție și vor menține distanța fizică sanitară de 2 m. Se recomandă, date fiind dimensiunile reduse ale majorității bisericilor și caracterul secret al Spovedaniei, ca în biserică să rămână doar preotul și penitentul. Dezlegarea oferită de preotul duhovnic se pronunță de la distanță, fără atingerea penitentului.

11. Sfânta Taină a Botezului şi Sfânta Taină a Cununiei se vor săvârși în lăcașul de cult cu un număr de maximum 16 participanţi (slujitorii bisericeşti, primitorii Tainei, părinţii acestora şi naşii). Aceştia vor respecta în biserică distanţa de 2 m. Nu se va săvârşi Taina Botezului pentru mai mulţi copii odată. După fiecare Botez, cristelniţa se va goli de apă şi se va dezinfecta. La Taina Cununiei, paharul comun („paharul mântuirii”) se va oferi doar mirelui şi miresei (conform rânduielii Slujbei Sfintei Cununii).

12. Slujba de înmormântare va fi săvârşită în biserică (număr de maximum 16 persoane) sau în aer liber, respectându-se toate normele sanitare, distanţă de 2 m şi alte prevederi legale în vigoare.

13. Credincioşii ortodocși români care nu pot participa fizic la slujbele Bisericii pot urmări Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe liturgice oficiate în Catedrala Patriarhală la posturile TRINITAS TV şi Radio TRINITAS ale Patriarhiei Române sau prin posturile care preiau transmisia.

14. Credincioşii bolnavi aflaţi la domiciliu sau în spitale pot primi Împărtăşania pentru bolnavi cu respectarea strictă a regulilor sanitare, potrivit îndrumărilor speciale pentru aceste cazuri.

II. Folosirea spațiului liturgic

15. La intrare şi ieșire să nu fie necesară atingerea/prinderea mânerului. Acolo unde este posibil, ușa de intrare trebuie să fie diferită de cea de ieșire, pentru a se evita intersectarea credincioșilor.

16. La intervale de patru ore, potrivit dispozițiilor autorităților, lăcașul de cult urmează a fi bine aerisit.

17. La intrarea în biserică, vor fi amplasate soluții de dezinfectare, iar fiecare credincios care intră în biserică îşi va dezinfecta mâinile.

18. În perioada de pandemie, se va evita atingerea sau sărutarea sfintelor icoane şi a sfintelor moaşte, precum şi a mâinii slujitorilor Sfântului Altar, însă evlavia pentru sfintele icoane şi pentru sfintele moaşte se va arata printr-o închinăciune, însoțită de semnul Sfintei Cruci, iar respectul pentru ierarh şi preot se va arăta printr-un gest de înclinare a capului.

19. Până la normalizarea situației, nu se vor organiza agape în biserică sau în spaţiile anexe ale acesteia.

20. La pangarul bisericii va sta o singură persoană care va purta mască de protecţie şi mănuşi. Se va evita contactul direct al acestei persoane cu credincioşii din biserică. Ca măsură de siguranţă (acolo unde locul destinat pangarului nu este un spaţiu închis), se recomandă montarea unui panou protector din plexiglas cu o deschizătură la partea inferioară.

21. Pentru accesul la lumânărar, se va evita aglomerarea de persoane, prin păstrarea distanței.

III. Desfășurarea slujbelor, reguli pentru săvârşirea Sfintei Liturghii

22. Numărul slujitorilor Sfântului Altar trebuie să fie relativ mic (de pildă, un ierarh, doi preoți, doi diaconi și doi paracliseri), pentru a se putea păstra o anumită distanță de 2 m între ei.

23. Cântarea liturgică se realizează de către maximum 3 cântăreți la parohii și 6 cântăreți la catedrale, care vor păstra între ei distanța fizică sanitară.

24. Obiectele liturgice folosite la slujbe se vor curăți înainte și după terminarea slujbelor, iar stranele și pardoseala vor fi de asemenea curăţite.

25. Pentru Biserica Ortodoxă Universală, nu există obiecte sacre (sfinţite) de unică folosinţă, ci de folosinţă perpetuă (Potir, disc, steluţă şi linguriţă), obiecte care se curăţă înainte de folosire şi după folosirea acestora. În practica Bisericii Ortodoxe Universale, folosirea linguriței comune, la împărtășirea euharistică, nu a fost în trecut şi nici în ultimele două luni de pandemie sursă de contaminare pentru vreun credincios ortodox.

26. Prin urmare, Biserica Ortodoxă Română, potrivit tradiţiei sale liturgice multiseculare, nu poate accepta, nici în vreme de pandemie, utilizarea potirului şi linguriței de unică folosință pentru împărtășirea comună a credincioşilor în timpul Sfintei Liturghii. În acest sens, cu aprobarea majorității membrilor Sfântului Sinod, consultați în scris în data de 11 mai 2020, modalitatea de împărtășire comună a credincioşilor în timpul Sfintei Liturghii, în vreme de pandemie, va fi hotărâtă după data de 1 iunie 2020, în consens cu celelalte Biserici Ortodoxe.

IV Accesul în cimitire

27. În cimitire, credincioşii trebuie să respecte regulile de distanță de 2 m între persoane, cu excepția membrilor unei familii sau cei care trăiesc împreună în aceeași locuinţă.

*

28. Activitatea social-filantropică sau caritabilă a parohiilor şi mănăstirilor se va adapta la noile nevoi sociale şi medicale, respectiv sprijinirea persoanelor care nu se pot deplasa în vederea aprovizionării cu alimente sau medicamente, dar cu respectarea tuturor măsurilor de igienă şi protecție stabilite de autorităţi.

Măsurile prezente au ca scop să protejeze propria noastră sănătate şi sănătatea celor din jurul nostru. Viaţa şi sănătatea sunt daruri de la Dumnezeu, dar noi avem datoria de a le apăra și cultiva cu responsabilitate permanentă.

Document PDF.

            Într-o noapte din perioada stării de urgență, somnul nu se lipea nicidecum de pleoapele mele. Am renunțat, așadar, la efortul de a adormi, m-am ridicat, am citit, m-am rugat și, după ceva timp, am revenit în patul de odihnă convins că, de data aceasta, „zeul somnului” (Hypnos la greci și Somnus, la romani) va avea grijă de mine. Văzând că nu se întâmplă nimic, m-am gândit că și acest zeu doarme, așa că am recurs la numărat oile, la plimbatul printr-un lan imaginar de grâu, cu spicele unduind în bătaia vântului, dar rezultatul a fost același. Somnul refuza, cu încăpățânare, să mă poarte pe aripile sale odihnitoare.

            Am părăsit, din nou, patul și m-am apropiat de fereastra dormitorului. Privirea a îmbrățișat biserica înveșmântată în lumină, micul parc parohial și bulevardul pustiu. Doar o mașină a Poliției staționa în fața lăcașului de cult. Totul părea încremenit în nemișcare. Liniște deplină și senzația de oraș pustiu.

Pustiu noaptea și pustiu ziua. O sumedenie de gânduri dau năvală peste mine. Cum a reușit un virus, într-un timp atât de scurt, să blocheze planeta? Ce s-a întâmplat? Cum de am ajuns într-o asemenea situație? De săptămâni bune nu ne mai întâlnim unii cu alții, nici măcar cu membrii aceleiași familii. Suntem cu toții izolați la domiciliu, iar unii sunt chiar în carantină. De câteva săptămâni vorbim numai despre coronavirusul – COVID 19 – despre lipsa vaccinului, a unui tratament salvator, despre dotarea precară a spitalelor, despre infectarea personalului medical, despre teamă, suferință și moarte. În acest context, la suflet cine se mai gândește? Ne întrebăm, oare, dacă nu suntem și noi vinovați de ceea ce se întâmplă? Poate am greșit cu ceva? Dacă da, unde și când? În ce constă greșeala noastră? Oare ne smerește Dumnezeu? De ce? Ce rău am făcut? L-am mințit? L-am înșelat? L-am uitat? Ultima întrebare mă frământă și nu mă lasă să adorm. Cred că aici este problema.

            Te-am uitat, Doamne! Multe zile și săptămâni, ba chiar ani la rând nu ai mai făcut parte din viața noastră! Nu ai mai făcut parte din trăirile și din preocupările noastre! Căile Tale nu au mai fost și căile noastre! Ne-am ales, bieții de noi, alte căi pe care să mergem! Am uitat să mergem pe calea binelui, care duce la Tine, Părintele nostru și am ales calea cea largă care ne-a dus în „țara îndepărtată” a păcatului.

            Pe cărărille bisericilor noastre a crescut, în ultimii ani, iarba. Tu ne-ai chemat, dar noi nu am auzit glasul Tău părintesc! Sau l-am auzit, dar nu Te-am ascultat!

            Dangătul clopotelor, care ne chemau la Tine, a început să ne deranjeze! Am trecut, uneori zilnic, pe lângă biserica în care Tu erai singur, dar nu ne-am gândit la Tine!

            Am cerut cu îngâmfare și cu obrăznicie partea ce credeam că ni se cuvine din averea pe care nu noi am agonisit-o și am plecat de lângă Tine, fără să privim înapoi.

            Rătăcim, de multe decenii, prin pustiul plăcerilor trupești. Plăcere după plăcere înregistrăm în catastiful tot mai voluminos al vieții noastre pământești. Foamea și setea de plăceri și distracții, de bani și de avere sunt de neoprit.

            Sfârșit de săptămână la munte și la mare, cozi interminabile de mașini pe drumurile patriei: nervi, claxoane, ceasuri și zile pierdute în trafic. Nimic nu ne poate însă opri. E viața mea – auzim mereu – și fac ce vreau cu ea. E dreptul meu de a trăi cum doresc și de a-mi împlini toate poftele.

            Nici nu se estompau bine amintirile unei vacanțe costisitoare că deja plănuiam alta și mai costisitoare, mai ales în locuri exotice, unde nu visam să ajungem vreodată. Ne simțeam bine când primeam aprecieri pentru imaginile și impresiile postate online. Asta da viață!

            În acest timp, Tu, Doamne, erai singur în biserici și în mănăstiri sau înconjurat doar de câțiva credincioși, în așezămintele pentru vârstnici și pentru copiii părăsiți ori orfani, în apartamentele și în casele insalubre ale semenilor nevoiași, unde era nevoie de o bucată de pâine, de un dram de mângâiere și de o rază de speranță.

            Noi petreceam în locuri și localuri de 5 stele, Tu ștergeai lacrimile de pe obrazul părinților care-și plângeau copiii plecați la muncă prin alte țări! Noi eram preocupați doar de imaginea personală, de city break-uri și de prosperitate, Tu intrai în casele miilor de copii înlăcrimați, îi legănai și le astâmpărai dorul după părinții pe care nu-i văzuseră de multă vreme!

            Noi nu aveam însă timp de asemenea lucruri minunate. Altele erau idealurile noastre. Trebuia, cu orice preț, să ne trăim viața. Oricum, nu era suficient timp pentru câte dorințe și planuri aveam. Unii am devenit repede și fără cine știe ce efort, vedete, vipuri, ba chiar dive. Mai era doar un pas până îi declaram zei. Sau poate unii se și credeau. Mașini scumpe, bani mulți, nu de puține ori necinstiți și nemunciți, furați de la gura copiilor și a oamenilor nevoiași. Dar ce contează! Noi ne descurcăm, suntem șmecheri! Și tot așa, zi după zi, săptămână după săptămână, an după an, până când, dintr-odată, totul s-a năruit. Nu pot să cred că mie, cel adulat, puternic, influent, arătos, plin de bani mi s-a întâmplat așa ceva. Am fost în turnul strălucitor al Babilonului modern și acum am ajuns să mănânc roșcove?

            Doamne! Am spus cumva acest cuvânt, pe care nu l-am rostit de atâta vreme? Mă vei auzi oare? Te-am supărat, Tată ceresc? Te-am uitat? Te rog, nu mă uita! Te-am părăsit atâta timp? Te rog, nu mă părăsi!

            Deasupra capului meu plutește acum amenințarea morții. Mă simt înconjurat de îngerii răi. Teama, frica, angoasa nu-mi dau pace. Da, teama de boală și de moarte. Nu mai știam că există. Nu m-am gândit, în vâltoarea plăcerilor, la dictonul Memento mori! („Adu-ți aminte că vei muri!”).

            Acum, am hotărât să mă întorc la Tine. Mă vei reprimi în brațele Tale? Iată, sunt eu, cel cu bani mulți, pe care nu mai am cum să-i folosesc. Sunt eu, cel cu case și proprietăți valoroase în țară și peste hotare. Cu afaceri prospere, blocate de când a început pandemia. Sunt eu, cel care nu mai știu de când nu m-am mai rugat, nu am ținut nici măcar o zi de post, ba chiar m-am cununat în zi de post, pentru că atunci mi-a convenit, atunci aveam sală cu sute de locuri și muzica pe care mi-am dorit-o. Sunt eu, cel care nu mi-am dorit copii, ca să-mi pot trăi viața fără obligații familiale și să gust din toate plăcerile. Sunt eu, cel care am divorțat și m-am recăsătorit, fără să mai primesc binecuvântarea lui Dumnezeu, sunt eu cel mândru, lacom, egoist, insensibil, necinstit, corupt, mincinos și rău la suflet.

            Primește-mă, Tată! Nu vezi că acum sunt desculț, flămând, fără bani și bijuterii, fără case și mașini, ci doar cu hainele rupte? Nu vezi că eu, cel golit de orizontul cultural și spiritual, pierdut în mocirla păcatelor, mă întorc smerit la Tine, fiindcă fără Tine sunt pierdut? Iartă-mă! Primește-mă, Doamne Dumnezeul meu! Auzi-mă, Doamne! Nu-Ți întoarce de la mine fața Ta! Nu mă pierde cu cei ce fac fărădelegea! Sunt și eu unul dintre fiii Tăi și acum mă întorc la Tine rănit, dar plin de căință și de speranță. Iartă-mă, miluiește-mă și mă primește în brațele Tale părintești! Iată, fac ceea ce nu am făcut niciodată. Recunosc că am greșit și plâng, dar sunt atât de fericit că Te-am regăsit, Doamne!

            Cu adevărat, numai la Tine este pacea, bucuria, lumina, speranța, binecuvântarea, mulțumirea și fericirea! Tu ești adevărul și eu nu mai doresc să trăiesc în minciună.

            Mi-e tare dor de familia în care nu am mai crezut și pe care am făcut-o, de atâtea ori, să sufere. Mi-e dor de copiii pe care aș fi putut să-i am, dar din iubirea de mine însumi nu i-am lăsat să vină pe lume. Mi-e dor de casa părintească și de fântâna cu apă rece și cristalină din curte. Mi-e dor de Paști și de Crăciun, de Rusalii și de Sfânta Maria Mare. Doamne, cât îmi doresc să aud acum toaca și clopotele care mă cheamă la Tine!

            Ajută-mă, Stăpâne, să îmbrac haina cea nouă a pocăinței, a smereniei, a dragostei față de Tine, de Biserică și de semeni, și să redevin „copilul cu ochi senini” care împlinește voia Ta cea sfântă și suspină după normalitatea pierdută a vieții pământești.

Preot Ionel Popescu

În duminica a șaptea după Învierea  Domnului, Părintele Mitropolit Ioan a poposit în mijlocul preoților și al credincioșilor parohiei Timișoara-Iosefin. La momentul îndătinat, Înaltpreasfinția Sa a adresat un înălțător cuvânt de învățătură credincioșilor, în care a subliniat frumusețea, profunzimea și importanța rugăciunii rostite de Domnul nostru Iisus Hristos după Cina cea de Taină, cunoscută cu numele de „Rugăciunea Arhierească”.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan a oferit preoților și credincioșilor lucrarea Pe cărarea Crucii (295 p ) , apărută de curând la editura Agnos din Sibiu. Tipărită în condiții grafice de excepție, cartea Înaltpreasfinției Sale însumează, sub formă de întrebări și răspunsuri, zeci de convorbiri și învățături duhovnicești consemnate de prof. Dr. Luminița Cornea, picurate, duminică de duminică, în sufletul credincioșilor din parohiile pe care le arhipăstorește.

„Primită cu multă bucurie de către credincioșii prezenți la Sfânta Liturghie, cartea Părintelui Mitropolit Ioan va mângâia multe suflete, va fi de mare folos duhovnicesc celor ce caută pacea , iertarea, iubirea și frumusețea negrăită a credinței. Scrisă adesea cu lacrimi, în duh filocalic, de către un Ierarh care șterge lacrimi, alină suferințe și împlinește lipsuri, această carte va însoți multe suflete pe cărările Crucii și ale Raiului. Mulțumim, Părinte Mitropolit, pentru bucuria pe care ne-ați făcut-o în duminica a 7-a după Paști, închinată Sfinților Părinți de la Sinodul I ecumenic”, a precizat pr. Dr. Ionel Popescu, parohul bisericii cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” a parohiei Timișoara-Iosefin.

Din tezaurul liturgic al Bisericii noastre fac parte și rânduielile, slujbele, rugăciunile și milosteniile (pomenile) pentru credincioșii adormiți în Domnul. Temeiul dogmatic care stă la baza acestor slujbe este credința noastră în învierea morților și în viața de veci, așa cum mărturisim, de altfel, în Simbolul de credință sau Crezul pe care-l rostim în cadrul sfintei Liturghii și al altor rânduieli bisericești.

Pomenirea celor adormiți se face la fiecare slujbă a Bisericii, dar și în zilele anume rânduite din perioada anului bisericesc, cum sunt: la trei, nouă și patruzeci de zile, la șase luni și la un an, la trei și la șapte ani după „trecerea din moarte la viață și de pe pământ la cer”.

De asemenea, de-a lungul anului bisericesc mai sunt zile îndătinate pentru pomenirea individuală și generală a celor adormiți: sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți sau „Moșii de iarnă”, sâmbetele din Postul Mare (al Sfintelor Paști) și sâmbăta lui Lazăr (dinaintea Floriilor), precum și sâmbăta dinaintea Pogorârii Sfântului Duh, cunoscută și ca „Moșii de vară”. Denumirea de „moși” se datorează faptului că în respectivele sâmbete îi pomenim cu credință în Dumnezeu, pe părinții, moșii și strămoșii noștri adormiți întru nădejdea învierii și a vieții de veci.

Pomenirea din sâmbăta Rusaliilor, „Moșii de vară” se săvârșește pentru ca toți cei adormiți ai noștri, din neam în neam, să se bucure de darurile Sfântului Duh, a Cărui pogorâre se sărbătorește în duminica următoare.

Temeiuri pentru pomenirea prin rugăciuni și milostenii (pomeni) a celor adormiți în Domnul ne oferă Sfânta Scriptură a Vechiului și a Noului Testament, dar și Sfânta Tradiție. Scopul pomenirilor și al rugăciunilor este soteriologic și anume de a-i ajuta pe cei adormiți să dobândească mântuirea sufletului, dar și de a-i mângâia pe cei rămași în viață, de a le ușura durerea despărțirii de cei dragi și de a le întări credința în nemurirea sufletului și învierea morților.

Săvârșind aceste pomeniri, respectăm lăsămintele vechilor Scripturi de a face „rugăciuni, cereri, mijlociri pentru toți oamenii …” (I Timotei 2, 1) și Tradiția bimilenară a Bisericii, arătându-ne, totodată, dragostea, respectul și recunoștința pentru moșii și strămoșii noștri trecuți acolo „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”.

În biserica parohiei noastre, „Nașterea Maicii Domnului”, parastasele pentru părinții, moșii și strămoșii noștri vor fi săvârșite, după rânduială, sâmbătă, 06 iunie a.c., de la orele 9,00 și 10, 00.

Bunul Dumnezeu să așeze sufletele celor adormiți în cetele drepților Săi! Amin.

                                                                                  Preot Ionel Popescu

În această perioadă a stării de alertă și în ajunul Praznicului Rusaliilor, Parohia Timișoara-Iosefin împreună cu Fundația „Preot Ioan Olariu” au organizat o acțiune caritabilă pentru Spitalul Municipal Timișoara, secția Maternitatea Odobescu.

Au participat pr. Ionel Popescu, parohul bisericii cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, preoții și voluntarii din parohie, care au transportat componente medicale în valoare de 15.000 lei, constând în măști speciale de protecție pentru medici și măști de unică folosință pentru bolnavii din cadrul spitalului. De asemenea, au fost donate termoscanere performante și combinezoane de protecție pentru cadrele medicale care lucrează în zona roșie, Covid 19.

Toate aceste donații au fost posibile prin grija unor buni credincioși ai parohiei, care au donat diverse sume de bani Fundației „Preot Ioan Olariu”.

Parohia Timișoara-Iosefin este una dintre cele mai dinamice parohii din oraș, care de mai bine de 20 de ani se implică activ în activitățile social-filantropice, oferind credincioșilor nevoiași pachete cu alimente, hrană caldă și ajutoare de sfintele sărbători. Pe lângă persoanele vârstnice, familiile cu mulți copii și familiile monoparentale, printre beneficiari se numără elevi și studenți cu merite deosebite la învățătură proveniți din familii dezavantajate economic și care primesc lunar burse de studii.

Credincioșii Parohiei Ortodoxe Române Timișoara Iosefin au participat în număr foarte mare la Sfânta Liturghie oficiată, în parcul bisericii, cu prilejul sfintei sărbători a Pogorârii Sfântului Duh, cunoscută și cu numele de Rusalii. Bucuria acestei sfinte sărbători a fost sporită de participarea confraților noștri cu deficiențe de auz și vorbire, pentru care Sfânta Liturghie a fost tradusă în limbajul  mimico-gestual, de către părintele Eugen Bendariu, care-i păstorește de aproape douăzeci de ani. Nu puțini au fost, apoi, credincioșii și copiii care s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. Corul parohiei a împodobit cu prezența și cu frumusețea cântării corale sarbătoarea închinată întemeierii Bisericii noastre dreptmăritoare.

De asemenea, Ziua a doua de Rusalii, închinată Sfintei Treimi a fost cinstită tot prin oficierea Sfintei Liturghii, la care au participat numeroși credincioși. După Sfânta Liturghie a fost oficiată sfințirea mică a apei, au fost înălțate rugăciuni pentru revărsarea ploii pe pământ, pentru binecuvântarea țarinilor și au fost împărțite credincioșilor spice de grâu binecuvântate.

Bunul Dumnezeu să binecuvinteze biserica și parohia noastră și să reverse peste orașul nostru, țara noastră și lumea întreagă Harul Preasfântului Duh și darurile Sale cele bogate!

Luni, 15 iunie 2020, a avut loc o acțiune filantropică a Fundației „Preot Ioan Olariu” și a Parohiei Timișoara-Iosefin, prin care au fost donate 50 de tablete pentru elevii Liceului „Alexandru Mocioni” din Ciacova.

În toată această perioadă dificilă, cauzată de pandemie, Parohia Timișoara Iosefin împreună cu  Fundația „Preot Ioan Olariu” au fost alături de persoanele aflate în dificultate, de medicii și personalul din spitalele timișene, iar acum este alături de elevii școlii din Ciacova.

Tabletele au fost aduse la Liceul „Alexandru Mocioni” din Ciacova de reprezentanții fundației, de sponsori și de alți voluntari  implicați în proiect.

Primarul orașului, dl. Petru Filip și directorul Liceului, prof. Petrișor Treta au fost cei care s-au implicat în buna desfășurare a activității filantropice.

Tablete donate liceului vor ajunge la elevii care nu au vut posibilitatea de a desfășura orele online, și care din luna septembrie vor beneficia de aceste device-uri. Aceste tablete beneficiază timp de 2 ani de abonamente de date susținute financiar de către sponsori. 

Parohia Timișoara-Iosefin este una dintre cele mai dinamice parohii din oraș, care de mai bine de 20 de ani se implică activ în activitățile social-filantropice, oferind credincioșilor nevoiași pachete cu alimente, hrană caldă și ajutoare de sfintele sărbători. Pe lângă persoanele vârstnice, familiile cu mulți copii și familiile monoparentale, printre beneficiari se numără elevi și studenți cu merite deosebite la învățătură proveniți din familii dezavantajate economic și care primesc lunar burse de studii.

Având în vedere că, din 17 iunie 2020, o serie de limitări și interdicții care privesc viața cetățenilor încetează, în consultare cu autoritățile de stat competente, Patriarhia Română transmite următoarele îndrumări către unitățile de cult ale Bisericii Ortodoxe Române din țară, privind participarea credincioşilor la sfintele slujbe în interiorul şi în exteriorul lăcaşurilor de cult:

I. Accesul credincioşilor în lăcașurile de cult

1. Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe liturgice din timpul săptămânii, din duminici şi sărbători, se săvârşesc în interiorul bisericii, accesul realizându-se în așa fel încât între credincioși să fie o distanță de 2 m în orice direcție (4 mp pentru fiecare credincios). Dacă numărul credincioşilor este mai mare decât spațiul interior disponibil, ceilalți credincioşi vor asculta slujba stând în exteriorul bisericii, slujba fiind transmisă la difuzoare sau clericii vor săvârşi slujba în aer liber (în curtea bisericii).

2. Pentru credincioşii care urmăresc slujba în exteriorul bisericii, distanța între ei va fi de 1,5 m în orice direcție.

3. În interiorul bisericii, folosirea măștilor de protecție este obligatorie pentru toți participanții la slujbe, cu excepția slujitorilor bisericești care rostesc rugăciuni, predică sau cântă la strană.

4. Lăcașurile de cult vor fi deschise zilnic credincioșilor pe întreaga perioadă a săptămânii, astfel încât preoții slujitori să poată răspunde tuturor solicitărilor credincioşilor privind Spovedania, Împărtășania individuală și citirea unor rugăciuni pentru diferite trebuinţe. Astfel, se va evita aglomerația credincioşilor la slujbele de sâmbătă şi duminică.

5. Persoanele care au acces în biserică, pentru rugăciune individuală şi Spovedanie, în afara perioadelor în care se desfășoară slujbe în biserică, vor respecta distanţa de 2 m, așteptând pe un singur rând. Distanța de 2 m între două persoane urmează a fi respectată de la intrarea în biserică până la părăsirea ei.

6. Persoanele având COVID – 19, persoanele care prezintă simptome de infecție, persoanele aflate în carantină, precum şi persoanele care au avut contact cu o persoană infectată nu pot intra în biserică şi nici nu pot participa la vreo slujbă, acestea fiind rugate stăruitor să rămână acasă, pentru a nu răspândi boala. Însă, pot urmări slujbele acasă prin intermediul televiziunii sau internetului (online). Spovedirea şi Împărtășirea acestor persoane se va face la domiciliu sau la spital, cu respectarea tuturor reglementărilor sanitare aplicabile.

7. De asemenea, nu se permite accesul în lăcașul de cult persoanelor care prezintă simptome de infecție respiratorie (tuse, strănut, rinoree).

8. Ordinea, disciplina, igiena și respectarea acestor măsuri vor fi asigurate prin angajaţi sau voluntari desemnați ai bisericii respective.

9. Spovedania credincioșilor și citirea unor rugăciuni pentru aceștia în biserică se vor programa din timp, spre a evita aglomerările de persoane. Atât preotul duhovnic, cât și credinciosul care se spovedește vor utiliza mască de protecție și vor menține distanța fizică sanitară de 2 m. Se recomandă, date fiind dimensiunile reduse ale majorității bisericilor și caracterul secret al Spovedaniei, ca în biserică să rămână doar preotul și penitentul.

10. Credincioşii ortodocși români care nu pot participa fizic la slujbele Bisericii pot urmări Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe liturgice oficiate în Catedrala Patriarhală la posturile TRINITAS TV şi Radio TRINITAS ale Patriarhiei Române sau prin posturile care preiau transmisia.

II. Folosirea spațiului liturgic

11. La intrarea şi ieșirea din biserică să nu fie necesară atingerea/prinderea uşii cu mâna. Acolo unde este posibil, ușa de intrare trebuie să fie diferită de cea de ieșire, pentru a se evita intersectarea credincioșilor.

12. La intervale de patru ore, potrivit dispozițiilor autorităților, lăcașul de cult urmează a fi bine aerisit.

13. La intrarea în biserică, vor fi amplasate soluții de dezinfectare, iar fiecare credincios care intră în biserică îşi va dezinfecta mâinile.

14. Până la normalizarea situației, nu se vor organiza agape în biserică sau în spaţiile anexe ale acesteia.

15. La pangarul bisericii va sta o singură persoană care va purta mască de protecţie şi mănuşi. Se va evita contactul direct al acestei persoane cu credincioşii din biserică. Ca măsură de siguranţă (acolo unde locul destinat pangarului nu este un spaţiu închis), se recomandă montarea unui panou protector din plexiglas cu o deschizătură la partea inferioară.

16. Pentru accesul la lumânărar, se va evita aglomerarea de persoane, prin păstrarea distanței fizice de 2 m.

III. Desfășurarea slujbelor, reguli pentru săvârşirea Sfintei Liturghii

17. Obiectele liturgice folosite la slujbe se vor curăți înainte și după terminarea slujbelor, iar stranele și pardoseala vor fi, de asemenea, curăţate.

*

Activitatea social-filantropică sau caritabilă a parohiilor şi mănăstirilor se va adapta la noile nevoi sociale şi medicale, respectiv sprijinirea persoanelor care nu se pot deplasa în vederea aprovizionării cu alimente sau medicamente, dar cu respectarea tuturor măsurilor de igienă şi protecție stabilite de autorităţi.

Măsurile prezente au ca scop să protejeze propria noastră sănătate şi sănătatea celor din jurul nostru. Viaţa şi sănătatea sunt daruri de la Dumnezeu, dar noi avem datoria de a le apăra și cultiva cu responsabilitate permanentă.

Cancelaria Sfântului Sinod

Sursa: basilica.ro