Stiri

De sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în sala de festivități „Ioan Imbroane” a Parohiei Timișoara –Iosefin, a avut loc o întâlnire de suflet a copiilor cu muzica clasică în cadrul proiectului „Pavilion”. Au participat copii de vârste preșcolare și școlare de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – Serviciul de Primire în Regim de Urgență Timișoara.

La această întâlnire au fost prezente și reprezentante ale Societății Femeilor Creștin Ortodoxe, care sunt implicate în activități sociale și de educație a acestor copii.

Cei mici au fost invitați într-o călătorie fascinantă pe tărâmurile muzicii clasice de către actorul Ionuț Pârvulescu și violonistul Vlad Popescu, director artistic al proiectului „Pavilion”.

Conform datelor colectate în cadrul Strategiei pentru Cultură și Patrimoniu Național a României, doar 13% din tinerii din România au fost la un concert de muzică clasică. Această statistică îngrijorătoare a devenit un punct de reper pentru „Tribul Artistic” , organizatorul proiectului „Pavilion”, cofinanțat de AFCN – Administrația Fondului Cultural-Național. Urmând restricțiilor impuse de contextul pandemiei, proiectul „Pavilion” a decis să dovedească tinerilor și copiilor că muzica clasică este prilej de călătorie în jurul lumii, precum și de prezentare a instrumentelor muzicale, a poveștilor din spatele sunetelor și a marilor compozitori.

Se crează astfel un cadru familiar și prietenos, ajutându-i pe cei mici să pășească cu încredere în lumea muzicii clasice și să înțeleagă mesajul ei .

În acest sens, violonistul Vlad Popescu  a prezentat două episoade din seria filmelor de educație muzicală, care au dezvăluit copiilor doar o mică parte din informațiile pe care artiștii invitați le vor transmite tuturor celor care vor urmări aceste filme.

Ghidul acestei călătorii muzicale transmite spectatorilor emoția muzicii și de asemenea, cei mici pot participa la un concurs care le este dedicat, putând câștiga o cutie cu jocuri muzicale inedite.

Toate filmele abordează lumea sunetelor și a armoniei, pornind de la prezentarea instrumentelor din întreaga lume, a pianului, a viorii, ajungând la povești dedicate momentelor muzicale interpretate de artiștii: violonistul Vlad Popescu, Andreea Spânu, pianistă la Opera Comică pentru Copii, Radu Dunca, concert maestro al Operei Naționale București, Sorina Savii, percuționist în cadrul Operei Române Timișoara și Ovidiu Florian Andriș, percuționist și manager al echipei „Tribul Artistic”.

„Tribul Artistic” dezvoltă și promovează activități culturale și artistice prin organizarea de evenimente independente sau în parteneriat cu alte Asociații, implementate la nivel local și național.

Azi, 27 iulie întreaga Biserică Ortodoxă l-a cinstit pe Sfântul Mare Mucenic Pantelimon , un sfânt devenit popular printre mulți credincioși. La Parohia Ortodoxă Română Timișoara-Iosefin s-a oficiat Sfânta Liturghie de către preotul Ionel Popescu, parohul bisericii împreună cu preoții slujitori ai acestei parohii și cu un număr mare de enoriași, care au venit să-l preamărească cum se cuvine, prin rugăciune pe Sfântul Pantelimon.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Ionel, care a evidențiat puterea tămăduitoare a Sfântului Pantelimon, care prin sfințenia sa a devenit un model de urmat pentru toți tinerii și credincioșii din parohie, și nu numai.

Parohia Timișoara-Iosefin are hramul principal „Nașterea Maicii Domnului, iar din anul 2016 și hramul „Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon”. De asemenea, credincioșii se pot închina sfintelor sale moaște primite în dar de la Parohia „Sfântul Nicolae“-Pantelimon, Protoieria Ilfov Sud, din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Astăzi, 20 august 2020, Parohia Timișoara-Iosefin împreună cu Fundația „Preot Ioan Olariu” s-a implicat într-o acțiune filantropică prin care s-au donat echipamente medicale mai multor unități medicale din orașul nostru.

Au fost ajutate unitățile medicale: Spitalul de boli infecțioase „Victor Babeș”, Secția de Pediatrie a Spitalului Bega și Maternitatea Odobescu din Timișoara. Donațiile au fost posibile prin contribuția unor buni credincioși ai parohiei, care au donat diverse sume de bani Fundației „Preot Ioan Olariu”.

„Solidaritatea este esențială în aceste momente. Aceste măști performante FF2 ne permit să intrăm la pacienți în siguranță, în acele zone cu risc de contaminare, ceea ce contează pentru liniștea noastră sufletească. Mulțumim pe această cale Parohiei Timișoara-Iosefin care ne sprijină prin ajutorul acordat”, a spus prof. Dr. Virgil Musta, de la Spitalul de boli infecțioase „Victor Babeș” din Timișoara.

Inițiativa acestei acțiuni aparține pr. Ionel Popescu, parohul bisericii cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” care, împreună cu preoții și voluntarii din parohie, au transportat peste 9000 de măști speciale de protecție pentru medici și măști de unică folosință pentru bolnavi în valoare de 15.000 lei.  

„Am comandat prin Fundația „Preot Ioan Olariu” un număr de 9050 măști de protecție pe care le-am distribuit. În felul acest venim, încă o dată, în sprijinul unităților medicale care se confruntă cu cazurile de Covid 19 și contribuim și noi după puterile noastre la mai buna desfășurare a activității medicale în aceste unități timișorene”, a precizat pr. Ionel Popescu, parohul bisericii cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” a Parohiei Timișoara-Iosefin.

Parohia Timișoara-Iosefin este una dintre cele mai dinamice parohii din oraș, care de mai bine de 20 de ani se implică activ în activitățile social-filantropice, oferind credincioșilor nevoiași pachete cu alimente, hrană caldă și ajutoare de sfintele sărbători. Pe lângă persoanele vârstnice, familiile cu mulți copii și familiile monoparentale, printre beneficiari se numără elevi și studenți cu merite deosebite la învățătură proveniți din familii dezavantajate economic și care primesc lunar burse de studii.

Prin lucrarea „Și dincolo de gratii. Jurnal”, la salba autorilor români de memorii din temnițele comuniste se adaugă și diaconul profesor Teodor V. Damșa, un trăitor în voluptatea supliciului și martor al exterminării elitei intelectuale românești.

Apărută la Editura David Press Print din Timișoara, în cadrul Colecției „Studii și cercetări umaniste”, scrierea autobiografică a diaconului Teodor V. Damșa, „Și dincolo de gratii. Jurnal”, descoperită în mod inopinat în anul 2018, vede lumina tiparului, după mai multe decenii de la redactare, prin bu­nă­voința și osârdia preotului Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei. În cuvântul său introductiv, acesta men­țio­nează că lucrarea: „uitată zeci de ani în rafturile bibliotecii sale (n.r., Teodor V. Damșa), se înscrie în rândul prețioaselor mărturii documentare rămase de la foștii deținuți politici despre calvarul închisorilor comuniste” (p. 14). Ca atare, prin efortul unui con­frate, o con­semnare, aparent ve­tustă, a devenit o carte ce cuprinde între coperțile ei mărturisiri emoționante, necosmetizate de figuri de stil, despre anumite personaje și momente semnificative și sugestive ale unei istorii tumultuoase, trăită de mulți congeneri.

În predoslovia volumului, intitulată „Un fiu al temniței”, Înalt­preasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, îl descrie pe autor drept „un cleric eliberat din temnița uitării”, ce „ne prezintă, sub forma unui jurnal, chipul unui român care nu l-a trădat niciodată pe Dumnezeu și care nu și-a trădat nici țara în care s-a născut” (p. 5), iar atunci când a fost trimis să slujească la altarul suferinței din mai multe centre de detenție, „a slujit tot în veșmântul de diacon al Bisericii Ortodoxe Române” (p. 6).

Jurnalul debutează cu descrierea unui moment decisiv din vara anului 1959, cu puternice rever­berații în viața singrafului, și anume: arestarea: „Și pentru că intelectualii prezentau cele mai puține garanții de loialitate față de regimul comunist, a început un val de arestări, cu motive mai mult fabricate, cu înscenări de procese la care s-au împărțit, cu dărnicie, zeci de ani de închisoare”. În a­cest context, printre arestați s-a aflat și Teodor Damșa, iar pretextul l-a constituit im­pru­dența de a face, în 1950, pe coperta unei cărți despre Dualitatea ateismului, însemnarea: „lucrarea conține câteva idei intelectuale”. La început, această faptă l-a catalogat drept ideologul organizației „Partidul vieții, sufletului și fericirii”; dar, cum acuzația nu putea fi susținută, a fost trecut la „omisiune de denunț”, căci trebuia, ca intelectual, să-și fi dat seama că era o lucrare dușmănoasă ­(p. 19). Astfel, în pofida faptului că nu se știa vi­novat cu nimic, această acuzație i-a deschis drumul calvarului, fiind condamnat la 10 ani de închisoare corecțională. 

În cei 5 ani de recluziune, din care mai multe luni petrecute în totală izolare, tânărul Teodor a primit nenumărate lovituri cu pumnii peste față și, cum nu era de ajuns, pe perioada anchetei, care a durat câteva luni, în timpul zilei, nu avea voie să stea decât în picioare sau pe marginea patului. Odată cu transferul de la Penitenciarul din Oradea la Jilava, el a cunoscut noi mijloace de ma­nipulare, implementate de ideologia comunistă. Represiunea, condițiile de coabitare de neimaginat împreună cu alte 30 de persoane încarcerate la un loc într-un perimetru redus ca dimensiuni, purtarea excesivă a aceluiași rând de haine timp de 1 an și 7 luni și faptul că celula era la 7 m sub pământ, închisoarea de la Jilava i-au produs o impresie sinistră indelebilă. În toți anii de detenție și nu numai, profesorul Teodor Damșa a fost con­știent că „umilința, înfometarea, izolarea de restul lumii făceau parte din ansamblul luptei împotriva demnității umane, împotriva deținuților al căror cel mai grav delict era acela de a gândi în alt fel decât dictatura” (p. 44). 

Dar greutățile, privațiunile și invectivele nu au luat sfârșit odată cu eliberarea din închisoare, ci au continuat sub diverse forme, mai ales că „un fost deținut politic trebuia să simtă că e marcat de anii de detenție” (p. 57). Experimentul temnițelor, teroarea, extorcarea și interrelaționarea cu diverși oameni insidioși l-au urmărit în tot restul vieții. Cu toate acestea, numai credința în Dumnezeu l-a ajutat să surmonteze cu succes orice criză sau lacună identitară. Pentru el, celula a devenit, în mod apriat, un tropos sacrosanct ce l-a plămădit, pentru a deveni un teologhisitor, nu numai prin tăcerea suferinței asumate, ci și prin afirmarea lucrării lui Dumnezeu în orice context, oricât de restrictiv ar fi fost. 

După jurnalul propriu-zis, volumul cuprinde o anexă, alcătuită din patru poezii semnate de autor, urmată de o serie de fotografii din adolescență, din timpul studenției, dar și din anii când a fost îmbisericit la Parohia Timișoara-Iosefin, slujind în Biserica „Nașterea Maicii Domnului”. Pe lângă fotografii, partea dedicată iconografiei cuprinde mai multe diplome de studiu, precum și diverse adeverințe emise de unitățile de învățământ unde a activat ca profesor de limba română. Această ultimă parte se încheie cu trei imagini scanate ale manuscrisului original, cu scrierea olografă a părintelui Teodor Damșa.

În concluzie, cartea „Și dincolo de gratii. Jurnal” imortalizează o multitudine de stări interioare, reprezentând un ansamblu de amintiri și chiar o lecție de viață pentru omul de astăzi tot mai indolent față de chinurile semenilor lui care au luptat contra unui regim totalitar, ce dorea să reprime, prin violență, aspirațiile spre libertate și democrație. În altă ordine de idei, lucrarea este o cartografie nu a unui om venetic, ci a unui suflet itinerant, înzestrat cu sagacitate, care a urmărit să-și asume, în orice context, prezentul, oricât de dur ar fi fost, și să-și păstreze ingenuitatea, demnitatea, frumu­sețea și echilibrul sufletesc. De altfel, aceste atribute ce reprezintă, în opinia sa, o condiție sine qua non pentru natura umană, creată „după chipul lui Dumnezeu” (Facere 1, 26-27), se regăsesc și în opera lui poetică: „… nu uita că timpul zboară/ Și că viața nu se-ntoarce s-o trăiești a doua oară…/ Ce-ai gândit în veci rămâne, ce-ai făcut, e prea puțin/ Și-o să-ți pară rău odată fiindcă n-ai trăit deplin./ Îți întinde înspre ceruri mâinile și Lui îi spune/ Că ființa ta întreagă vrei să fie-o rugăciune” (Memento).

Material publicat in cotidianul: ziarullumina.ro

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului și a Preasfințitului Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului și la invitația Coralei bărbătești din Finteușu Mare, Corul „Doina Banatului” al Parohiei Ortodoxe Române Timișoara-Iosefin a efectuat o vizită în Maramureș, pentru a participa la Festivalul anual organizat de cunoscutul cor al „Plugarilor” din localitatea amintită.

Vineri, 28 august, Corala „Doina Banatului” dirijată de prof. Drd. Florin-Nicolae Șincari și însoțită de preotul paroh Ionel Popescu, au oficiat o slujbă de pomenire la mormântul profesorului, compozitorului, dirijorului și etnomuzicologului Nicolae Ursu, înhumat în cimitirul central din Cluj-Napoca.

După încheierea slujbei de parastas, părintele paroh a evocat personalitatea prof. Nicolae Ursu care,  în perioada 1943-1946 a dirijat și corul Parohiei Timișoara- Iosefin. Părintele vicar a subliniat, de asemenea, curajul remarcabil al vrednicului nostru înaintaș care,  în anii grei ai perioadei comuniste – atee, 1946-1960, a dirijat Corul catedralei mitropolitane din Timișoara.

Clipele petrecute lângă mormântul acestui fiu minunat al Banatului au fost emoționante și impresionante. Prin această slujbă de pomenire s-a dorit să aducem prinosul nostru de recunoștință prof. Nicolae Ursu, a cărui amintire rămâne neștearsă în istoria parohiei noastre.

Călătoria spirituală a Coralei „Doina Banatului” a continuat apoi până la Finteușu Mare, unde am fost întâmpinați cu mare bucurie de către dl. Prof. Andrei Dragoș, dirijorul cunoscutului cor din localitate.

Sâmbătă, 29 august, coriștilor noștri le-a revenit cinstea de a da răspunsurile la sfânta Liturghie oficiată în paraclisul de vară al Mănăstirii „Sf. Ana” de la Rohia. Părintele vicar Ionel Popescu a rostit, totodată cuvântul de învățătură, în care s-a referit la misiunea desfășurată de Sf. Prooroc Ioan Botezătorul și la jertfa vieții depusă de el pentru apărarea credinței și a valorilor morale. Oaspeții timișoreni au avut posibilitatea de a vizita mănăstirea, biblioteca pe care a sistematizat-o monahul Nicolae Steinhardt, și de a se reculege la mormintele acestuia din urmă și a vrednicului de pomenire, arhiepiscopul Iustinian Chira.

În seara zilei de 29 august, de la ora 18:00, în fața căminului cultural din Finteușu Mare s-a derulat Festivalul anual la care au participat corala noastră și Corul bărbătesc din localitate. Piesele bisericești, patriotice și folclorice interpretate de cele două coruri au umplut de emoție și de bucurie sufletul participanților, prezenți în număr mare la acest eveniment cultural.

Duminică, 30 august, Corala „Doina Banatului” a dat răspunsurile la sfânta Liturghie oficiată de un sobor de preoți în paraclisul de vară de lângă biserica parohială, situată pe dealul Finteușului. Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost ținut tot de părintele vicar, iar protopopul Nicolae Petruș, în numele parohienilor, a mulțumit oaspeților veniți din țara Banatului, care au statornicit o pilduitoare legătură de prietenie cu finteușenii.  

În concluzie, pe parcursul celor trei zile petrecute în Maramureșul istoric am cunoscut oameni minunați, credincioși, păstrători ai credinței strămoșești și ai valorilor noastre naționale și bisericești. De asemenea, ne-am înmiresmat sufletul cu negrăite bucurii duhovnicești și cu emoții adânci în spatele cărora, nu de puține ori, s-au ascuns și lacrimi, pentru care aducem mulțumire bunului Dumnezeu. 

Iubiți frați și surori în Hristos Domnul, Dragi parohieni, la 8 septembrie, întreaga creștinătate ortodoxă sărbătorește nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, sărbătoare cunoscută în popor și cu numele de Sântămăria Mică sau Sfânta Maria Mică.

Pentru biserica noastră, sărbătoarea aceasta are o importanță aparte, întrucât preotul Ioan Imbroane și vrednicii credincioși care au ctitorit-o în urmă cu 84 de ani, au stabilit praznicul „Nașterii Maicii Domnului” ca hram al acestui minunat lăcaș de închinăciune. Neavând documente care să grăiască despre motivul care a stat la baza hotărârii ctitorilor, credem că, așa după cum Nașterea Maicii Domnului, prima sărbătoare din anul bisericesc, înseamnă începutul mântuirii noastre, tot așa și biserica noastră, ridicată în noul cartier german Iosefin ( Josephstadt ), temeluiește începutul vieții bisericești ortodoxe, care a început să se înfiripeze, în acei ani, în această parte a orașului. Așadar, la 8 septembrie o cinstim pe Sfânta Fecioară Maria, pentru că Însuși Dumnezeu a cinstit-o atunci când a ales-o să-L nască pe Mântuitorul lumii. O cinstim pe Maica Domnului pentru că a cinstit-o Fiul lui Dumnezeu, când S-a întrupat în pântecele ei.

Au cinstit-o, Sfântul Arhanghel Gavriil, care a numit-o „plină de Har”, Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, prin cuvintele „binecuvântată ești tu între femei” și „Maica Domnului meu” ( Luca 1,26 și 42-43). De-a lungul istoriei, Maica Domnului a fost cinstită de milioane de sfinți și credincioși ai Bisericii noastre, de ierarhi, preoți, monahi și monahii, de scriitori și poeți creștini care au preamărit-o și o preamăresc în scrierile lor, de Sfântul Evanghelist Luca și de toți artiștii care i-au pictat chipul sfânt, de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, căruia Domnul Hristos i-a lăsat-o în grijă, iar el a prețuit-o și a iubit-o ca pe propria mamă și mai mult de atât.

Preoții și credincioșii Iosefinului ortodox timișorean, o cinstim și o iubim pe Maica Domnului ca pe „măicuța noastră”, pentru că de 84 de ani sărbătorim nașterea ei în biserica noastră parohială, de 84 de ani este rugătoare pentru noi, este ocrotitoarea noastră în fața încercărilor, a necazurilor și a ispitelor vieții, de 84 de ani îi simțim dragostea ce o are față de noi și de tot poporul binecredincios, de mamele și de fiicele noastre, de familiile credincioșilor și de marea familie a dreptmăritorilor creștini de aici și de pretutindeni.

Ajută-ne, Doamne,Dumnezeul nostru, să cinstim Nașterea Maicii Domnului, cu inimă curată, în pace, cu bucurie duhovnicească și cu sănătate sufletească și trupească”. Amin!

Preot dr. Ionel Popescu

La sărbătoarea Nașterii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, numită în popor „Sântămăria Mică” sau „Sfânta Mărie Mică”, care este, de fapt, și prima mare sărbătoare a noului an bisericesc, credincioșii bănățeni și-au îndreptat pașii către biserica Parohiei Timișoara-Iosefin, care a îmbrăcat, cu prilejul celui de-al 84-lea hram, haine de sărbătoare. Programul liturgic a debutat încă din ajun, cu săvârșirea Vecerniei, unită cu Litia, oficiate de părintele paroh Ionel Popescu, alături de un sobor de preoți. La finalul slujbei, clerul și credincioșii au înconjurat lăcașul de cult, în armonia imnurilor mariologice.

În ziua praznicului, bucuria credincioşilor a fost încununată de prezenţa în mijlocul lor a Întâistătătorului eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan, care a participat la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată, în proximitatea bisericii, de un sobor de preoți, sub protia părintelui paroh Ionel Popescu. După Rugăciunea Amvonului s-au binecuvântat prinoasele aduse de credincioși, care, ulterior, au fost împărțite celorlalți participanți la cult, ca expresie a duhului agapic al primelor comunităţi creştine. Totodată, soborul slujitorilor a oficiat, după sinaxa euharistică, Slujba Parastasului întru pomenirea ctitorilor şi preoţilor slujitori ai bisericii din cartierul timişorean Iosefin. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Doina Banatului” a parohiei, condusă de prof. Nicolae Florin Șincari.

În continuare, Chiriarhul Banatului a rostit un exordiu despre episodul nașterii Fecioarei Maria din părinții Ioachim și Ana, precum și despre circumstanța aducerii acesteia, la vârsta de 3 ani, la templul din Ierusalim, unde este întâmpinată de Sfântul Prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Contextualizând, Înaltpreasfinția Sa a subliniat faptul că, orice tânără creștină, căsătorită în duhul Evangheliei lui Hristos, este chemată de Dumnezeu să nască sfinți.

Sărbătoarea hramului a fost înfrumusețată cu prezența și rugăciunea zecilor de credincioși cu deficiențe de auz și vorbire din Timișoara, cărora li s-a transpus, de către preotul Eugen Bendariu, Dumnezeiasca Liturghie în limbaj mimico-gestual.

La final, preotul paroh a mulțumit Mitropolitului Banatului pentru bunăvoința de a participa la cel de-al 84-lea hram al bisericii, deși alte 52 de biserici din eparhie și-au cinstit, prin rugăciune și acțiuni filantropice, ocrotitoarea spirituală, pe Maica Domnului. În semn de gratitudine, toți credincioșii prezenți au primit, din partea parohiei, pachete cu cozonac.

Filiala „Valeriu Braniște” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Timișoara a inaugurat joi, 17 septembrie, sediul nou în care își va desfășura activitatea. La ceremonia de inaugurare și de sfințire au participat dl. prof. Călin Dobra, președintele Consiliului Județean Timiș, Doru Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și numeroși membri ai filialei timișorene.

Preotul Ionel Popescu, vicar eparhial, delegat al Părintelui Mitropolit Ioan al Banatului, însoțit de preotul Eugen Babescu de la parohia Timișoara- Iosefin, au oficiat slujba de binecuvântare a spațiului din Bastionul Therezia, oferit de către Consiliul Județean și au transmis binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan pentru toți cei care ostenesc în presa timișoreană. Președintele Doru Dinu Glăvan și prof. dr. Ioan David, președintele filialei locale au apreciat gestul d-lui prof. Călin Dobra de a oferi acest spațiu generos ziariștilor profesioniști din Timișoara și i-au adresat mulțumiri pentru solicitudinea arătată.

Profesorul Ioan David a precizat că în acest spațiu se vor derula multiple activități și va fi amenajat un muzeu al presei bănățene. Cu acest prilej, preotul Ionel Popescu, vicar eparhial autor a numeroase articole de presă și participant la multe emisiuni Radio – TV, a devenit membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

În Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, Mănăstirea Partoș a fost gazda unui concert educativ susținut de artiști de renume internațional din Olanda, Franța și Germania.

Evenimentul a debutat cu oficierea Sfintei Liturghii săvârșită în prezența unui număr mare de credincioși la altarul de vară al Mănăstirii de către părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei împreună cu ieromonahul Varlaam Almăjanu, starețul Mănăstirii Partoș. Cuvântul de învățătură a fost rostit de către părintele vicar care a tâlcuit celor prezenți sensurile duhovnicește ale purtării Crucii, dând ca exemplu modul în care Sfântul Iosif a făcut din Crucea vieții sale o cale către Înviere și plinătate.

Programul zilei a continuat în incinta noului Centru „Dar din Dar” cu un splendid concert oferit copiilor destinatari ai proiectelor educaționale ale mănăstirii, dar și tuturor celor care au fost de față. Un program divers, antrenant, plin de zâmbete și bucurie. Un dialog frumos prin care cei de față au fost introduși în tainele muzicii, descoperind cu emoție un univers splendid.

ROSANNE PHILIPPENS, BEATRICE MUTHELET și VLAD POPESCU, artiști de renume internațional, prin ceea de au oferit au făcut ca inimile celor prezenti să se întoarcă spre frumusețea din lăuntru din care se naște tot lucrul bun și valoros.

Evenimentul de la Partoș face parte din festivalul Eufonia ajuns la a III-a ediție și care este socotit cel mai mare festival de muzică clasică de cameră din vestul țării.

În intervalul 13-27 septembrie sunt planificate peste 20 de evenimente incluzând recitaluri, concerte educaționale, masterclasuri pentru tineri muzicieni, conferințe și intervenții de muzio-terapie. La final, copiii au oferit muzicienilor buchete de flori și frumoase suveniruri tradiționale ca semn al dragostei și neuitării.

Festivalul Eufonia a fost inițiat de Asociația Tribul Artistic sub direcția artistică a violonistului Vlad Popescu, și contribuie la dezvoltarea unei dimensiuni cultural-educative a regiunii Banat, dorind includerea muzicii clasice in circuitul cultural regional. În doar doi ani de activitate Eufonia a concertat în fața a peste 4000 de copii din zona de Vest a României susținând importanța educației muzicale, încă de la o vârstă fragedă.